EXCLUSIV | Cristian Bota, „Iancu” din „Clanul”, s-a apucat de actorie după ce a vizionat seriale la Pro Tv. Ce spune despre Carmen Tănase

Cristian Bota, actorul care-l interpretează pe „Iancu’, în serialul „Clanul” de la Pro Tv, ne-a dezvăluit cum s-a apucat de actorie, dar și cum e atmosfera pe platourile de filmare.

Cristian Bota, actorul ce-l interpretează pe „Iancu”, în serialul „Clanul”, de la Pro Tv, ce se difuzează duminica, de la 20.00, ne-a dezvăluit, într-un interviu exclusiv, secrete de pe platourile de filmare și nu numai.

Tânărul spune și cum a lăsat economia ca să facă actorie. Părinții nu l-au încurajat, însă i-au fost alături și l-au susținut în deciziile pe care le-a luat.

Cristian Bota, actor în „Clanul”: „Deciza să devin actor am luat-o într-o seară când m-am întors de la meditații și…”

Cine ți-a insuflat pasiunea pentru actorie?

Nu pot să spun că a fost o mare pasiune la început. Inițial, am vrut să urmez cursurile facultății de drept și mă pregăteam intesiv la limba română și economie. Îmi plăcea să urmăresc seara serialele de pe PRO TV. Imi aduc aminte de Lacrimi de iubire și Iubire și onoare, urmăream atent intrigile dintre personaje și mă îndrăgosteam repede de caracterele negative. Dar nu m-am gândit niciodată să devin actor.

Îmi aduc amine cum mă furișam în camera fratelui meu și căutam pe calculatorul lui filme americane. Îmi plăcea să mă uit în secret la actorii mei favoriți, Brad Pitt, Edward Norton, Ethan Hawke și Christian Bale. Aveam și actrițe favorite pe care le admiram și le urmăream. Îmi amintesc de Cameron Diaz, Jessica Alba, Angelina Jolie, Jennifer Love Hewitt, Kate Beckinsale și Brittany Murphy.

Deciza să devin actor am luat-o într-o seară când m-am întors de la meditații. Si, trebuie să recunosc, un mare merit îl are și tatăl meu care mi-a spus întotdeauna să îmi aleg o meserie care să îmi placă cu adevărat. Ca să îl citez „Ce îți alegi să faci în viață, să faci cu plăcere”. Apoi am realizat că nu îmi plăceau economia și științele exacte și am reanalizat situația.

„In fața mea rula un serial pe PRO TV și m-am gândit că asta aș face cu plăcere”

Norocul meu a fost că în acel moment în fața mea rula un serial pe PRO TV și m-am gândit că asta aș face cu plăcere. M-am documentat și am început să îmi îndrept toată atenția către admiterea de la UNATC. După ce am luat prima oară contact cu Universitatea, m-am îndrăgostit iremediabil. Acum, când mă uit în spate, îmi dau seama că am simțit că sunt exact unde trebuie să fiu.

Nu pot să nu te întreb… teatru sau film?  

Off! Întotdeauna mi-am dorit să răspund la întrebarea asta, sunt două meserii care seamănă izbitor de tare. Dar, în esență, sunt foarte diferite. Dacă privesc analitic și obiectiv, acolo unde la prima vedere sunt asemănătoare sunt, de fapt, diferite prin micile nuanțe pe care doar actorul e capabil să le perceapă și să le conștientizeze.

Teatrul, pentru mine, este stâlpul de temelie al actorului, este arena în care intră gladiatorul, terenul de tenis unde începe schimbul de mingi. Este, prin esență, mult mai fizic și mai apropiat de spectatori. Odată ajuns pe scenă trebuie să lupți până la capăt. Să treci peste obstacolele care apar involuntar, peste propriile tale gânduri sau suferințe, peste propriile tale trăsături de personalitate ca să poți reprezenta psihologic caracterul personajului cât mai aproape de adevărul dramaturgului.

Cristian Bota: „Chiar dacă a existat o perioadă în care, din cauza suferinței pe care mi-a provocat-o, am declarat că nu vreau să mai joc teatru, astăzi aștept cu nerăbdare o nouă provocare”

Filmul este o experiență intimă în care mie îmi place să cred că aparatul de filmat îți poate vedea orice gând. Orice expresie facială voluntară sau involuntară, lavaliera îți aude fiecare inflexiune vocală oricât de mică sau insesizabilă ar fi. Si, astfel, chiar dacă ești mai expus poți creiona foarte în detaliu trăsăturile de personalitate ale personajului tău, cât și limbajul său corporal.

Filmul, pentru mine, este termenul utilizat în accepțiunea mai largă a produsului final bine desenat și șlefuit al artei cinematografice. Nu aș putea să aleg între film și teatru, nici nu cred că pot funcționa solitar, ele sunt interdependente și au același loc în sufletul meu. Dar, din păcate sau din fericire, viața m-a împins mai mult spre film și sunt tentat să aleg filmul. Dar iubesc teatrul în egală măsură. Si chiar dacă a existat o perioadă în care, din cauza suferinței pe care mi-a provocat-o, am declarat că nu vreau să mai joc teatru, astăzi aștept cu nerăbdare o nouă provocare.

Cristian Bota, „Iancu” din „Clanul”: „Părinții mei nu m-au încurajat. Mi-au spus că nu e cea mai fericită meserie și că o să îmi fie foarte greu financiar și au avut dreptate”

Părerile sunt împărțite când vine vorba despre a fi actor în România. Ai avut parte de susținerea celor dragi când ți-ai făcut clare intențiile în ceea ce privește acest drum?

Din păcate, părinții mei nu m-au încurajat, dar nu pot să spun că nu m-au susținut pentru că ei au avut întotdeauna încredere în mine și deciziile mele. Iar asta a fost suficient. Întodeauna m-au sfătuit și și-au expus punctul lor de vedere. Mi-au spus că nu e cea mai fericită meserie și că o să îmi fie foarte greu financiar și au avut dreptate. In alte detalii nu vreau să intru, dar au avut dreptate.

Care a fost primul spectacol în care ai jucat, după ce ai devenit actor.. cu diplomă?  

Primul spectacol de teatru în care am performat a fost Recviem, în regia domnului Sandu Dabija în care am jucat un mort al patriei. Dânsul este, după părerea mea, unul dintre cei mai mari regizori de teatru pe care i-a avut România în ultimul secol. A fost o onoare și o bucurie să fiu contemporan și să pot lucra cu el.

M-am bucurat de fiecare repetiție și am savurat fiecare oră și secundă pe care am petrecut-o lângă el. Acum, când îmi aduc aminte, o dată la ceva vreme îl visez sau am senzația că îl văd pe stradă și vreau să îl opresc să îl întreb ce mai face. Îmi e foarte dor de el și îi mulțumesc pentru încrederea pe care mi-a acordat-o.

Cristian Bota, despre „tanti Luminița” din „Clanul”: „De la Carmen Tănase ai doar de învățat și uman, și profesional. De multe ori o privesc și mă simt atât de norocos că am avut ocazia să o cunosc și să îi analizez meșteșugul actoricesc. Dânsa este foarte greu de descifrat”

Ce sentimente te-au încercat în momentul în care ai pășit prima dată pe scenă?

Sentimente foarte frumoase, dar nu cred că pot fi descrise în cuvinte. Cert este că au fost plăcute și au făcut parte din dezvoltarea mea psihologică și emoțională ca actor.

Cum este să joci în serialul CLANUL, mai ales că ai foarte multe secvențe alături de Carmen Tănase. Cum vă înțelegeți dincolo de filmări?

Mă bucur enorm că fac parte din acest proiect și îl consider o reală provocare. De la Carmen Tănase ai doar de învățat și uman, și profesional. Este una dintre cele mai mari actrițe din România și, pentru mine, este o onoare să pot spune că am jucat alături de ea. Nu vreau să mă repet, dar de multe ori o privesc și mă simt atât de norocos că am avut ocazia să o cunosc și să îi analizez meșteșugul actoricesc. E foarte spectaculos să o vezi jucând atât de aproape de tine. În viața reală cred că ne înțelegem bine, cu siguranță, mi-am dat toată silința, dar dânsa este foarte greu de descifrat.

Iancu, personajul tău… care este, de fapt, secretul lui?

Nu știu care este secretul lui Iancu, mi-ar plăcea și mie să aflu. Până acum, băiatul pare sincer și sufletist.

Ce spune Cristian Bota despre atmosfera de pe platourile de filmare la „Clanul”: „Este extraordinar de bună dat fiind volumul de muncă gigantic cu care se confruntă toată echipa, începând de la producători, până la doamna care ne golește farfuriile, după ce mâncăm”

Care este atmosfera de pe platourile de filmare?

Atmosfera este extraordinar de bună dat fiind volumul de muncă gigantic cu care se confruntă toată echipa, începând de la producători, regizori, actori și până la doamna care ne golește farfuriile, după ce mâncăm.

Cu cine te-ai împrietenit dintre colegii de platou?

Cu toți colegii în măsura în care a existat disponibilitate. Din păcate, nu am filmat cu foarte mulți dintre ei, dar poate voi avea ocazia pe viitor. Pe câțiva îi cunoșteam deja, Mădălina Craiu și Constantin Dogioiu mi-au fost colegi de grupă în facultate. Si Sergiu Costache îmi este prieten tot din vremea studenției. Îmi place să cred că sunt prieten și cu Denis, și cu Marian, doi actori tineri extrem de talentați cu care am avut bucuria să joc în câteva secvențe.

Descrie sezonul 2 din CLANUL în trei cuvinte.

Întunecat. Exploziv. Comic.

În ce alte proiecte ești implicat în momentul prezent?

În afară de un film pe care o să îl filmez la vară, nu am alte proiecte în domeniul artistic, dar termin anul doi la Universitatea București, în Psihologie Cognitivă.

Sursa foto: Pro Tv