Oana Roman este o femeie puternică, după cum ne-a declarat, asta pentru că, de-a lungul timpului, a trecut prin multe cumpene.
Oana Roman se declară o femeie puternică. Vedeta a realizat acum, la 47 de ani, ce îi dă ei putere să o ia de la zero, atunci când e nevoie, sau să nu cadă iar în depresie, așa cum s-a întâmplat în trecut. Pentru că Oana Roman a recunoscut că s-a luptat cu stări de anxietate și că a făcut și ședințe la terapeut în anii trecuți. Ba mai mult, a discutat deschis despre asta și a oferit și sfaturi femeilor care trec prin situații asemănătoare.
Oana Roman a avut multe momente dificile în viață, de-a lungul anilor, și mereu a reușit să iasă din ele cu brio. Ea ne-a declarat, la finalul lui septembrie, la „Prima Fest 2023”, că abia acum a realizat cât de puternică este și care este motivul.
Oana, ce faci? Care e viața ta? Arăți bine, pare că ai mai și slăbit…
Am slăbit un pic, da. Viața e tumultoasă, dar sunt bine, sunt ok. Mie îmi place când ies la evenimente, mă întâlnesc cu lume și îmi dă un vibe bun așa. Si mă simt bine. Am avut o zi de 2 bani, dar nu contează faptul că am avut o zi de 2 bani.
De fapt am avut în mare parte o zi fabuloasă în același timp. Pentru că astăzi am avut întâlnirea individuală cu învățătoarea Izei și cu directoarea școlii pentru a mutat-o la o nouă școală privată, unde sunt mult mai puțini copii și au timp să facă întâlniri individuale și cu fiecare părinte în parte.
Și la întâlnirea de astăzi mi-au spus că Iza este copilul pe care orice profesor și l-ar dori. Doamna directoare mi-a spus că ea, dacă ar putea, ar lua-o pe Iza de mână și ar duce o la fiecare în fiecare clasă ca s-o arate și să de-a exemplu despre cum trebuie să fie un copil. Că este foarte bine, că are valori foarte serioase, că e super bine educată. E super serioasă și implicată la școală, este super iubitoare și săritoare pentru ceilalți copii și un copil fericit.
Bun. Spuneai că ai avut și o zi de 2 bani, în același timp…
Ziua proastă și tumultoasă am avut-o că bineînțeles, în continuare mă sună toată presa posibilă și imposibilă din România. Ca să mă roage să dau declarații despre fostul meu soț. Lucruri pe care eu nu doresc să-l fac, dar pe care trebuie, din păcate. Să le explic fiecăruia în parte.
Chiar dacă am spus pe story că nu vreau să dau niciun interviu… și uite așa sună telefoanele ca la nebuni.
In presă au apărut multe știri despre fostul soț, cu declarațiile lui, despre noua parteneră… Este de admirat că ai decis să participi la un eveniment, “Prima Fest 2023”, și nu te-ai “închis” în casă poate ca să nu mai dai declarații jurnaliștilor.
Da, stau și le explic, ce să fac, fac asta de 30 de ani. Am experiență. Să știi că am făcut azi un story în care am spus, nu știu dacă să mă duc sau să nu mă duc, pentru că știu că o să sară pe mine. Dar totuși mă duc, pentru că e important pentru mine să fac networking și să ies din casă. Și în același timp, îmi place foarte tare să ies la evenimente.
Spune-mi, fostul soț nu te-a sunat?
Noi nu mai avem nicio comunicare. De altfel, este un lucru pe care l-a și declarat în emisiune la Dan Capatos, în care a spus că m-a blocat peste tot, deoarece nu dorește să mai comunicăm.
Fetița e bine, e fericită? Are o relație ok cu tatăl ei?
Are o relație ok cu tatăl ei, ea știe să separe lucrurile, să le înțeleagă. Evident că i-ar fi plăcut să fie el cu noi în continuare, dar a înțeles că situația era în punctul în care oricum nu se mai putea. Că am târât-o încă 5 luni degeaba, pur și simplu. Ne-am chinuit reciproc și n-a meritat deloc.
Ea e foarte fericită cu mine, pentru că noi facem un milion de activități. Facem vacanțe, mergem în vizită la prieteni, avem viață socială, ne plimbăm, mergem la școală, nu are timp să se plictisească absolut deloc. Avem foarte mulți prieteni apropiați care ne cheamă, pentru că au curți, unul la Snagov, unul e la nu știu unde. Încontinuu plecăm pe undeva, dacă nu plecăm la prieteni, plecăm undeva lângă București. Sau plecăm la munte sau plecăm la Pitești la nașa sa sau undeva tot plecăm.
Tatăl, când vrea să ia legătura cu ea, te sună pe tine sau pe ea?
O sună pe ea că Iza are telefon, e mare, are aproape 10 ani deja.
Și atunci când este nevoie să luați o decizie împreună în ceea ce o privește pe fetiță, cum comunicați?
Da, a spus că singurul loc în care nu sunt blocată este pe Mail și e foarte supărat că pe Mail nu mă poate bloca. Pot eventual să-i trimit un Mail. Și dacă se întâmplă, ferească Dumnezeu, ceva rău, iau telefonul Izei și sun de pe telefonul ei, ce să fac.
Cum ai reușit să mai slăbești?
Fasting. În continuare, de 3 ani aproape, dimineață beau ceaiul, fac cure de câte 3 luni cu pauze și ăla mă ajută ca să pot să nu mănânc până pe la două-trei chiar și să nu-mi fie absolut deloc foame. Mănânc o masă la prânz și o gustare, după care seara ori mănânc ceva, un iaurt cu ceva lejer sau beau un shake din acela proteic care are un aport caloric foarte mic, dar te ajută să nu-ți fie foame pentru că are multe proteine și este un înlocuitor de masă.
Și mai faci și tratamentele corporale?
Am făcut pauză pe timpul verii, dar acum din octombrie o să încep din nou să fac proceduri, da.
Ce proiecte ai pentru această toamnă?
Toamna, în principiu ar trebui să vină cu niște noi proiecte pe lângă cele din online, care în continuare există, o să încep să mă duc iarăși un pic ușor, ușor în zona de evenimente de PR. Am niște proiecte în discuție cu niște eventuali colaboratori, am făcut niște întâlniri, urmează să stabilim și să finalizăm niște evenimente. O să fac.
Am primit o propunere să fac un PR personal, lucru pe care eu nu l-am mai făcut până acum. Da, am făcut pentru Flamingo Boys și Cornel Păsat, odată. Dar n-am făcut chiar personal pentru cineva, dar este cineva care îmi este și prieten și e și foarte talentat și mi-a zis, “băi, eu aș dori să faci asta pentru mine”. O să vedem ce o să iasă, pentru că trebuie să mă orientez un pic pentru că n-am făcut asta până acum și e un pic diferit.
Mama ta ce face? Știu că mergi la ea des, că ești în temă cu tot…
Ce să zic… Nu știu ce să zic, nu mai știu ce să mai spun. Am rămas fără cuvinte. Greu, foarte greu.
Încerci să fii puternică… să te ții puternică…
Știi ce îi ziceam astăzi unui prieten? Că eu am realizat la 40 și ceva de ani de ce sunt puternică. Pentru că eu n-am înțeles niciodată de ce. Și stând eu și gândindu-mă foarte serios așa… De ce reușesc totuși să duc atât de mult și să o iau tot timpul de la zero, dacă e nevoie, și să nu mă dărâme nimic. Nu mai mult ca alții, să ne înțelegem, nu mă plâng, că ații o duc mult mai mult ca mine, dar mult totuși.
Și mi-am dat seama că mi-am croit viața în așa fel încât sunt complet independentă. Complet neșantajabilă, pentru că n-am făcut niciodată în viața asta ceva de care să-mi fie rușine. N-am șef și nu depind de nimeni și faptul că pot trăi în această libertate aproape absolută, chestia asta îmi dă o putere inimaginabilă.
Pentru că am curaj să zic, să fac, să merg, pentru că știu că nimeni nu mă poate opri pentru că nu există niciun motiv.
Ai simțit vreodată, de-a lungul timpului, că te lupți cu depresia, și că parcă nu mai scapi de ea…
Am căzut într-o depresie foarte mare, dar am povestit, am dat zeci de interviuri în care am povestit că am făcut terapie, în care am povestit prin ce am trecut.
Totuși, cum ți-ai revenit? E posibil că un om care se confruntă așa cu o depresie din asta puternică, să-și mai revină?
E greu, dar nu e imposibil. Este un lucru pe care eu l-am mai spus, nu trece niciodată, ea rămâne acolo foarte adânc ascunsă așteptând la cotitură să te prindă, să te înhate iar. Asta e tare greu.
Dar eu am avut noroc de un doctor senzațional, am avut noroc de faptul că m-am infrânat în a lua medicamente, pentru că nu am luat medicamente doar o perioadă foarte scurtă de câteva luni. Și pentru că acest doctor extraordinar și minunat mi-a zis, “eu te ajut dacă mă asculți”.
Nu s-a vindecat complet, am momente în care simt că nu mai pot, am stări de anxietate și am tot vorbit despre asta, foarte dese, pentru că, dar am învățat cum să mă autocontrolez și din ce să-mi iau liniștea… Eu îmi iau timp pentru mine.
Eu am această libertate tocmai pentru că nu depind de nimeni, n-am șef, n-am muncă la birou, dar muncesc, nu când vreau, tot timpul, dar sunt freelancer, deci nu depind de un loc. Și atunci pot să îmi organizez și eu… am în fiecare zi un moment în care mă liniștesc, în care golesc tot în jurul meu și îmi setez o liniște în care nu mă gândesc la nimic.
Mă duc singură la un restaurant, plec, cel puțin de trei-patru ori pe an, 2 zile într-un weekend singură undeva, fac masaj, citesc, mă uit la filme și mă deconectez complet de toate.