Ramona Bădescu nu poate ajunge la înmormântarea tatălui său! „Sufletul îmi urlă de durere!”

Ramona Bădescu este îndurerată. Tatal ei s-a stins ieri dimineață din viață, la vârsta de 89 de ani, pe un pat de spital din Craiova.

Tatăl Ramonei Bădescu a fost internat timp de 10 zile, după ce a fost depistat pozitiv cu Coronavirus. Starea de sănătate și așa precară a inginerului Cristel Bădescu s-a agravat însă pe parcurs. Vedeta își plânge tatăl în Italia și nu poate să ajungă în țară din cauza restricțiilor impuse de pandemie. De înmormântare se va ocupa fratele Ramonei, de profesie medic.

“Ieri dimineață s-a stins tata, cuvintele nu pot exprima durerea imensă pe care o lasă în urma lui tata pentru mine, pentru fratele meu cât și pentru mama dragă care i-a stat alături 63 de ani cu iubire și devotament. M-a lăsat nu numai un tată minunat ci și un bunic care a fost prezent la nașterea nepotului lui dar și un om extraordinar de apreciat în meseria lui, un om care  a construit centrul nou al Craiovei. Tata a fost 25 de ani director la trustul de construcții din Craiova. A construit chiar și Spitalul nr. 1 din Craiova în care s-a stins, înconjurat de profesionalismul medicilor. Sufletul îmi urlă de durere, am încercat în viața mea să îi răsfăț pe părinții mei cu ce am putut fiindu-le întotdeauna recunoscătoare de cum ne-au crescut, de sacrificiile făcute și de iubirea primită în casă (chiar și o palmă câteodată) dar asta m-a ajutat și m-a format să înfrunt viața.

Îmi pare rău că nu am putut să fiu alături de el în această ultimă călătorie… Din cauza condițiilor impuse de acest virus ucigaș și necruțător pe care îl urăsc. Fratele meu drag va fi cel care va organiza totul, se va ocupa de înmormântare.

Tatăl meu mi-a scris la 4 ani și jumătate prima mea melodie, “Sunt Ramona din Craiova”, e cel care m-a susținut în cariera mea, cel care invita acasă toate persoanele și artiștii care veneau în turneu, iar mama gătea pentru toți și punea masa. Am avut masa plină în casă pentru toți iar eu acum voi încerca să continui ca tata să aibă masa plină de bunătăți pe lumea cealaltă, rugându-mă lui Dumnezeu și dând de pomană lucruri care îi plăceau lui… Pentru mine tata continuă să existe în sufletul meu, în casă este candela aprinsă. La început o țineam aprinsă doar duminică, acum va fi mereu. Și dacă în viață nu am prea putut să îi spun lui tata, nefiind obișnuită, că îl iubesc, fiind crescuți într-un spirit mai închis, mai plin de pudoare, în ultimul timp, în ultimii ani, îmi lăsasem deoparte această opreliște, îl îmbrățișam și îl pupam, iar el devenise mult mai dulce, mai cald, mai în vârstă…

Sunt profund îndurerată și îmi pare extrem de rău…Dar sunt fericită că am avut amândoi părinții alături de mine anul trecut când l-am născut pe fiul meu, Ignazio, și că tata și-a cunoscut atunci nepotul și l-a strâns în brațe! Era foarte fericit! Nu l-am mai văzut de un an de zile…Și mă doare foarte tare… Am avut un tată minunat dar și Craiova a avut un constructor minunat care multe duminici în loc să stea acasă, mergea pe șantier și tare mi-aș dori, ca o recunoștință din partea personalităților politice ale Craiovei, să îi poată dedica tatălui meu o stradă cu numele lui.

Îmi doresc s-o aduc alături de mine în Italia, pe mama mea, imediat cum acest lucru va fi posibil”, a declarat Ramona Bădescu care suferă în Italia, la Roma, după pierderea tatălui său, ea fiind extrem de apropiată de ambii părinți alături de care încerca mereu să petreacă sărbătorile importante din an.