Copiii lasati acolo au patit lucruri ingrozitoare. Deceniile de saracie au lasat copii cu probleme mentale.
Orfelinatele din Romania, lagarele zilelor noastre. Cele din anii ’90 au fost locuri care au fistrus mii de vieti. Cu cat ei ieseau mai repede din mediul asta, cu atat ramaneau cu mai putine sechele si sanse de recuperare.
Cercetatorii de la King’s College London, University of Southampton si din Germania au amintit, intr-un articol publicat in The Lancet, ca toti cei 165 de copii adoptati din orfelinatele din Romania la scurt timp dupa caderea comunismului au avut initial intarzieri in dezvoltare si au suferit de malnutritie.
Conditiile ingrozitoare in care supravietuiesc miraculos copiii sunt greu de imaginat. Concluziile si descrierile unor jurnalisti britanici care au trecut pragurile orfelinatelor sunt uluitoare.
„Fuseseram avertizati sa ne asteptam la conditii precare. Dupa aproximativ o jumatate de ora, ne-am obisnuit cu mirosul. Erau 20 de asistente pentru mai mult de 300 de copii; va puteti imagina in ce stare era acel loc. Noi ne aflam acolo pentru a ne juca cu copiii si a oferi ajutor, precum repararea patuturilor, vopsirea peretilor sau curatenie.(…) Orfanii aveau personalitati distincte, dar nu li se permitea sa-si dezvolte individualitatea. Toti aveau parul taiat”, a declarat jurnalista Natalie Pinkham, potrivit Daily Mail.
Printre problemele multiple din cadrul orfelinatelor, printre care si continuarea lor ca oameni in viata de adult cu dificultatile lor de formare in relatiile interumane, delictul de atentie si concentrarea, marea problema a „lagarelor” au fost abuzurile.
„Am fost adoptata in 1997. M-am nascut in Timisoara si am fost abandonata intr-o casa de copii. De fapt, era mai degraba o casa de sclavi. Aveam cinci ani. De fapt, asa au zis cei de la orfelinat, ca as fi vrut. Cand am ajuns in Statele Unite, doctorii au spus ca oasele mele aratau ca eram cu 19 luni mai mare, asa ca orfelinatul probabil a mintit in legatura cu varsta mea. Cand ma gandesc la acel loc, nu-mi aduc aminte altceva decat multe abuzuri. Eram poate in jur de o suta de copii acolo, era saracacios, rece si trist. Probabil ca as fi moarta daca parintii mei actuali nu ar fi venit sa ma scoata de acolo. Am avut multe probleme si depresii, iar din cauza asta am trecut pragul mai multor centre de recuperare si de detentie pentru minori in SUA”, declara Madeline S., fosta Elisabeta F, adoptata la varsta de cinci ani de o familie din Milwaukee, Wisconsin, SUA.
Anii petrecuti in lagarele pentru copii afecteaza decisiv biologia si arhitectura creierului. Cercetarorul Stacy Drury a remarcat ca la copiii care au petrecut mai mult timp in orfelinat, capetele cromozomilor, telomerii, erau scurtate. Tot ce se intampla in orfelinate cu copii au fost repercusiuni negative. Rezultatele spun ca 55% dintre copiii institutionalizati l-au urmat fara nicio obiectie, iar in partea cealalta doar 25% au facut acest lucru.
„Copiii cu varsta de patru ani si jumatate nu fac asa ceva in mod normal. Avem motive sa ne temen de ce se va intampla cu acesti copii cand vor lua contact cu lumea reala”, declara Charles A. Nelson, profesor specialist in cercetarea dezvoltarii minorilor la Universitatea Harvard si Children’s Hospital din Boston.
„Imi amintesc de o doamna foarte dura de la un orfelinat romanesc. Practic, eram sclavii ei. Imi aduc aminte mirosul din orfelinat, imi aduc aminte copiii, oamenii, cat de murdar era totul. Nu m-am mai intors de atunci in Romania. Mi-ar placea sa vin intr-o zi”, declara Elisabeta.
Sursa: vice.com