Elisabeta Turcu este de aproape 50 de ani pe scenă și spune că talentul muzical este una dintre cele mai mari bucurii primite de la Dumnezeu, în viață.
Elisabeta Turcu s-a numărat printre soliștii care au participat la Revelionul Artiștilor organizat de cântăreții Silvana Rîciu și soțul ei, Nicușor Ioniță, în salonul lor de evenimente. De când a început anul, interpreta o ține numai în cântări și spectacole.
“Am venit cu mare drag la invitația Silvanei Rîciu și a soțului ei Ioniță să petrecem împreună și noi, în mare parte, soliști de muzică populară și iubitori de cântec popular, e o bucurie”, ne-a spus Elisabeta Turcu.
Artista, în vârsta de aproape 70 de ani, se bucură că are invitații la cântări atât în țară, cât și în străinătate. De Revelion, Elisabeta a cântat în Londra. “Am fost la Londra, am cântat la un restaurant românesc pentru românii noștri. Am cântat la un restaurant românesc pentru românii care muncesc departe de casă. A fost un Revelion frumos, reușit, cu cântece de dor, de drag, cu cântece de acasă”, ne-a mai spus ea.
Are zeci de ani de carieră, și împlinește anul acesta o frumoasă vârstă, 70 de ani, însă spune că nu a obosit și că nu poate sta departe de scenă și de publicul ei.
“Nu am obosit, este o bucurie și o plăcere să plec, să îmbrac costumul popular, să îmi fac bagajul și să mă duc în fața oamenilor să le cânt așa cum am făcut o viață”, spune ea.
Se poate spune că aveți viața într-un geamantan?
Da, da, într-un geamantan și într-o sacoșă mare, dar întotdeauna. Ca o glumă, o consăteancă de ale mele a fost internată în spital cu o doamnă din Slatina, unde eu am debutat și, printre altele, au vorbit de cântăreții de muzică populară. Și consăteanca mea a zis: “Avem și noi o fată. Elisabeta Turcu, cântă pe acolo pe la dumneavoastră, pe la Slatina”. Zice: “Da, o văd mereu, pleacă în fiecare dimineață cu un geamantan și se întoarce noaptea târziu”.
Pentru că aveam spectacole. Pe vremea aceea, când am debutat, eu dădeam și câte 3 spectacole pe zi. Am prins vremuri foarte frumoase.
Și cu cântece adevărate, cu un public care iubea cântecul adevărat românesc. Și eu am rămas pe această cale, nu m-am abătut toată viața. Am cântat numai folclor și iată că, uite, oamenii încă mă solicită și este o bucurie. Le mulțumesc, mulțumesc publicului și mulțumesc bunului Dumnezeu, pentru că sunt sănătoasă.
Cum vă odihniți atunci când sunteți obosită de la prea multe drumuri, spectacole? Cum vă încărcați bateriile? Aveți multe nopți pierdute…
Păi ca orice om … Mai adorm prin autobuz și prin mașină, pe tren, prin avion. M-am obișnuit, este un exercițiu de o viață, aproape 50 de ani de cântec. Vă dați seama dumneavoastră… pentru că mi-am făcut o ordine, un program, nu mă simt obosită. Când sunt obosită și sunt acasă și nu am spectacole, mă odihnesc și mă ocup și de mine puțin.
Care este secretul frumuseții? Parcă anii nu se văd pe chipul dumneavoastră.
Ce secret? Eu nu am nicio îmbunătățire facială, nici corporală. Nu vreau să-mi fac, pentru că dacă Dumnezeu m-a lăsat așa, vreau să plec din lumea aceasta, așa cum am venit.
Totuși, cred că vă întrețineți cumva. Aveti vreun truc?
Truc, nu cred. Cremă folosesc, că nu mă duc nici la cosmetică în ultima vreme după pandemie, nu m-am mai dus. Mi-a fost frică. Cremă și demachiant.
Mă spăl cu ceai verde, ceai de mușețel, de gălbenele, creme cât de cât bunicele și cam atât. Mănânc ca toată lumea, ca orice om nu mă abțin de la de la nimic. În ultima vreme n-am mai mâncat dulciuri, prea multe mâncam, multe dulciuri, acum mă mai abțin.
Nu sunt un împătimit a grătarului, nu îmi place, chiar foarte rar mănânc gratar, nu-mi place. Prefer foarte mult peștele și brânzeturile îmi plac, brânzeturile cu mămăligă și așa mai departe.
Cele mai mari bucurii în viața dumneavostră, care sunt?
Cele mai mari bucurii în viața mea nu știu dacă mai sunt, pentru că am pierdut foarte mulți oameni dragi în ultimii ani. Dar cea mai mare bucurie a mea este faptul că sunt mamă și am dat naștere unui băiat cuminte, harnic, ascultător.
Este cea mai mare bucurie. Și de când s-a căsătorit, acum am și o fată, pe nora mea, pe care o îndrăgesc foarte mult.
Mulțumesc bunului Dumnezeu că am ajuns la anii aceștia, că sunt sănătoasă, așa cu mici probleme, dar că încă mai cânt. Mulțumesc bunului Dumnezeu că mi-a dat glas și că am mers pe această cale a vieții mele și în această meserie, fără a face compromisuri. Și am mers cu fruntea sus. Am 41 în toamnă, dacă ajung 42 de ani de ani de căsnicie.
Nu este ușor să ai o căsnicie în această meserie, foarte mult timp sunt plecată de acasă. Dumnezeu mi-a dăruit un om care mi-a înțeles meseria și e mare lucru cam așa.
Și cele mai mari dureri?
Cele mai mari dureri sunt că am pierdut oameni dragi, foarte dragi. Mi-am pierdut mama, mi-am pierdut tatăl, mi-am pierdut 3 frați, o soră de curând, mi-am pierdut nepoți, strănepoți, verișori. Colegi, oameni pe care i-am iubit, pe care i-am respectat, oameni care m-au ajutat în această meserie.
Ați pierdut un frate chiar în adolescență…
Copilărie. M-a marcat. M-a marcat foarte tare, pentru că s-a petrecut undeva în joia Paștelui și întotdeauna sărbătoarea de Paști, la noi, era cu lacrimi pe obraz. Când o vedeam pe mama cernită și plângând. Rămâi marcat.
S-a înecat…
S-a scris, dar mă rog. Da, așa este așa, s-a întâmplat. Și acum de Paște ne ducem la cimitir, în ultimii ani, după pandemie m-am retras la Curtea de Argeș. Ne-am făcut o casă acolo, în satul meu natal și mergem de Paști ca orice creștin la slujba de Înviere, apoi ne ducem la cimitir. Petrec acasă Paștele cu surorile, cu familia mea, am foarte mulți fini. Ne simțim foarte bine acolo acasă.
Secretul căsniciei?
Sunt căsătorită de 40 și ceva de ani… Cred că fiecare avem o soartă și un drum de urmat în această viață. Cred că este scris în fruntea fiecăruia destinul lui și viața lui. Nu am mai avut scandaluri. Ca orice om, discret, am avut si noi în discuții, de la nimicuri, dar așa mari-mari nu.
El nu era gelos că plecați atât de acasă, cu spectacolele?
Gelos, nu. La început a venit o singură dată, fără să știu, într-un turneu. Eram la Sibiu și m-am trezit că m-a sunat, a bătut la ușă. Eram cu Carmen Rădulescu, colega, și venisem de la spectacol. El a stat în mașină, a urmărit tot, cum ne-am dat jos din autocar.
Eu am fost solist al Ansamblului Doina al armatei și făceam foarte, foarte multe turnee.
Și cu ansamblu și cu celelalte orchestre din țară. Ei, și m-am trezit la ușă, a bătut la ușă și chiar Carmen a deschis. Si eu am zis: “Mă controlezi?”. Zice: “Nu, am avut liber și am vrut să vin să te văd”. Atunci a fost singura dată. N-a mai venit. Stiți ce se întâmplă? Nu i-am dat prilejul.
Pentru că simți când unul trădează, probabil. Si eu am fost un om corect în viața mea, așa am primit educația de acasă. Am fost 5 fete acasă și tatăl meu a fost foarte sever și dur cu noi în a fi foarte corecte și foarte cinstite.