O pacienta internata la Obregia a povestit ce a vazut acolo. „Am început să bat cu pumnii şi cu picioarele. Murise”

O tanara care isi protejeaza identitatea din motive lesne de inteles a povestit cum a fost ca pacient in Spitalul Obregia.

O pacienta internata la Obregia a povestit ce a vazut acolo. Numele ei este ‘Maria’ si a marturisit pentru vice.com prin ce a trecut. Fata sustine ca a fost internata in urma cu un an la Spitalul Obregia. Ce a vazut acolo a marcat-o pe viata!

Dupa ce a trecut prin cateva zile agitate si stresante, ‘Maria’ a cedat nervos. Se afla in casa ei in momentul in care a luat-o razna, efectiv. A inceput sa urle din toate puterile ei si sa fie violenta. Vecinii au alertat autoritatile si tanara a fost internata.

„Într-o seară de octombrie, 2017, am ajuns acasă cu o stare groaznică. Primisem o veste proastă legată de job, plus că mi se adunaseră mai multe chestii în ultimul timp. Intrasem într-o stare de depresie din care simţeam că nu mai am scăpare. Am început să plâng şi să urlu de una singură şi îmi treceau prin cap tot felul de gânduri de tipul «băi, chiar n-are sens viaţa, cum ar fi să mă spânzur?».

Am şi improvizat o chestie, dar apoi m-am gândit că dacă n-o să-mi iasă, o să rămân paralizată şi o să fiu o povară, aşa că mai bine nu. Am zis: «N-o să rămân». Atunci a chemat paza, m-am simţit uşor intimidată de toată scena aia. Am tot explicat că nu e cazul să mă interneze, dar până la urmă, m-am conformat.

O pacienta internata la Obregia a povestit ce a vazut acolo

(…) Am început să bat cu pumnii şi cu picioarele în uşă ca să mă audă cineva. Nu era niciun buton de urgenţă. După calculul meu, au trecut cam zece minute până când au venit două asistente. Au chemat şi restul de doctori care erau de gardă, cărora le-au zis că totul se întâmplase cu un minut-două în urmă. Eu le-am spus că nu e adevărat, dar nu m-a băgat nimeni în seamă. Au încercat să o resusciteze timp de o oră. Degeaba. Murise.

În prima noapte la secţia de non-voluntari mi-a fost frică. Unele femei începeau să umble prin saloane, unele cântau Prohodul, altele strigau: «Unde sunt copiii?», «Pot să te ating?» Altele se tăvăleau pe jos, cereau mâncare sau ţigări. Când pacientele cu schizofrenie severă începeau să urle şi să se bată între ele, veneau infirmierele şi paznicii. Le legau de pat şi le lăsau să urle. Făceau pe ele, făceau spume la gură, iar asistentele le lăsau, practic, să se consume de la sine. Le-am întrebat de ce şi mi-au zis că aşa e procedura”, a marturisit Maria.

În a cincea zi a ajuns la psihologul spitalului, unde a primit teste de matematică şi de cultură generală. Rezultatul a fost bun, dar trebuia încă să aştepte întrunirea unei comisii pentru a putea fi externată. În a noua zi a primit hârtia de la judecătorie, iar pe fişa de la psiholog era scris: „Pacienta are un ritm verbal foarte alert, foloseşte cuvinte pretenţioase şi are preocupări legate de sensul vieţii şi al existenţei”.

Afla continuarea doar aici!