EXCLUSIV| Simona Florescu este într-o formă de invidiat la 53 de ani! Ce o menține în formă și ce o face cea mai fericită!

Publicat: 29 Sep. 2020, 19:49 Vedete

Simona Florescu este o prezență care nu poate trece niciodată neobservată! La 53 de ani arată impecabil și se simte mai bine ca la 20! Este fericită că le are alături pe fata ei, Ioana, și pe superbă nepoțica, Anastasia, pe care le iubește nespus. Simona Florescu a povestit pentru Ciao.ro despre cariera sa artistică, cum a început, cine i-a fost alături, a îndrumat-o și susținut-o, dar și în ce relații a rămas cu fostul ei soț, celebrul actor Ion Dichiseanu.

 Pe 26 august ați împlinit o frumoasă vârstă, pe câte nu o arătați deloc, din contra! Cum e viața dumneavoastră acum, la 53 de ani? Înfloriți pe zi ce trece!

Am împlinit 53 de ani și mă simt minunat la vârsta asta, poate cumva de necrezut, dar mă simt mai bine ca la 20 de ani și asta pentru că experiența acumulată de-a lungul anilor m-a ajutat să știu exact ce îmi trebuie din toate punctele de vedere. Sunt o femeie împlinită exact așa cum mi-am dorit și cred că își dorește orice femeie și împlinirea este deplină datorită Ioanei și Anastasiei. Ele mă fac cea mai fericită.

Una dintre marile dvs iubiri este muzica! La ce să se aștepte fanii dvs? Ce noutăți le pregătiți după terminarea sezonului estival?

 Muzica este una dintre marile mele iubiri, chiar prima mea mare  iubire. Am avut o copilărie și o adolescență altfel decât ceilalți copii, pentru că orele de joacă erau mai puține, eram la școala de muzică, aveam profesorul de pian care îmi preda ore suplimentar, venea și acasă, și eram foarte ocupată cu pregătirile pentru festivaluri și concursuri. Mă pregăteam intens ca să mă prezint impecabil, și munca nu a fost în zadar. Adică am obținut numeroase trofee la Arad, Sibiu, Giurgiu, Deva, Hunedoara, Rucăr, Brăila, Bacău și de asemenea, 3 ediții la rând, premiul I, la Festivalul Național Cântarea României, faza republicană. Profesorul meu de pian, Ciobotă Emil, a fost singurul care a avut curajul să mă ajute să recuperez în 2 ani, adică în clasa a 7- a și a 8-a, ceea ce  trebuia să învăț în 7 ani la școala de muzică. Mergeam în clasa I-a la școală de muzică și nu aveam pian acasă și îmi desenam clapele pe o bucată de carton și așa îmi repetam eu lecțiile. Mama s-a îmbolnăvit între timp și nu mai avea cine să mă ducă la școala de muzică  și atunci am reluat după ce mama și-a dat seama că am nevoie de studii muzicale. Așa mi-a cumpărat pianul cu coadă scurtă în clasa a 7-a și așa am revenit eu la școala de muzică.

Nu îmi place să îmi fac planuri pentru că mi-am făcut la un moment dat și nu au ieșit. Cu siguranță că noutăți vor fi. A fost al patrulea sezon estival în care eu am fost invitată în programul hotelului restaurant Afrodita din Venus și asta datorită familiei Rogozea, cea care deține lanțul hotelier Afrodita. Ei mai au și la Vălenii de Munte și acolo mergem și cântăm și de Revelion și când sunt evenimente importante dar și datorită managerului Dan Leonte, care a facilitat întâlnirea cu acești oameni minunați și bineînțeles colegului meu extraordinar cu care mă întâlnesc aici an de an, Adrian Enache, care a făcut un lobby intens pentru mine ca să pot să fiu acolo.

Care a fost cel mai emoționant moment din cariera dvs?

Cel mai emoționant moment a fost mai întâi obținerea trofeului de la Mamaia, în 1985, și apoi un moment foarte, foarte emoționant a fost nașterea copilului nostru, Ioana. Ca să încep cu Mamaia, la preselecția pentru festival, în 1984, m-a remarcat cel care avea să își pună amprenta la începutul carierei mele, compozitorul Ion Cristinoiu. Mergeam cu mama peste tot, la toate festivalurile. Când eram la preselecția pentru Mamaia, a chemat-o pe mama și i-a spus că dorește să îmi încredințeze o melodie. Și așa am participat la Mamaia, în 1984, la Secțiunea Interpretare, unde am obținut Premiul Tinereții, și la Creație, Premiul 1. Și dacă vorbim de momente emoționante, la Melody ’84, cu melodia „Ne mai vedem și mâine”, am obținut Premiul I, alături de Angela Similea, ea obținuse atunci premiul I cu melodia „Dacă nu ai fi existat”, pe care eu acum o includ în repertoriul meu, tot Ion Cristinoiu – compozitor și tot Roxana Popescu – textieră. A fost emoționant pentru că am fost amândouă pe același podium, amândouă am obținut premiul I. Pentru mine era ceva extraordinar și aveam niște emoții fantastice! La 16 ani am obținut primul meu disc, atunci l-am scos. Așadar, cel mai emoționant moment a fost acela când am obținut trofeul la Festivalul de la Mamaia, în 1985, interpretasem atunci melodia, „Ne mai vedem și mâine” și „Mama, doar mama”. Președintele juriului, Arta Florescu, mai erau atunci în juriu Corina Chiriac, Marius Țeicu. M-am simțit onorată pentru că era un juriu de valoare.

Încă mai aveți emoții și acum când urcați pe scenă?

Sigur că mai am emoții! Orice artist profesionist are emoții, cred, o viață întreagă! Încerc întotdeauna să îmi canalizez aceste emoții astfel încât să fie constructive. Uite, de pildă, Dichi, și la vârsta asta, când urcă pe scenă are emoții. Dar are niște emoții, Dumnezeule! De foarte multe ori, pe mine emoțiile mă ajută să transmit oamenilor mesajele din cântecele mele, pe care le interpretez: bucurie, tristețe, iubire, de fapt, ele și fac diferența dintre ființa umană și cel mai performant computer, așa se spune, și cred că așa este, sunt convinsă de asta, dar și modul în care le transmitem este foarte diferit, de la o persoană la alta.

Cine v-a descoperit talentul artistic?

Mama a fost cea care și-a dat seama că am talent. De mică, aveam vreo 3 ani și ceva și cântam, mă așezam pe scăunel și cântam împreună. Când și-a dat seama a început să mă înscrie la concursuri, la festivaluri și participam constant, eram o prezență constantă la festivaluri. Cineva, la un moment dat, ne-a îndrumat la profesoara celor mai multe nume celebre din muzica ușoară, era doamna Florica Orăscu, profesoară la Scoală populară de artă. I-a școlit și pe Angela Similea, Marius Țeicu, Cornel Constantiniu, Dida Drăgan, Aura Urziceanu, și făceam naveta, Hunedoara-București, pentru că locuiam la Hunedoara, acolo m-am născut, și mergeam des pe la dânsa pe acasă ca să îmi dea sfaturi și să mă ajute. Au fost foarte-foarte importante sfaturile și lecțiile pe care le-am primit de la doamna Florica Orăscu. Apoi, bineînțeles că l-am întâlnit pe compozitorul Ion Cristinoiu, cel care mi-a marcat cariera.

Fiica dvs vă moștenește în ceea ce privește muzica! O sfătuiți cum să își aleagă piesele, o susțineți în ceea ce își propune să facă? I se potrivește Ioanei muzica Fado?

 Ioana ne moștenește pe amândoi, zic eu, și pe mine și pe Dichi. Are o voce foarte frumoasă și sunt convinsă că ar fi putut fi o actriță desăvârșită. Ea și-a dorit foarte mult să urmeze Institutul de Teatru. La vremea respectivă, când a vrut să urmeze Institutul de Teatru începuse să se pregătească cu Adrian Pintea, Dumnezeu să-l odihnească, și pentru că s-a întâmplat ce s-a întâmplat cu el, a renunțat. Și a urmat mai mult de gura noastră Regie Film. Nu se regăsește acolo dar a terminat, este licențiată în Regie-Film. Mai târziu, Adi, soțul ei,  i-a sugerat muzica Fado.  Ea nu a crezut că poate dar a zis să  încerce și uite că i se potrivește de minune, îi vine mănușă că să zic așa și mai ales că ea vorbește perfect portugheză. Își alege singură piesele dar mă întreabă de fiecare dată ce părere am și la interpretare lucrăm împreună.

Ioana, la fel ca și mama ei, arată senzațional! Pe lângă frumusețe și gene bune, ce a mai moștenit de la dvs?

Eu am crescut-o pe Ioana fără ajutoare, nu am avut bone sau altele și ea îmi seamănă foarte mult din punctul ăsta de vedere. Se dedică creșterii copilului, exact așa cum am făcut-o eu, nu concepe altfel creșterea copilului. Din acest punct de vedere mă moștenește și mă mai moștenește și la îndeletnicirile casnice. Îi place foarte mult să gătească și gătește foarte bine. Și mie îmi place foarte mult să gătesc. Este cochetă, ca și mine și eu cred că, de regulă, copiii copiază cam ce văd în familie. Deci e foarte important ceea ce văd de mici în familie și eu zic că așa vor crește și ei.

Ce vă face astăzi cea mai fericită?

Fetele mele mă fac cea mai fericită! Faptul că Ioana este împlinită și fericită, mă face și pe mine la rândul meu fericită. Îmi doresc cel mai mult să fim sănătoși cu toții!

Ați rămas în relații bune cu domnul Ion Dichiseanu! Arătați și azi ca un adevărat cuplu, aveți o familie frumoasă, cum reușiți să mențineți astfel armonia când vă întâlniți?  

 Da! Eu și Dichi am rămas în relații foarte bune și ne respectăm foarte mult în ciuda a tot ceea ce s-a scris de-a lungul anilor după ce ne-am despărțit. Ne respectăm foarte mult și ne-am promis de la bun început că vom avea  grijă unul de celălalt, indiferent ce se va întâmpla. De dragul anilor petrecuți împreună și de dragul copilului nostru și acum, mai ales, și de dragul Anastasiei, nepoata noastră.

Publicat: 29 Sep. 2020, 19:49 Vedete
Pe aceeași temă