Lia Bugnar, scenarist și actriță în serialul CLANUL, dezvăluiri despre scenele pe care le-a filmat la finalul sezonului 2.
Lia Bugnar, scenarista CLANUL va apărea ca personaj în ultimul episod CLANUL sezon 2, de duminica aceasta, de la 20:00, pe Pro TV.
Acesta ne-a dezvăluit cum au decurs filmările și cum se simte în postura de actriță în serialul căruia îi scrie scenariul.
Ce ne poți spune despre rolul tău din Clanul? Am văzut că este fosta soție a lui Costoiu, dar ne poți da mai multe detalii?
Nu prea pic eu în capcana asta cu datul detaliilor, pentru că tocmai ăsta-i farmecul unui serial, să nu știi ce se întâmplă. Totuși, ce pot să spun fără să fur nimic din suspansul care sper eu că există în film, Silvia e o femeie foarte bine ancorată în realitate, știe să-și aleagă luptele.
Costoiu e iubirea ei din tinerețe și, de fapt, singura mare iubire. Lângă ea, Costoiu e schimbat, își lasă vulnerabilitatea la vedere, umorul, sensibilitatea. Nu știu cât se vor bucura iubitorii serialului să-l vadă și așa, dar e dreptul lui să fie și om, nu numai comisar.
Ești scenarista serialului. Când ai scris pentru acest personaj, te gândeai că-l vei interpreta chiar tu?
Nu, nicio secundă. Și eu, și Anghel am avut câteva opțiuni pe care le-am pus pe o listuță, dar în cele din urmă s-a ajuns în situația de față, nu dau detalii, deși poate abia astea ar fi interesante. Oricum, eu scriu „cu voce tare”, probez replicile în timp ce le înșir pe laptop. La filmare m-am trezit de câteva ori zicând „Cine a scris tâmpenia asta de replică?”.
Îmi venea să modific, să spun altfel decât era scris, după care mi-am dat seama că vorbele sunt în regulă, eram doar panicată că mă vedeam în povestea care de atâta vreme pentru mine e doar sub formă de litere, pe ecranul computerului. Dintr-o dată devenise totul concret și nu eram pregătită pentru asta, m-a luat prin surprindere.
Cât de tare te ajută sau încurcă faptul că trebuie să scrii ceva ce tu interpretezi?
Când scriu nu mă gândesc că eu va trebui să spun vorbele alea. Din fericire. Pentru că, dacă m-aș gândi, probabil că n-aș mai fi în stare să scriu cinstit. Personajele au o voință a lor, de multe ori eu nu trebuie să mă gândesc mai deloc ce să spună Pelicanu’, sau Tătutzu’, sau Luminița, sau Magda.
Se întâmplă un fel de fenomen ca-n piesele lui Pirandello, personajele mi-o iau înainte, vorbesc înainte ca eu să gândesc. La mine-n laptop ele sunt libere, ba chiar uneori o iau razna, de capul lor. Văd că și Silvia mea se descurcă destul de bine, știe ce are de zis în viață.
Vrem să aflăm mai multe despre noul personaj. Ce lucruri aveți în comun?
Pai, avem în comun serialul Clanul. Trăim din el. Glumesc. Cred că avem în comun faptul că ea l-a iubit foarte tare pe Costoiu (nu știm dacă nu-l mai iubește încă, eu tind să cred că da) și că mie-mi place de vreo treij’ de ani încoace de Șerban Pavlu.
Umorul lui Șerban Pavlu e unic, ascuțit și prezent în orice situație, fie dramă sau comedie a vieții. Nu am mai întâlnit pe nimeni care să mă facă să râd așa cum o face Pavlu. Și m-am gândit eu că și Silvia tot de-asta l-a iubit. E plăcut să fii în preajma unui om care găsește hohotul de râs în orice.
Cum te pregătești pentru o zi de filmare?
Repet vorbele-alea până la saturație. Cred foarte tare în știutul replicilor și pe platoul de filmare, și pe scenă. În afară de asta, fac sport (și) mai mult, îmi dă încredere în mine să știu că arăt cât pot eu de bine. În limitele în care m-a încadrat natura, da’ cel mai bine din cât pot eu să arăt.
Actorii au vorbit mereu despre cât de bine este scris scenariul și, totodată, cât de complicat este să învețe textul unor personaje care vorbesc cu greșeli gramaticale. Cât de complicat este să scrii un astfel de scenariu?
Nu-i așa complicat. Dar, ca să poți să scrii agramat e foarte important să știi limba română în forma ei corectă. Eu iubesc limba română și îmi place s-o vorbesc curat. Ca să-i pun vorbe în gură lui Bebe Măcelaru’, de exemplu, îmi spun inițial replica normală, cum ar suna ea corect, după care încep s-o stric.
Pare complicat, da’ eu am căpătat o mare viteză la treaba asta, nici nu-mi mai dau seama când o fac. Bebe Măcelaru’ e un soi de Picasso al cursivității frazei. Totul e răsturnat, nimic nu-i în ordinea firească. Vorbește cum trăiește. În afara regulilor.
Ce te inspiră pentru acest gen de replici savuroase?
Suntem suma întâlnirilor noastre, a poveștilor auzite, a lucrurilor trăite. Totul mă inspiră. Plus că, așa cum v-am zis deja, uneori nu trebuie să am eu inspirație, personajele iau cuvântul singure și nu mai au nevoie de imaginația mea. Eu sunt doar o dactilografă a lor.
Sursa foto: Pro Tv