Reporterii CIAO.RO l-au vizitat acasă, în Bacău, pe tatăl Monicăi Gabor. Slăbit din cauza unor probleme de sănătate, domnul Emil ne-a povestit cum își adună zi de zi puterile ca să se pună pe picioare și să plece în America, la fata lui, dar și cum trăiește în garsoniera lui modestă din Bacău unde singurătatea a devenit chiriașul lui statornic.
Au trecut foarte mulți ani de când nu s-a mai auzit nimic despre Emil Gabor, nimeni altul decât tatăl Monicăi Gabor. L-am găsit în căsuța lui din Bacău, o garsonieră micuță și modestă, dar plină cu tot ce are nevoie, stând în pat și uitându-se la televizor sau completând integrame.
Este sleit de puteri din cauza unor probleme de sănătate, după cum chiar el ne-a declarat, explicând că tocmai s-a externat după două săptămâni de spitalizare.
Are însă aproape tot ce are nevoie: frigiderul plin cu mâncare, căldură, o măsuță plină cu fel și fel de pastile… doar sănătate îi mai trebuie, după cum ne-a spus. Fetele îi lipsesc poate cel mai mult. Deși toate trei – Alina, Monica și Ramona – îl ajută cu bani și cu ce pot, singurătatea îl afectează îngrozitor pe Emil Gabor. Alina are familia ei, lângă Bacău, orașul în care locuiește Emil Gabor, Monica are viața ei în America, iar Ramona tot în străinătate se află.
Reporter: Ce faceți, domnule Emil? Cum sunteți?
Emil Gabor: Acum sunt mai bine în comparație de cum am fost. Sunt mai binișor. Iau tratament. M-a ajutat fata mea și am cumpărat pastile. Sunt mai bine acum, nu mai am picioarele umflate, țin tratament în continuare.
Reporter: Dar ce probleme aveți mai exact? La plămâni aveați ceva probleme…
Emil Gabor: Am fost internat la Boli Interne și mi-au găsit mai multe… din cauza accidentului ăla, de acum 10 ani, când mi-a căzut un lemn mare pe spate. Până atunci eram bine și de atunci am avut numai necazuri. Am umblat pe la spital, că mi-a rupt tot în mine. Am splina scoasă, intestinal… mi-a tăiat din el, din stomac la fel, din ficat la fel. Și, normal, dacă am umblat la toate, acum am necazuri, am probleme. Acum sunt mai bine că… m-au sunat fetele, n-am fost chiar singur (de Sărbători – n.r.). A venit Alina (fata cea mare, sora Monicăi și a Ramonei Gabor -n.r.,) pe la mine, ea e în Săucești, a fost și sora mea pe la mine. Că eu n-am putut pleca de acasă chiar nicăieri pentru că am avut necazuri. Nu puteam să stau în picioare, nu aveam putere.
Reporter: Cât timp ați fost internat în spital și când?
Emil Gabor: Am fost internat, în decembrie, 2 săptămâni… adică 15 zile. Mi-au dat vreo 9 diagnostice. Dar n-am hârtia de externare, nu e la mine, e la fată, la Alina. Am zis că dacă tot nu mă simt bine să mă internez la secție de plămâni. Când a venit Monica, acum 2 ani, m-am internat la plămâni (secție de Pneumologie – n.r.). Atunci, eram tot așa, nu aveam putere, și m-a internat acolo și mi-au făcut un tratament acolo și n-am mai avut probleme 2 ani. Și acum… iar au revenit. Și atunci am ținut tratament 6 luni.
Reporter: Dar fetele va ajută cu bani, cu medicamente. Chiar dacă nu vin acasă atât de des, va ajută totuși
Emil Gabor: Monica nu poate veni. Mi-a zis că nu poate să ajungă că nu sunt gata nu știu ce acte, sunt niște legi acolo la americani. Am vorbit cu ea chiar a doua zi cum a auzit că sunt internat în spital. Mi-a dat telefon și înainte de Revelion. La noi Revelionul este noaptea la 12.00, la ei, a doua zi, la 14.00.
Reporter: Și Ramona?
Emil Gabor: Ramona… cu ea n-am putut să vorbesc. Când e la chinezi, când e la indieni, are contracte multe și umblă mult, prin toată lumea asta.
Reporter: Le vedeți rar. Vă e dor de ele…
Emil Gabor: Mi-e dor. Uite că… am crescut 3 copiii și… e greu, sunt peste mari și țări. Aș fi vrut și eu să fie lângă mine. Că, uite, ajungi la bătrânețe și rămâi singur. Dar nici nu poți să ții nici lângă tine, că n-ai cum. Alina mea are doi copii aici, locuiește aici,nu în strainanate. Sunt în relații bune cu fetele, cu sănătatea e greu.
Reporter: Mai consumați alcool? S-a vorbit mult despre faptul că dvs consumați alcool, uneori în exces
Emil Gabor: Lumea bârfește. Nu-i chiar așa. Am ani buni de când n-am consumat rachiu. Am vreo 10 ani de când n-am mai băut rachiu, de când am avut accidentul, cu problemele cu plămânii. Sunt alții care beau… alcool mult! Am băut și eu un pahar cu vin, o bere. Uitați, mi-a adus sora mea o bere, dar fără alcool.
Reporter: Cum vă descurcați singur? Nu vă este greu? Gătiți?
Emil Gabor: Păi… mi-e greu, dar ce să fac?… Să le iau lângă mine? Am mâncare, că mi-au adus. Am sarmale, am salată boeuf, am mâncare. Mai fac și eu mâncare, am frigiderul plin. Mai fac câte o friptură la cuptor, câte un cartof pai.
Reporter: Cu banii vă descurcați?
Emil Gabor: Mă descurc cumva.
Reporter: Pe Irinuca (fiica Monicăi Gabor – n.r.) ați mai văzut-o, ați mai vorbit cu ea?
Emil Gabor: Acum, de când e plecată în America, nu. Am văzut-o acum 2 ani. De vorbit am vorbit, am vorbit și cu Pink (Mr Prink – partenerul Monicăi Gabor – n.r.).
Reporter: Și cu Mr Pink cum vorbiți? În ce limbă?
Emil Gabor: Ei, cum să mă înțeleg eu cu Pink? Vorbesc cu fata lângă, traduce ea.
Reporter: La un moment dat mi-ați spus că Monica vrea să vă ia în America, pentru a fi și ea mai liniștită și pentru a avea grijă altfel de dumneavostră
Emil Gabor: Da. Și acum îmi face iar chemare. Vreau să merg, dar să-mi revin, să termin cu tratamentul. Pașaportul trebuie să-l refac, că au trecut 5 ani.
Reporter: Și vreți să vă stabiliți acolo, să locuiți acolo?
Emil Gabor: Nu. Ce să mai fac eu la anii mei? Care se stabilește acolo se duce și muncește. Eu mă duc așa… să văd unde locuiește. Tot aici trag.
Reporter: Fetele vă trimit bani lunar?
Emil Gabor: Ei… când pot și ele. Dar, ce, sunt obligate? Doar nu sunt înfiatul lor. Eu am muncit la viața mea, am o pensie… ca în România. Nu pot să vă spun ce pensie am, e secret asta.
Reporter: Cum arată o zi din viața dumneavostră? Ce faceți de dimineața până seara?
Emil Gabor: Acum nu prea arată bine. Mă duc până la alimentară, cumpăr un suc, apoi o integramă și vin înapoi. Unde să mă duc? Încă nu am puterea să merg voiajor.
Reporter: Și de Crăciun ce ați făcut? Ați stat acasă?
Emil Gabor: Da. Păi de Crăciun îmi era mai rău, acum e mai bine. După Crăciun a venit Alina la mine, a venit sora mea apoi.