Codin Maticiuc este unul dintre actorii ce vor juca în serialul „CLANUL”, o producție în care protagoniștii se află într-un constant rollercoaster încărcat de acțiune și suspans, ce va începe din toamnă la PRO TV și pe VOYO! Acesta ne-a dezvăluit, într-un interviu exclusiv pentru CIAO.RO, ce peripeții a avut la filmări, dar și cât de impresionat a fost la scenele pe care le-a tras în Penitenciarul Rahova.
Ce-mi poți spune despre rolul tău în Clanul, noul serial românesc de la Pro TV?
Eu sunt din clan. Eu joc mâna dreaptă a unui locotenent al lui Bebe Măcelaru. George Ivașcu este locotenentul, Bebe Măcelaru este George Mihăița. Eu și George Ivașcu funcționăm ca un balaur cu două capete, cum bine a zis-o regizorul Anghel Damian.
De aici vine și partea funny. Noi suntem nedespărțiți, suntem tot timpul unul lângă altul, când unul sare, altul îi pune stop. Suntem extraordinar de asemănători, deși un pic diferiți. Plus că și cum arătăm noi, așa mici de înălțime. Suntem haioși. Avem un rol important în film, suntem o parte a clanului care contează. Acest Tudor, personajul principal, ajunge ușor-ușor să fie mâna dreaptă a lui Bebe Măcelaru prin noi. Noi îl descoperim, noi îl întâlnim prima oară la Rahova într-o celulă.
Ați avut parte de peripeții la filmări, așa am aflat
Peripeții sigur că am avut, acum nu știu cât pot să dezvălui. Mi s-a părut funny la un moment dat, m-am tăiat, nu știu dacă se mai vede semnul, uite, eram într-o scenă… cu acțiune. Săream printr-un geam, deschis, nu-ți imagina că săream printr-unul de sticlă, dar săream, prin geam, mă puneam la pământ, eram cu Theo Rose într-o situație, cu împușcături, cu pistoale… Și m-am tăiat la una dintre duble, într-un colț de table dintr-un perete. M-am ridicat și m-am sprijinit. Și a început să curgă sânge.
Vezi că nu e foarte mare tăietura, dar sânge a curs destul de mult. Probabil a fost tăietură mai adâncă sau o zonă mai vascularizată. N-a fost ceva îngrozitor, dar curgea sânge destul de mult. Și eu încercam să feresc să nu-mi curgă pe adidașii de joc, nu puteam să mi-i murdăresc de sânge și să filmăm. Că încă nu trăsesem dublele, puteau să fie secunde dinainte. Nu poți fi când murdar, când nemurdar. Țineam mâna într-un fel ca să nu-mi murdăresc hainele și adidașii de joc și unul dintre regizori zice: “Aaa, curge sânge! Lasă așa! Joacă așa! Sari acum cu sânge, sânge peste tot, stropești”.
M-am uitat la el și am zis “N-ai vrea să închidem rana asta ca să nu mă infectez și să aducem sânge fals, cum mai facem?”. De ce trebuie să împroști cu sângele meu peste tot, adică n-ai vrea să nu mă infectez… “Ba da, ba da, ai dreptate”. Ne-am amuzat.
Iar ceva interesant mi s-a părut când am fost la Rahova. Nu fusesem niciodată. Am mai fost în câteva pușcării, la Găești, Ploiești și Jilava, dar niciodată înăuntru prin celule, prin curte. Am fost doar la vizită, când scriam cartea cu Nuțu. Am fost la Rahova, unde nu fusesem deloc. Și am intrat peste tot, în celule, în curte, pe unde am filmat. Te-am marcat, ți-a rămas vreo imagine pe retină? E interesant. Și ce n-am știut este că Rahova e o pușcărie mixtă. Eu credeam că femei sunt doar la Târgșor.
Dar la Rahova sunt și femei și bărbați, doar că sunt în aripi diferite, nu se văd niciodată. Când intri, primul imobil este cu femei și mai mergi prin curte și ajungi în altă zonă unde sunt clădiri în care sunt închiși bărbați. Prima dată când am intrat în curte, erau două fete, femei, nu știu ce erau, că erau la un etaj 6-7, la un geam cu niște zăbrele mici, nu vezi cum arătau. După voce păreau mai tinere. Le-am auzit strigându-mi numele “Codin Maticiuc! Codin Maticiuc!”. Și apoi au strigat “Fata de la 702”, ceea ce mi s-a părut foarte tare și impresionant faptul că citise articolul ăla cu Fata de la 702. Mi s-a părut tare.
Mulți din echipă, care nu știau, credeau că ea îmi spune la ce celulă este ea. Dacă nu știi că eu am scris un articol care se numește “Fata de la 702”, fata țipând de la etaj…. Fetele de la make-up mi-au zis “Ia uite, îți spune la ce etaj e celula”. Le-am zis… “Nu, îmi spune de un articol, că l-a citit” (râde – n.r.).