Povestea inspirationala a mamei de ocazie pentru copiii abandonati in spitalul de pediatrie din Brasov! „Erau si 4-5 copii la un voluntar! Le ofeream afectiune, ca de asta au nevoie!”

In Romania, voluntariatul este putin inteles si, de cele mai multe ori, voluntarii sunt veniti din alte tari unde aceasta cultura este mult mai puternic dezvoltata.

Povestea inspirationala a mamei de ocazie pentru copiii parasiti in spital in Brasov! Marta Comnoiu este o tanara care merita sa fie cunoscuta in intreaga Romanie pentru pasinunea cu care se implica in cresterea copiilor abandonati de parinti in spitalul de Pediatrie Brasov.

Marta are 21 de ani si este studenta la Facultatea de Stiintele Educatiei iar in timpul liber a ales sa devina mama de ocazie pentru copiii abandonati in spitalul de Pediatrie din Brasov. Ceea ce este cu adevarat greu de crezut este faptul ca din tot spitalul ea este singura romanca in aceasta postura.

Toti ceilalti voluntari care au grija de copiii abandonati din Brasov sunt veniti din afara tarii. Marta studiază psihopedagogie specială şi se pregăteşte să devină terapeut pentru copiii cu autism.

Ştie că şi-a ales o meserie dificilă, dar s-a convins că acesta este drumul pe care vrea să-l urmeze în stagiul de practică pe care l-a făcut la centrele de terapie din Braşov şi mai ales după ce a intrat în Spitalul de Pediatrie ca voluntar.

Povestea inspirationala a mamei de ocazie pentru copiii parasiti in Brasov

”Am fost singurul voluntar român de acolo. Asta m-a impresionat cel mai mult. N-am înţeles de ce este necesar să vină străini din SUA, din Australia chiar sau din alte ţări îndepărate să aibă grijă de copiii din România. Românii nu vor să meargă, eu asta nu îneţeleg. La spitalul din Braşov nu sunt voluntari permanenţi. Vin câte două, trei săptămâni, cât pot şi ei să lipsească de acasă”, spune Marta pentru adevarul.ro.

A inceput stagiul de voluntar dupa o selectie riguroasa si dupa ce medicii s-au asigurat ca este perfect sanatoasa din toate punctele de vedere. Marta lucreaza dimineata cateva ore, de 3 ori pe saptamana in functie de programul ei de la facultate.

”Erau foarte mulţi copii lăsaţi singuri în mai multe saloane şi în mai multe secţii. Mergeam mai întâi la boli respiratorii şi apoi la boli digestive, cam câte o oră şi jumătate de fiecare secţie. De multe ori erau şi patru, cinci copii la un voluntar, cam aşa. Eram mamă pentru ei. În măsura în care puteam, le ofeream afecţiune, că de asta aveau nevoie în primul rând”, explică Marta Comnoiu.

Voluntarii nu aveau voie să se implice în actul medical şi nici nu aveau acces la datele de identitate ale copiilor. Nici măcar numele celor de care aveau grijă nu-l ştiau. Cam toţi erau ”Bebe”, cu excepţia copiilor nou născuţi care încă mai păstrau brăţara de identificare la mânuţă.

”Cu bebeluşii era mai uşor. Ei nu protestau atunci când trebuia să plec. Mai greu a fost cu un băieţel de care, recunosc, m-am ataşat foarte mult. Avea cam trei ani şi după doar câteva ore de stat cu el mi-a spus mamă. Era destul de mare să conştientizeze că este lăsat acolo în spital, căuta afecţiune şi putea să spună asta. Pur şi simplu nu mă mai lăsa să plec acasă. Mă durea sufletul şi nu puteam să plec de acolo”, spune Marta.

Mai multe detalii despre povestea impresionanta a acestei tinere puteti citi AICI