Stanley Donen, regizorul „Singin’ in the Rain”, a murit la 94 de ani. Ce a patit

Regizorul american Stanley Donen, premiat cu Oscar pentru întreaga carieră în 1998, a incetat din viata la o varsta inaintata.

Stanley Donen, regizorul „Singin’ in the Rain”, a murit la 94 de ani. A fost autorul unor musicaluri devenite clasice precum „Singin’ in the Rain” și „Funny Face”. Donen, care a colaborat frecvent cu actorul şi regizorul Gene Kelly, dar și cu vedete precum Cary Grant, Frank Sinatra și Fred Astaire, a murit joi, din cauza unei insuficiențe cardiace, au confirmat fiii acestuia sâmbătă, pentru presă.

Anii 1940 și 1950 au fost unii emblematici pentru genul musical la Hollywood, iar Donen a contribuit la crearea magiei din plin. A creat scene memorabile, precum cea în care Kelly dansează cu un șoricel Jerry animat în „Anchors Aweigh” și cea în care Astaire execută o coregrafie pe tavan în „Royal Wedding”. De asemenea, a creat scena în care Gene Kelly dansează ecstatic în ploaie în „Singin’ in the Rain”.

Stanley Donen, regizorul „Singin’ in the Rain”, a murit

Steven Spielberg a vorbit despre Donen ca despre un „prieten și mentor al vremurilor de început”, pentru care viaţa și filmul erau de nedespărţit. Un sondaj realizat în 2007 de Institutul de Film American a plasat „Singin’ in the Rain”, lansat în 1952, pe locul al cincilea în topul celor mai bune 100 de pelicule americane.

Născut în Columbia, Carolina de Sud, Donen a luat lecţii de step, înainte de a-şi începe cariera ca dansator, apărând iniţial în producţii pe Broadway, New York. A debutat în film când Gene Kelly i-a obţinut o slujbă de coregraf pentru pelicula „Cover Girl” (1944). A mai lucrat la coregrafia filmelor „The Kissing Bandit”, cu Frank Sinatra, şi „Take Me Out to the Ballgame”, cu Sinatra şi Kelly.

Stanley Donen a murit in urma unei insuficiente cardiace

„Singin’ in the Rain” a fost unul dintre cele trei filme coregizate de Kelly şi Donen, alături de „On the Town” (1949) şi „It’s Always Fair Weather” (1955).

Donen a mai regizat filme precum „Seven Brides for Seven Brothers” (1954), „Damn Yankees” (1958), „Funny Face”, în care Astaire a făcut echipă cu Audrey Hepburn, „Indiscreet” (1958), cu Cary Grant şi Ingrid Bergman, „Two for the Road” (1967), cu Hepburn şi Albert Finney, „Charade” (1963), cu Hepburn Grant, şi „Blame It on Rio” (1984), cu Michael Caine.