Marina Almășan a renăscut după divorț: “O vreme mi-a fost rușine să ies din casă”

Publicat: 17 Nov. 2019, 21:10 Vedete

Marina Almășan, dezvăluiri de senzație, exclusiv pentru CIAO.ro! Vedeta tv a fost afectată, ani buni, de scandalul divorțului de fostul soț, când deținea primele pagini ale ziarelor!

In spatele zâmbetului ei pe care-l vedem zilnic în imaginile pe care le postează pe paginile de socializare sau în emisiunea pe care o prezintă, săptămânal, la Tvr 2, Marina Almășan ascunde mai multe suferințe, tristeți, drame din care a reușit să iasă cu greu.

Prezentatoarea tv ne-a oferit un interviu exclusiv în care a vorbit atât despre anii ei de carieră, cât și despre momentele dificile prin care a trecut în urma divorțului de fostul soț, Victor Socaciu, sau cele cu fiul ei, Victor, care, pentru o perioadă, o vedea “ce mai rea mamă din lume”, după cum ne-a mărturisit chiar îndrăgita vedetă.

Marina Almășan: „Lumea vrea scandal, vrea sânge pe pereți”

Reporter: Marina, la ce proiecte lucrezi acum?

Marina Almășan: Păi, uite, mă căznesc cu “Femeile astea de 10 și Bărbații ăștia de 10”, un proiect de care m-am atașat foarte puternic, pentru că, grație lui, am descoperit niste exemple senzaționale de români – de aici si de prin lume și care, pentru ceea ce au făcut sau fac, merită cu prisosință nota maximă în catalogul valorilor.  De ce spun că “mă căznesc”? Pentru că nu e Romania țara care să merite astfel de emisiuni! Din păcate, telespectatorii români sunt mai dornici să vadă, la nesfârșit, ce mai face criminalul Dincă, în loc să afle că, foarte proape de ei, există un medic care a făcut o operație în premieră mondială, un preot care îngrijește câteva zeci de copii orfani, un tânăr care tocmai a câștigat aurul mondial la o competiție “necomercială” sau o persoană care, din scaunul său cu rotile, ne oferă o cutremurătoare lecție de viață… Lumea nu vrea lucruri frumoase, nu vrea știri pozitive. Vrea scandal, vrea personaje malefice, vrea sânge pe pereți, crime și violuri.. așa că verbul “a mă căzni” nu e deloc întâmplător ales…

Reporter: Muncești mult, dar ai timp să și călătorești sau să ții legătura cu fanii pe paginile de socializare. Cum arată o zi din viața ta?

Marina Almășan se trezește odată cu găinile

Marina Almășan: Haha! Ai spațiu destul?!? Zilele mele sunt foarte dense, dar am să încerc să sintetizez. Mă trezesc odată cu găinile. Ora 6 mă prinde, cel mai adesea, fie scriind, fie…gătind! Imi place să bucătăresc și, atunci când e Victor acasă, îmi exersez veleitățile cu pricina, dezvoltate încă din adolescență. Când e plecat prin lume, gătesc mai puțin: sunt genul de om care se mulțumește “cu frunze”! Dar să revenim: în timp ce oalele mârâie pe aragaz, îmi continui scrisul: scriu pentru revista “Femeide10.ro”, trimit mailuri în toate direcțiile, concep scenariile emisiunilor, răspund, iată, la interviuri! (zâmbește – n.r.) Intre 10 și 16 sunt, de regulă, la birou sau în platoul de filmare. Uneori pe teren, când am de negociat un contract sau de stabilit un parteneriat. De filmat, pe teren, nu mai filmez: asta e specialitatea celor tineri, este o școală de gazetărie pe care eu am absolvit-o și trebuie să le fac loc celor care vin din urmă. Costin, colegul meu, este, în principiu,  cel responsabil cu “microfonul pe stradă” …După amiezele îmi sunt colorate, de regulă, de diferite evenimente, mai culturale, mai mondene, mai oficiale. La cele mondene nu mă prea înghesui, nu mă regăsesc întotdeauna în acele medii, dar pe celelalte le onorez cu bucurie. Serile mele sunt liniștite. Telecomanda mă însoțeste prin “mediul politic”, mai stau la o tacla cu cei dragi – cu unii față-n față, cu alții – pe Facetime video sau pe skype. Mă culc relativ devreme, pe la 22. De fapt, Moș Ene îmi trage clapa, adormindu-mă fix în mijocul unor filme pe care îmi propun să le văd! Și, a doua zi…o iau de la capăt.

Reporter: Ești o persoană dintr-o bucată… care spune lucrurilor pe nume. Ti s-a întâmplat ca, prin remarcile tale, să deranjezi, să superi vreo persoană publică? Ti s-a întâmplat sa fii jignită sau amenințată, Doamne Ferește?

Marina Almășan, despre cel mai mare compromis

Marina Almășan: Hahaha! Aici răscolești un cuțit într-o rană încă nevindecată, pentru că tocmai am traversat un astfel de război, la mine “acasă”. (pentru mine, locul de muncă e un al doilea “acasă”). Da, sunt un spirit justițiar, îmi place să spun lucrurilor pe nume, să lupt împotriva nedreptăților și, din păcate, nu o fac chiar întotdeauna, ( cum ar trebui, de fapt!), pentru că mereu mă gândesc la faptul că acțiunile mele s-ar putea răsfrânge asupra unor oameni dragi mie: familie, colegi etc. Dar când “nu se mai poate”, și dacă am certitudinea că am dreptate sută la sută, atunci răbufnesc, asumându-mi toate consecințele! Nimic nu mă deranjează mai tare, decât impostura și răutatea, cu atât mai mult cu cât ele își pun amprenta asupra vieții unor oameni și activității unor colective întregi.

Reporter: Care a fost cel mai mare compromis pe care l-ai făcut într-o relație?

Marina Almășan: Ca să fiu sinceră, un lucru pe care nu l-aș mai repeta niciodată: de dragul omului iubit, pentru a-i netezi lui drumul spre glorie, am renunțat, o vreme îndelungată la propriile vise, preferând să rămân “o soție și o mamă” devotată. Marile mele succese în televiziune, numeroasele mele cărti publicate, revista online pe care am pus-o pe picioare, apoi spectaculoasele  mele călătorii prin lume – toate s-au întâmplat în afara granițelor ultimei mele căsnicii. În interiorul ei, am stagnat, din multe puncte de vedere. A fost o stagnare asumată – compromisul de care îți vorbeam – dar am făcut-o din dragoste. O dragoste care…s-a întors , până la urmă, împotriva mea.

Reporter: Care a fost cel mai frumos gest de iubire pe care l-ai primit?

Marina Almășan: În funcție de momentele în care s-au întâmplat acele gesturi de iubire, fiecare din ele a avut greutatea sa, la un moment dat. Dacă spun: “un buchet de trandafiri, primit pe numele meu, la recepția unui hotel” – vei spune că e ceva banal. Dar eu știu că hotelul era la capătul pământului, iar eu, în acele clipe – la cel al speranței. Și atunci, un gest mărunt capătă alte valențe…Deci…totul e relativ, cum spunea Einstein!

Marina Almășan: „Adevărata apropiere față de un om nu mai atârnă de un petec de hârtie”

Reporter: Te gândești la posibilitatea de a te căsători din nou?

Marina Almășan: Eu sunt genul de om pentru care niciodată nimic nu a fost imposibil. Deci această posibilitate există mereu, doar că experiența de viață mi-a demonstrat că adevărata apropiere față de un om nu mai atârnă de un petec de hârtie sau de o ceremonie, care pentru mine nu mai valorează cine știe ce. Pot să mă consider “căsătorită”, chiar dacă nu există document oficial care să o ateste, la fel de bine cum pot să defilez cu un certificat de căsătorie lipit pe frunte, iar în realitate să fiu o femeie nefericită. Crede-mă, știu ce spun!…

Reporter: Cât de des plângi și ce anume te sensibilizează cel mai mult?

Marina Almășan: O să râzi, dar plâng destul de des. Dar niciodată cu martori! Mă enervează chiar, că în ultima vreme, poveștile de viață pe care le prezint la “Femei de 10 și Bărbați de 10” au început să mă facă sa lăcrimez chiar în timpul filmărilor! Și nici eu nu stiu de ce mă enervează acest lucru: pentru că anticipez că mi se va duce naibii tot machiajul, sau pentru că lumea îmi va vedea slăbiciunile… Dar acasă, când nu mă vede nimeni, mai dau apă la șoareci. E o descărcare necesară și sunt destui care mă fac să plâng. În special oameni în care am crezut, pe care i-am iubit și care m-au dezamăgit profund..Dar..plâng, îmi șterg lacrimile și mă ridic mai puternică!

Marina Almășan: „Am cântărit foarte puțin și m-am aruncat cu capul înainte”

Reporter: Dacă ar fi să schimbi ceva din trecutul tău, ce anume ar fi?

Marina Almășan: Din păcate, zodia mea (Gemeni), pe lângă multele calități, este marcată de o oarecare superficialitate. Deși mă enervează, o recunosc și mi-o asum. Ea și-a vârât codița și în alegerile pe care le-am făcut, în viață. Am cântărit foarte puțin și m-am aruncat, cum se spune, cu capul înainte, ghidându-mă după impulsuri de moment, după îndrăgosteli de la care am așteptat reciprocitate. La întrebarea ta, sunt tentată să spun că “dacă ar fi să schimb ceva, în trecutul meu, aș fi mult mai cerebrală în alegerile pe care le-am făcut”. Dar…dacă stau să mă gândesc mai bine, aș lăsa trecutul așa cum este, pentru că el m-a făcut ceea ce sunt acum. Și nu mi-e rușine să mă privesc în oglindă!

Reporter: Lumea crede ca ești milionară… pentru că iubitul tău este domnul Georgică Cornu. Cât de mult s-a schimbat stilul tău de viață de cand ești cu el? Ați avut perioade în care ați fost și despărțiți… așa cum s-a speculat în presă?

Marina Almășan: „Lumea s-a dumirit că nu am schimbat canadiana de fâș cu blana de Chinchilla”

Marina Almășan: Este genul de întrebare la care, indiferent ce voi răspunde, cititorii vor gândi tot ceea ce vor ei. Da, într-adevăr, e greu de crezut că, alături de un om cu o astfel de poziție financiară (deși jocurile politice de acum 7-8 ani, aproape că l-au scos din cursă pe Georgică) cineva se poate încăpățâna să rămână același. Eu sunt o ciudată, și, ca să mă înțelegi, îți voi da un exemplu: când am fost Redactor șef al Departamentului Divertisment din TVR, mi s-a atribuit o mașină cu șofer. Îți vine să crezi că nu am profitat nicio zi de ea? Că am continuat să circul cu a mea, cu mine la volan și cu benzină băgată din banii mei? Eu nu cred în schimbările spectaculoase de destin și știu că totul e reversibil (cum a fost, de altfel, și cu functia mea, la care am renunțat din proprie inițiativă de altfel). Nu e bine să te obișnuiești cu “prea bine”-le, pentru că nu știi niciodată cum te aruncă viața inapoi, și după aceea rămâi cufundat în depresie, oftând cu gândul la ceea ce-ai pierdut! Știu că s-au spus destule despre “Dumnezeul care mi-a pus mâna-n cap”, inclusiv despre faptul că “banii lui Georgică mi-au luat mințile și pentru ei l-am părăsit pe Socaciu”. Cu timpul, după ce presa a făcut lumină și s-a aflat de relația extraconjugală, bine tăinuită, a fostului meu soț, după ce lumea s-a dumirit că nu am schimbat canadiana de fâș cu blana de Chinchilla, că garajul meu nu ascunde nicio marcă răsunătoare de mașină, că nu am casă de vacanță, iar în “călătorii exotice” am ajuns exclusiv datorită proiectelor mele profesionale. Da, e adevărat, am și câștigat ceva: un om care m-a susținut cu adevărat, în tot ceea ce am făcut, un om căruia i-a păsat de mine și nu numai de el, și asta în condițiile în care ultimii ani nu au fost deloc simpli pentru el.

Marina Almășan, despre cum a cucerit-o Georgică Cornu

Reporter: Cum și cu ce te-a cucerit domnul Georgică Cornu? Iți mai amintești cum v-ați cunoscut? 

Marina Almășan: L-am văzut, pentru prima dată,  la un “Bal al Speranței”, pe care Maria Grapini m-a invitat să-l prezint la Timișoara. Era un bal de caritate, menit să ajute niște nefericiti, și m-a impresionat generozitatea cu care unul din cei prezenți (nu auzisem până atunci de Georgică Cornu) a donat o sumă năucitoare, pentru a ajuta, practic, niște necunoscuți. De vorbit însă am vorbit mult mai tarziu, la București, când l-am rugat să-mi sprijine un proiect de televiziune. La un moment dat, negocierile au alunecat spre un dialog de suflet și am constatat că fiecare dintre noi traversa, în viața de familie, câte o dramă asemănătoare (nu vreau să sune dramatic, dar când afli că omul pentru care “arzi”, duce o mârșavă existență paralelă, toate cerurile ți se năruie pe cap). Asta ne-a apropiat.

Reporter: Ce lucruri care s-au scris despre tine în presă, de-a lungul timpului, te-au deranjat foarte tare sau te-au enervat? Pentru că s-au scris multe bune… multe mai puțin bune.

Marina Almășan: Lucrurile bune nu atrag cititorii și asta o știm amândouă.  Mai mult,  eu o simt în fiecare sâmbătă pe pielea mea, când exemplele pozitive, unele cutremurător de emoționante, pe care le prezint în cadrul  emisiunii “ Femei de 10, bărbați de 10”, atrag doar un sfert din telespectatorii seduși de un viol sau o crimă…Așa că… fiind persoană publică, mi-am asumat și ciupiturile presei tabloide, dornică de senzațional. Cea mai mediatizată perioadă din viața mea a fost, din păcate, legată nu de succesele mele profesionale, ci de drama pe care am trăit-o, la divorț… La început, era unul din lucrurile care mă făceau să plâng. După care am înțeles mecanismele presei galbene și…mi-am zis: “Asta e! Oamenii care mă prețuiesc cu adevărat, nu vor crede aceste bazaconii, așa că…mergem înainte!”

Reporter: Cum s-a schimbat viața ta după divorțul de fostul soț? Mai ții legătura cu el?

Marina Almășan: „Am spus STOP acestei relații”

Marina Almășan: Un astfel de om, care s-a folosit mereu de cei din jur ( în viață, în carieră, în politică) și a profitat de încrederea și de sentimentele lor, pentru a-și asigura lui însuși un loc cald în viață (și din acest punct de vedere, o compătimesc chiar și pe nefericita care îi stă alături) nu mai merită atenția mea. Drept care am spus STOP acestei relații, chiar dacă știu bine că psihologii recomandă păstrarea unei  legături, măcar “de dragul copiilor”. Copilul meu însă a fost târât prin tribunale, pentru a-și câștiga pensia alimentară. Iar astăzi – aceasta este aproape singura lui legătura cu tatăl lui, deși îl îndemn deseori să-l sune, să-l viziteze, să-l intrebe de șubreda lui sănătate. Vezi tu, Gabriela, din păcate, în unele cazuri, există o diferență halucinantă între imaginea pe care o persoană publică o arată “în afară” și adevăratul său caracter. Poate unii se întreabă de ce sunt încă atât de patimașă, după atâția ani. Sigur că, din afară, lucrurile pot fi privite și așa. Însă tragedia pe care, în mod nemeritat, am traversat-o eu și copilul meu, nu poate fi uitată niciodată. Darămite iertată.

Reporter: Stiu că ai o legătură specială cu fiul tău. Ce ne poți spune despre el? El a fost afectat de scandalul dintre tine și tatăl lui?

Marina Almășan, „mama cea rea” pentru fiul ei, Victor

Marina Almășan: Din capul  locului, vreau să reamintesc că eu am doi copii – pe Marina și pe Victor, deci dragostea mea maternă se împarte la doi.  Marina este deja om în toată firea și a ales să-și caute norocul prin alte colțuri de lume. Relația cu ea este, din păcate, marcată de mici greșeli pe care le-am facut față de ea, în trecut, și asta din prea multă dragoste și din dorința de a o feri de capcanele vieții. Victor îmi este încă alături  (deși, vazând cât de valoros este, ca viitor IT-ist), stau mereu cu inima cât un purice, așteptându-mă să mă anunțe, în fiecare clipă, că-și ia și el zborul.. Dar, răspunzând întrebării tale, DA, suntem extrem de apropiați, ne-a apropiat, din păcate, perioada grea pe care am străbătut-o împreună. Și culmea, înainte de divorț, eu devenisem “mama cea rea”, fiind singura din familie care-și asuma rolul de “ciocănitoare” ( soțul meu era un mare “absent”, ba chiar se punea deseori de-a curmezișul atitudinilor mele): eu îl băteam la cap cu învățatul, eu îi închideam calculatorul în miez de noapte, eu îi urmăream și amendam fiecare mișcare greșită, aplicând pedepse usturătoare. La împlinirea celor 18 ani,” băiețelul” care, la 3 ani, îmi mărturisea “că mă iubește până la fluturi”, mi-a adresat niște cuvinte pe care nu le voi uita niciodată : “Îți mulțumesc, mama! Dacă nu erai tu așa cu mine, nu ajungeam ceea ce sunt acum!” A fost  “detronarea”  oficială a “celei mai rele mame din lume”!

Reporter: In perioada divorțului, aproape zilnic dețineai primele pagini ale ziarelor. Te-a afectat acea perioadă în vreun fel?

Marina Almășan: „O vreme mi-a fost rușine să ies din casă”

Marina Almășan: O da! Foarte mult! Mai ales prin faptul că presa prezenta denaturat motivele divorțului meu, transformându-mă, din femeia serioasă și responsabilă de până atunci, într-o ușuratică ahtiată după bani! O vreme mi-a fost rușine să ies din casă, părându-mi că toți de pe stradă mă arată cu degetul, ba chiar și cumpărăturile mi le făceam după miezul nopții, la un “Non-stop” din capătul străzii. Și cel mai tare mă durea că presa credea versiunea promovată de soțul meu – pe atunci parlamentar – și nimeni nu mă întreba pe mine, ce se întâmplase de fapt. Abia după cățiva ani, “doamna impresară, spărgătoare de case” a fost scoasă la iveală – până la urmă tot cu ajutorul presei – și atunci s-a întâmplat acea cuvenită “reparație morală”. Dar perioada divorțului a fost crâncenă și cel mai tare m-a durut faptul că acest lucru i-a  afectat pe dragii mei părinți.

Reporter: La cei 57 de ani, reușești să-ți mentii o siluetă de invidiat. Care este secretul? Tii vreo dietă anume, faci sport?

Marina Almășan: Ei, nu mai e chiar de invidiat, pentru că au început să-mi dea și mie târcoale “colăceii” vârstei! Dar…încerc să țin situația sub control“: mă hrănesc mai mult cu frunze, pâinea și dulciurile au un embargou  total, si deși scrisul mă cam aduce în pragul sedentarismului, încerc să ajung, măcar o dată pe săptămână, la sală, “să-mi iau revașa!”. Călătoriile mele prin lume sunt  însă o adevărată “mană cerească”, pentru că, în timpul unei astfel de “aventuri”, preț de o săptămână, merg pe jos cca 15 ore pe zi.

Reporter: Ce părere ai despre operațiile estetice? Ai astfel de intervenții sau ai vrea să-ti faci?

Marina Almășan: „Salariul meu “cuminte” de la TVR mă lasă demult rece”

Marina Almășan: Cochetez cu ideea. De ce nu? Cine nu-și dorește să arunce niște ani din cârcă, chiar și în această manieră?

Reporter: Sunt legende sau chiar se câștiga bine în Tvr?

Marina Almășan: Da, am auzit și eu de niște salarii fabuloase pe care le au șefii mei și câțiva colegi mai “norocoși”. Dar pe mine niciodată nu m-a îngrijorat capra vecinului! Așa că mi-am găsit singură surse suplimentare de finanțare, drept care salariul meu “cuminte” de la TVR mă lasă demult rece. Și-apoi, nu spuneai chiar tu: “sunt iubită de miliardar”?!? (râde – n.r.)

Reporter: Cum apreciezi emisiunile de divertisment din zilele noastre?

Marina Almășan: Unele – spectaculoase, ca anvergură, ca modalități de realizare și, firește, ca audiență. Din păcate, sunt formate străine, “de împrumut”, dar până la urmă, mă întreb, contează? Altele – facile, superficiale, pline de gălăgie și prost gust. Din păcate, și acestea cu o audiență notabilă. Eu, personal, deși m-am “consacrat” în divertisment, m-am detașat încet-încet de acest domeniu: în prima categorie de mai sus nu voi intra, probabil, niciodată (nici nu pot funcționa pe ideile altora și nici banii necesari nu-i voi avea niciodată, la TVR) , iar de a doua categorie fug, precum dracul de tămâie. Prin urmare, încep să mă regăsesc în programe sociale, care-mi oferă ocazia să promovez adevăratele valori, să ofer modele și să am conștiința împăcată: fac un lucru curat și moral.

Fotografii: Arhivă personală

 

Publicat: 17 Nov. 2019, 21:10 Vedete
Pe aceeași temă