Keo s-a mutat în casă nouă alături de Misty și fetița lor! Artistul și-a făcut un super studio!

Keo s-a mutat în casă nouă, alături de Misty și fiica lor, Arya, în vârstă de 2 ani și câteva luni. Indrăgitul artist, o apariție rară atât la evenimentele mondene, cât și la emisiuni, a acceptat, în exclusivitate pentru CIAO.RO, să ne deschidă ușa casei, dar și ușa sufletului…

Keo, sau Cosmin Mustață, pe numele său real, este un artist complet și un compozitor desăvârșit. Ne-a primit în studioul său – amenajat în noua locuință– pentru a ne arată unde își petrece el majoritatea timpului.

Interpretul a oferit un interviu exclusiv, pentru CIAO.RO, în care a vorbit atât despre muzică, proiecte, cât și despre viața de familie și cum i s-a schimbat viața de când a devenit tătic de fată.

Reporter: Ce înseamnă muzica pentru tine?

Keo: Este o întrebare atât de frumoasă și de grea în același timp, încât sper că ai timp câteva zile… să-ți dezvolt (râde – n.r.). Muzica, pentru mine, este o pasiune atât de puternică încât nu mi-aș putea imagina viața mea fără muzică. Oarecum este definitorie pentru mine… ca și un tot… cum sunt eu, caracterul meu, felul meu de a fi, felul meu de a percepe lumea, viața. Totul a fost în jurul muzicii și în jurul pasiunii ăsteia pentru muzică și pentru eroii muzicii. Eroii mei, cum a fost Prince, Michael Jackson și mulți alții.

Reporter: De la ce vârstă te-ai apucat serios de muzică? De câți ani faci muzică? Cine te-a îndrumat?

“Am avut marea șansa în viață să-l am ca naș de botez pe Temistocle Popa”

Keo: De la bun început am avut o chemare către muzică pentru că am avut marea șansa și marea bucurie în viață să-l am ca naș de botez, pe Temistocle Popa. El a fost și rămâne unul dintre cei mai mari compozitori români care a scris toate piesele lui Dan Spătaru, a scris multe piese celebre pe care încă le mai auzi în zilele noastre, deși el a murit acum foarte mulți ani, la vârsta de 93 de ani. Am fost în această lume, mai ales că tatăl meu era om de televiziune și om de spectacol.

Eram în lumea artiștilor de mic. Eram prin culise peste tot, cu artiști care mă știau. Părinții mei au fost prieteni cu Mihai Constantinescu, Marius Țeicu, dinainte să mă nasc eu. Așadar, eu, de când m-am născut, am evoluat în lumea artiștilor. Mi s-a părut ceva natural.

Keo, “copilul” lui Mihai Constantinescu

Eram foarte mic când intram în culise, cred că aveam vreo 4-5 ani. Îmi aduc aminte perfect. La un moment, eu eram, pentru Mihai Constantinescu, copilul care chema pe ceilalți copii să urce pe scenă la “O lume minunată”. Eu mă duceam și îi aduceam. Multe dintre spectacole erau organizate de tatăl meu, mai ales pe litoral. Am avut acest univers în care eu din start m-am născut. Dar ce mi-a declanșat declarația pentru muzică… clar… au fost doi artisti pe care atunci cand i-am auzit pentru prima oară, m-au bulversat complet, mi-au bulversat complet existența. Este vorba despre Michael Jakcson și de Prince de care m-am îndrăgostit practic în același timp. Aveam vreo 12 ani și mi s-a părut atât de extraordinar ce faceau ei și mi-am dorit foarte tare să fac și eu. De ziua mea, țin minte, fusesem cu tata să aleg diverse casete – că așa era atunci – și mi-am ales Prince și Michael și apoi, de Crăciun, trebuia să-mi ofere un pian. Și mi-au cumpărat o pianină. Chiar în prima seară când am primit-o, am început să mă joc la pianină și… am compus o chestie, o piesă. Bine, nu era o compoziție adevarată, dar îmi aduc și acum aminte tema. Era o chestie foarte puerilă și simplistă. Dar prima mea zi cu un pian nu a fost să încerc să cânt o piesă de la altcineva, a fost să compun. Cred că din start am avut această chemare, de a crea.

Reporter: Unde, cum îți gasești inspirația?

Keo: La început îți găsești inspirația în eroii tăi. Când ești mic și începi să fii Michael, să fii Prince, să vrei să mergi în direcții… multe… până îți găsești propriul stil. Mulți nu și-l găsesc. Mie… mi s-au așezat planetele… nu ține doar de talent. Cel care nu și-a găsit stilul propiu, nu înseamnă că nu e talentat. E o chestie de cum ți se aliniează planetele. Cred că mi am găsit așa un stil, un univers care să fie al meu… din toate experiențele mele, din lucrurile pe care le-am trăit, din filmele pe care le-am văzut, din muzica pe care am auzit-o, din întâmplările oamenilor pe care i-am cunoscut în viața mea, cred că de acolo am o sursă de unde iau tot felul de chestii, le combin și iese ceva. Nu am o rețetă unică. Ceea ce încerc să fac, este să încerc să fac piese în care să se regăsească lumea, cât mai mulți oameni. Pentru că, până la urmă, asta este unul din marele secrete ale muzicii: să se indentifice cel care ascultă. Dacă vorbești despre dragoste, lumea se regăsește și atunci pătrunzi mai usor în sufletul omului. Până la urmă, muzica nu este despre tehnică, despre note, ci despre suflete, despre emoție. Și până la urmă, tot ceea ce încerci să faci este să stârnești o emoție. La fel și cu interpretatul. Eu zic întotdeauna: nu cânți cu vocea. Lăsând la o parte că sigur, cânți cu vocea, dar cânți cu sufletul, cânți cu emoția.  Există 1 milion de cântăreți de karaoke, dar nu te pătrund în același fel ca un interpret care te tinge undeva în suflet.

Reporter: Aud tot mai des la artiștii autohtoni că pătrund foarte greu în radio, cu piesele.

Keo: “Oamenii nu cumpără muzica, ci consumă muzica gratis”

Keo: S-a schimbat foarte mult industria. De fapt, nici n-aș vrea să-i mai spun industrie. Să-i spunem business. S-a schimbat extraordinar de mult. Nu îi mai spun  industrie pentru că nu mai sunt vânzări. Muzica nu se mai vinde ca înainte. Oamenii nu cumpără muzica, ci consumă muzica gratis. Nimeni nu mai cumpără un album, foarte puțină lume intră pe site-uri de download cu plată. În România, muzica este free.

Reporter: Se mai vehiculează că… dacă vrei să-ți intre piesa pe radio trebuie să scoți din buzunar bani grei…

Keo: Dacă ar fi așa simplu… cred că mulți ar apela la această chestie (râde – n.r.). Nu știu, nu vreau să mă pronunț. Într-adevăr este păcat… pentru că sunt foarte multi artiști, lăsându-ne pe noi la o parte – cei mai vechi – că noi am fost pe radio mult timp – dar eu sunt de părere că sunt mulți artiști în momentul de față care nu au șansa să ajungă acolo dacă nu se numără printre cei 5 sau 7 artiști care sunt mereu pe radio, non-stop,într-un mod intoxicant, cu muzică într-adevăr bună, dar asta nu înseamnă că toți ceilalți fac muzică proastă. Și cred că asta este o mare diferență față de acum 10 ani când erau mai multe produse… acum, am impresia că sună totul foarte la fel… și la producători e la fel… mai sunt doar câțiva producători care ajung pe radio, nu doar artiști.

Reporter: În cât timp compui tu o melodie? Am mai auzit la artiști “azi înregistrez, mâine filmez și peste o saptămână o lansez”… atât de repede se face o melodie?

Keo: “Majoritatea producătorilor din zilele noastre nu cântă la un instrument, ci la mouse”

Keo: Trebuie înteles ce înseamnă actul de a compune și de a produce o piesă în zilele noastre. Majoritatea producătorilor noi și tineri nu sunt și muzicieni. Tehnologia pe care o avem la dispoziție în momentul de față permite oricărei persoane care n-a făcut muzică în viața ei, deloc, nici pic de muzică, și mai grav, care poate nici n-a ascultat pic de muzică bună la viața ei… să facă muzică. Și atunci… majoritatea producătorilor din zilele noastre nu cântă la un instrument, ci cântă la mouse și forma lor de talent este bunul gust al momentului, dar nu există o creație cum era pe vremuri. Adică să te așezi la pian și începi să faci o piesă. Acum lucrurile s-au schimbat, ceea ce nu este neaparat mai rău. Nu sunt eu în masură să judec, doar să notez.

Mie, ca să fac o piesă, poate să-mi ia foarte mult timp sau poate să-mi ia foarte puțin timp. E ca la orice creație. Eu, în general, compun la pian. Dacă mă așez la pian, poate să-mi vină o piesă în câteva ore să fie deja scris și textul, să am și structura piesei și armonia făcute, sau pot să găsesc o idee, dar nu reușesc să o dezvolt până la capăt. Este numai în funcție de starea fiecăruia, starea mea. Este o chestiune de creație. Că ești pictor, că ești scriitor…

Keo, studio de zeci de mii de euro

În zilele noastre, e simplu să faci muzică. Dacă vreau să fac o piesă… o fac, nu e nicio problemă, dar… nu va fi neaparat acea piesă pe care o caut eu în sufletul meu. Tehnologia îți permite să faci multe.

Reporter: Cât timp petreci în studio? Mai ales că acum este parte din casa ta!

Keo: Depinde. Se întâmplă să stau ore în șir sau se întâmplă să nu intru și câte 2 zile. S-a întâmplat să stau foarte mult, așa încât uitam să și mănânc. Mă rog, acum am avantajul că am studioul acasă și am bucătăria aproape. Nu consider că am un serviciu, am această bucurie de a-mi trăi pasiunea și a și munci în același timp. Eu nu consider că am serviciu, am o pasiune.

Reporter: Ce urmează să lansezi, în ce proiecte ești implicat?

Keo, piesă nouă cu Pavel Stratan

Keo: În primul rând, urmează să lansez o piesă cu Pavel Stratan. Ideea colaborării a fost a mea. Piesa se numește “Lasă-mă să beau”. Îmi aduc aminte de o piesă de a lui Stratan de acum 15 ani sau mai mult, care a fost mega hit și care mi-a plăcut foarte tare atunci, se numea “Eu beu”. Mie îmi place extraordinar de tare de Stratan. M-am gândit că ar fi o idee foarte tare și mă bucur că a acceptat. Am și filmat clipul, el a filmat cadrele lui, acum urmează să filmez și eu cadrele mele, și apoi să o lansăm. Apoi vedem ce zice publicul, că până la urmă acolo este testul suprem. În orice caz, Pavel este un artist foarte cool, profi, un artist adevărat.

Keo, proiect alături de Institutul Francez

Spectacole sunt, în țară, în București, ceea ce mă bucură foarte mult pentru că, lăsând la o parte ceea ce înseamnă partea de studio și de compoziție, relația cu publicul este genială și-mi place foarte mult.

În martie reîncep un proiect în limba franceză, cu Institutul Francez. Am mai colaborat și în anii trecuți. Anul acesta voi participa și cu Alexandra Ungureanu, care și ea vorbește foarte bine limba franceză. Am fost contactați din nou de Institutitul Francez și de Ambasadă și deja pe 19 martie avem un concert în limba franceză, în București, la Teatrul Elvira Popescu, și vor urma tot felul de proiecte de acest gen.

Keo, ambasador la Diskoteka 2020, festival international

Mai urmează și Festivalul “Diskoteka”, pe 1, 2 și 3 mai, la Timișoara. Este cel mai mare festival cu muzica din anii ’80 – ’90, din Europa. Anul trecut au fost o sută de mii de oameni, a fost bestial. Anul acesta m-au numit ambasadorul festivalului Diskoteka 2020. Mă simt onorat. Acest festival nu este un spectacol, nu este un eveniment, este o poveste!

Este povestea a milioane de oameni, din țară și de peste hotare, care au crescut cu melodiile unor mari artiști. Diskoteka este singurul eveniment din România care a reușit să strângă de la prima ediție un număr impresionant de artiști internaționali, într-un singur loc. Este evenimentul care a reușit să adune peste 100.000 de persoane pe stadionul Dan Păltinișanu din Timișoara. Lineup-ul din 2020 ii aduce la Timișoara pe: Dj Bobo, Tehnotronic, Londonbeat, Blackbox, Savage, Mauro, Rozalla, System in Blue, ICE MC, Gina T, Urban Cookie Collective, Las Ketchup, Boney M Xperience sau NANA.

Reporter: Cam cât ai investit în studio?

Keo: În afara aparaturii, pereții în sine sunt costisitori. Tratamentul acustic al studiolui este foarte important. Au intrat câteva zeci de mii de euro. Dar este firesc. Este obiectul muncii mele și trebuie să investesc în ceea ce fac pentru a scoate un produs de calitate maximală.

Reporter: Spune-mi care este cel mai “ieftin” obiect/ lucru din acest studio.

Keo, despre fetița lui: “Simt că vom avea încă o cântăreață în familie”

Keo: Poate fotoliul pe care stau acum (râde – n.r.). Este normal să investești dacă vrei să faci lucruri profi. O parte din banii pe care îi fac din muzică îi reinvestesc tot în muzică.

Reporter: Micuța Arya adoră și ea muzica și dansul.

Keo: E înnebunită. Dansează, cântă, are și ea pianul ei. Simt că vom avea încă o cântăreață în familie.

Reporter: Dar Alexandra (Misty – n.r.) mai revine în muzică? De când a născut s-a retras…

Keo: S-a retras nu că a vrut să se retragă în sensul că nu mai vrea să facă muzică, ci s-a retras în sensul în care a vrut să se ocupe de Arya. A vrut foarte mult să fie o mamă dedicată, ceea ce este un lucru extraordinar. Alexandra are o piesă nouă, evident facută de mine, foarte frumoasă pe care urmează să o lanseze. Ne-am dorit să ne mutam în casa nouă ca să filmeze o parte din clip în casa nouă.

Keo: “Sunt înnebunit după fiică-mea”

Reporter: Keo, cum ți s-a schimbat viața de când ai devenit tătic?

Keo: WOW! Ce să zic… s-a aprins lumina (râde – n.r.). E genial. E cu totul altă viață. Nu am cuvinte. Sunt înnebunit după fiică-mea. Îi place să mă vadă la televizor, îi place că mă duc la emisiuni, mă strigă, mă caută. Este fantastic.

Reporter: Te vedeai tată de fată?

Keo: Nu prea m-am gandit, nu-mi prea dădeam seama. Nu aveam nici cea mai mică idee de cât de frumos poate să fie acest lucru. Când ai un copil este ca și cum ți se deschide o ușă către o încăpere sufletească pe care tu nu știai că o ai. Este cea mai frumoasă încăpere din suflet, să știi.

Reporter: Micuța a venit într-un moment în care nu te așteptai… Îți doreai mai demult?

Keo: N-am planificat nimic. Așa s-au întâmplat lucrurile. Și a fost fantastic. Ne-am dat viața cel mai frumos cadou.

Keo, un tătic dedicat

Reporter: Te implici și tu atât de mult în creșterea fetiței sau n-ai loc de Alexandra?

Keo: Da, mă implic. Eu fac anumite lucruri. De exemplu, dimineața eu îi fac ceaiul. Îi place să bea ceai de mușețel, îi fac pâine prăjită cu unt, îi tai mărunt. Sunt înnebunit să fac anumite chestii cu ea. Am marea șansă să pot să lucrez foarte mult de acasă. Concertele sunt majoritatea în weekend… mă duc la concert și mă întorc repede acasă, nu pot să stau fără fetele mele. Și făcând foarte multă muzică de acasă, din studio, le am aproape mereu și să văd tot ce se întâmplă și să nu pierd niște momente superbe pe care alți tați poate le pierd… că sunt la serviciu.

Reporter: Te gândești la al doilea copil sau e prea devreme?

Keo: Deocamdată nu ne gândim, dar o să vedem ce ne rezervă viitorul. Lucrurile ne-au ieșit foarte bine fără să planificăm și continuăm rețeta.

Reporter: Îi cânți când o adormi?

Keo: “Arya mă adoarme pe mine, nu eu pe ea”

Keo: Să știi că ne cântă ea (râde – n.r.) nouă. Ne adoarme ea pe noi. Adoarme târziu, e “clubberiță” de mică, se culcă foarte târziu, se trezește foarte târziu, dar doarme bine noaptea, nu se trezește, ceea ce e un lucru bun. De cântat îi cântăm de când era foarte mică, bebe mic, o țineam în brațe și îi cântam ca să adoarmă. Acum, repet, adorm înaintea lu fii-mea.

Reporter: Cum te întreții? Faci sport? Ce mănânci?

Keo: Alcool și țigări. Glumesc (râde – n.r.). nu fac nimic special, am gena care mă ajută. Nu sunt la regim, dar nici nu fac excese. Nu am făcut niciodată excese nici cu mâncatul, nici cu alcoolul. Mănânc echilibrat, nu foarte multă grăsime pentru că nici nu-mi place. Am șansa să am un organism care mă ajută în acest sens. De când o am pe fii-mea… sportul este să alerg dupa Arya, mă făcea ea să fac sport. Nu prea sunt mare sportiv. Acasă, fac în general, 100 de flotări zilnic, în fiecare dimineață.

Reporter: Dar clinicile de înfrumusețare le frecventezi? Îți faci tratamente faciale, corporale, intervenții estetice, injecții cu botox, acid hialuronic?

Keo: “Nu sunt foarte meterosexual”

Keo: Nu sunt contra ideii, dar nu am fost la astfel de clinici. Am grijă de mine… mă spăl pe față dimineața și seara și mă dau cu o cremă. Atât. Alte intervenții nu am făcut. Știu că sunt tot felul de tratamente, injecții, dar n-am optat pentru așa ceva până acum și nu sunt foarte meterosexual. Adică îmi place să am grijă de mine, evident, dar nu pot să zic că merg în zona respectivă. Poate sunt mai de modă veche. Pe “vremea mea”, bărbatul era bărbat. Îmi place să am grijă de mine și consider că este important ca un bărbat să aibă grijă, dar e o limită de feminitate pe care nu-mi place să o depășesc. Nu mă simt bine.

Reporter: Am și eu o curiozitate. Și nu numai eu. Ce vârsta ai? De ce vârsta ta este un mister? De ce nu vrei să o dezvălui?

De ce este un mister vârsta lui Keo?

Keo: Mi-am dat seama că sunt foarte multe variante și ca este un mister care mă avantajează. Și mai bine să rămână lucrurile așa. Până la urmă suntem artiști și nici nu contează vârsta…

Reporter: Cu fosta parteneră, Andreea Bălan, ai terminat de împărțit lucrurile? Erau niște discuții în ceea ce privește casa.

Keo: Da. Cu casa. Erau două case practic lipite. Era o chestiune de cadastru, de acte a ținut. S-a rezolvat acum multă vreme.

Reporter: Poți să dezvălui, pentru cititorii CIAO.ro, care este cea mai mare temere a ta?

Keo, despre cel mai ciudat coșmar

Keo: Fiecare dintre noi avem niște temeri, niște monștri ascunși. Nu vreau să intru foarte mult în aspecte psihologice. Pot să spun însă că una dintre temerile mele… și acum o noapte sau două am avut același coșmar pe care-l am foarte des: aveam un concert, era o sală foarte mare, și nu eram pregătit. Nu-mi mai aduceam aminte nicio piesă de la mine. Pur și simplu urcam pe scenă și nu știam ce trebuie să fac, nu-mi mai aduceam nimic în minte. Asta este o chestie care revine la mine, în coșmarurile mele.

Reporter: Ce tabieturi ai?

Keo: Nu am un tabiet ieșit din comun… îmi place foarte tare să-mi beau ceaiul negru dimineața, cu lapte.

Reporter: Cum îți dregi vocea atunci când răcești, când răgușești?

Keo: Mai ales în perioada sărbătorilor, când sunt concerte multe în aer liber, mai cânți în aer rece, te mai îmbolnăvești. Bag în mine tot ce pot să bag, mă “automedicamentez” preventiv (râde – n.r.), bag cât pot. Și dacă răgușesc… la mine funcționează cel mai bine somnul. Somnul te reface în general, îți reface și vocea. Încerc să dorm dacă apuc, unde sunt la momentul respectiv.

Reporter: Ai fost vreodată înșelat/trădat?

Keo: Suntem mereu… mai ales într-un business care e cu mulți oameni. Se întâmplă. Chiar destul de recent am fost foarte dezmăgit de cineva, dar trec peste, nu e nicio problemă, nu sunt ranchiunos.

Reporter: Dar în dragoste ai fost trădat? Ai fost înșelat?

Keo: “De când a apărut Alexandra și Arya în viața mea, pentru mine nu mai există trecut”

Keo: Sincer, pentru mine nu mai există trecut, nici nu-mi mai aduc aminte. De când a apărut…  în primul rând  Alexandra, și apoi Arya. Pentru că Alexandra a apărut prima. Nu mai există trecut. Există, dar nu-mi mai aduc aminte pur și simplu, chiar nu mai contează. Nu e un fel de a răspunde așa elegant ca să mă scot dintr-o întrebare, pur și simplu, îți spun sincer, nu mai știu, nu-mi mai aduc aminte, nu mai contează. Viața mea este alta. Viața mea este perfectă acum, sunt extraordinar de fericit.

Reporter: Poți să spui că ești împlinit, fericit, din toate punctele de vedere acum?

Keo: Da, da! Fericirea… fiecare dintre noi avem probleme… nu există om pe planeta asta care să nu aibă problemuțe, probleme care tot intervin din tot felul de părți, suntem oameni, nu? Dar da, sunt foarte fericit! Foarte fericit!

Reporter: Tu ești o apariție foarte rară la evenimentele mondene. De ce nu participi? Ești un artist care apare rar.

Keo: “Sunt foarte fericit”

Keo: Revin la referințele mele. Apar doar când am ceva de comunicat pe plan profesional, muzical. Poate că eu greșesc că nu apar mai des. Dar așa simt eu să fac. Nu e o chestie strategică. Ba dimpotrivă, uneori cred că m-ar avantaja să apar mai des în alte contexte, dar așa simt eu. Întotdeauna am simțit așa. Eu am fost admirativ față de oamenii despre care ți-am zis, Prince, Michael – pe care nu i-am văzut niciodată ieșind să vorbească despre lucruri personale. Ei și-au ferit viața personală și au dat muzică. Eu sunt un produs lansat în trecut, reperele mele sunt cele de dinainte. Și atât timp cât am șansa să-mi permit să nu fac lucruri care nu-mi plac, încă o dată, e o șansă… nu le fac. Am șansa să fiu chemat de public pentru ceea ce fac eu, oamenii mă apreciază pentru ceea ce sunt și atunci reușesc să trăiesc așa.

Foto: Arhivă personală/CIAO.ro.