10 bolnavi de lepra, in Romania. Care este ultima lor dorinta

Tara noastra are un singur spital unde persoanele bolnave de lepra se pot trata.

10 bolnavi de lepra, in Tichilesti, Romania. Cu toate ca au incercat mereu sa se integreze in societate, nu au reusit. Bolnavii au revenit in Leprozerie. Aici, trăiesc ultimii bolnavi. Muncesc cot la cot cu angajații, mănâncă și sărbătoresc împreună. Acesti oameni care stiu ca zilele lor sunt numarate au o singura dorinta.

Cei 10 bolnavi de lepra din Romania isi doresc sa vada marea! Din cauza lipsurilor financiare, nu pot face aceasta calatorie. Spitalul Leprozerie Tichilești e construit în potcoava unui deal, înconjurat de natură, păsări și animale, zonă care pare un colt de rai. Cu toate astea, cladirile neingrijite te sperie.

Spitalul din judetul Tulcea trateaza 10 bolnavi. Apogeul locatiei a fost de 180 de pacienti. In prezent, cei 10 bolnavi au varste cuprinse intre 50 si 90 de ani. Lucian este cel mai tanar. A ajuns in spital cand avea 12 ani, informeaza Libertatea.

Este din Slatina si nu prea are prieteni. „Sunt aici de la 12 ani. Mai aveam unu (coleg de spital – n.r.) cu care ieșeam”, spune zâmbind Lucian.

10 bolnavi de lepra, in Romania

„Sunt bătrână, dar fără ochelari văd și muntele ăla de acolo. Au venit niște domni aici la control la instituție. Când am ieșit, le-am zis: vă pun o întrebare. Ați întâlnit cât umblați în țară și peste hotare, o persoană care să fie de 73 de ani într-un spital?”, a marturisit tanti Hima, o ucraineancă din Chilia Veche care este de peste 70 de ani în Leprozerie și locuiește pe deal, într-una din casele construite în zonă, singura din cele cinci, încă locuită.

Directoarea Cristina Lazarim a trăit printre ei de la 12 ani, de când și-a însoțit tatăl care era contabil aici, ca și ea. „Vara mâncăm cu toții în curte. Am fost cu o parte dintre ei, care au putut să meargă și cărora religia nu le interzice, la spectacol la Fuego. Am fost împreună și la o petrecere câmpenească, într-o comună din apropiere.

Le-am spus că îi duc să vadă și ei marea vara asta, dar nu am reușit. Poate ne iese vara viitoare. Cu ei este și mai greu cu transportul, pentru că sunt bătrâni, nu pot fi transportați departe, este obositor. Vrem să mergem undeva aproape, la 2-3 ore distanță. Să se bucure și ei că au văzut marea”, povestește Cristina Lazarim.