EXCLUSIV | Nicușor Ioniță, topit după Silvana Rîciu: “Eu o divinizez pe soția mea din punct de vedere…” – Află ce relație are cu copiii artistei

Nicușor Ioniță este topit după soția lui, Silvana Rîciu, cu care are o fetița, pe micuța Anastasia, în vârstă de 3 ani.

Nicușor Ioniță este topit după soția lui, Silvana Rîciu, cu care s-a căsătorit în urmă cu câțiva ani. Cei doi au împreună o fetiță, pe Anastasia, în vârstă de 3 ani. Artista de muzică populară mai are doi copii, pe Luca și Andrada, din căsnicia anterioară.

Nicușor are însă o relație extraordinară și cu cei doi copii pe care îi consideră ca și copiii lui. Nu face diferențe și se implică în tot ce poate să nu le lipsească nimic.

Nicușor Ioniță și Silvana Rîciu lucrează împreună. Cei doi au școală de muzică și o sală de evenimente

Pe soțul artistei l-am găsit recent la un salon de evenimente din București, unde organiza un Revelion al Artiștilor, în locația pe care a luat-o de curând. El n-a petrecut, ci a muncit, însă, într-o mică pauză au reușit și reporterii CIAO.RO să stea de vorba cu el.

“Eu mă bucur de petrecerea celorlalți, fiind în calitate de organizator, trebuie să am grijă de absolut tot ceea ce se întâmplă ca lucrurile să iasă minunat.
Nu e prima oară când organizăm Revelionul Artiștilor. Atât soția mea a organizat acum ceva ani, și eu acum vreo 3 ani, înainte de pandemie, dar acum este ceva nou, pentru că suntem în locația noastră, unde ne dorim să promovăm intens cultura tradițională. Si, așa cum ai observat, avem alături de noi valori minunate ale folclorului.

Și dacă îmi permiți să și amintesc de Elisabeta Turcu Juverdeanu, Saveta Bogdan, Daniela Cernea, Daniela Toma, Rodica Nicolescu, foarte, foarte mulți artiști. Majoritatea dintre noi am cântat în Noaptea dintre Ani, acum merităm să ne petrecem la acest Revelion al Artiștilor”, ne-a spus el.

Nicușor Ioniță: „Eu sunt o persoană foarte colerică. Dacă aude de soția mea, că recunosc asta, cred că mă pupă”

Aceasta este locația ta, am înțeles…

Da. Eu aici sunt asociat cu soțul interpretei Daniela Toma, Ionel Toma. În luna septembrie am început renovările, iar în data de 12 decembrie am și deschis sala cea mare, dar și sala de la parter, sala cea mică. Nu organizăm exclusiv evenimente private și, așa cum îți spuneam și mai devreme, vrem să promovăm cultura tradițională. Si avem spectacole minunate pregătite pentru publicul iubitor de muzică populară.

În februarie, sărbătorim dragostea, alături de Gabriel Dorobanțu, care este invitat special, sărbătorim dragobetele autentic 100% muzică românească și avem alături de noi, pe Mariana Ionescu Căpitănescu, Maria Loga, Saveta Bogdan. Avem și pregătim evenimente frumoase pentru public.

Cine pregătește meniurile? Cine le gândește?

Întotdeauna eu. Și îți mai spun un secret, nu știu dacă e bine să dezvălui lucrurile astea, dar până acum am avut câteva evenimente. Iar eu sunt foarte atent la care sunt de fapt și de drept recenziile oamenilor live, adică nu pe Google. Nu aștept să scrie cineva, ci la masă. Am preluat păreri și am schimbat foarte multe lucruri în meniu.

Muncești toată ziua, de dimineață până seara, spunea soția ta, Silvana Rîciu.

Între 9.00 și 20.00 așa. Dar merg la ora 12:00 să o duc pe Anastasia la grădiniță sau să-mi iau soția, s-o aduc la școală, pentru că dacă tot am deschis aici, am și mutat școala de muzică aici. Măcar aici să mai petrecem timp împreună.

„Mă mai domolește în a lua o decizie poate greșită. Eu chiar am nevoie de sprijinul ei”

Acasă cu soția, și la muncă tot cu soția. E benefic să petreceți atât de mult timp împreună?

E Ok, eu sunt o persoană foarte colerică. Dacă aude de soția mea, că recunosc asta, cred că mă pupă, că eu tot timpul zic că nu este adevărat că sunt prea obosit și de aia sunt așa. (râde – n.r.) Coleric dar, sincer îți spun, că am nevoie de ajutorul ei, chiar dacă mă dau sau sunt orgolios și zic, “nu, nu am nevoie, mă descurc tot timpul, toată viața”.

Am fost așa un luptător, singur să fac totul singur, să reușesc singur. Dar am nevoie de ajutorul ei. Adică fiind prezent aici, vine cu niște sfaturi, cu câteva păreri sau mă mai domolește în a lua o decizie poate greșită. Eu chiar am nevoie de sprijinul ei și ea mă sprijină necondiționat.

Dacă ești coleric, înseamnă că mai aveți și discuții aprinse…

Sunt, dar nu avem. Acum, iar spun un lucru pe care nu l-am spus, uite, toate numai exclusivități… Eu o divinizez pe soția mea din punct de vedere artistic. Este soția mea și mama copilului meu, dar o divinizez pe mai multe scări. Ca artistă, este foarte profesionistă, are un glas cum rar întâlnești. Uneori ne certăm sau ne contrazicem, să spunem, pentru că ea are chestia asta de a nu ieși în evidență. De asta.

Nicușor Ioniță, despre Silvana Rîciu: „Un artist care îți cântă la un eveniment doină, eu îl consider artist. Hore și sârbe cântăm cu toții”

Are chestia asta de a sta retrasă de a nu da, cum se spune pe românește, pe afară. Atâta vreme cât este atât de talentată și are un glas atât de bun, întocmai trebuie să-l fructifice și să îl arate oamenilor. Dar ea e în banca ei, să nu deranjeze, să nu iasă ea din tipar. Iar eu asta muncesc cu ea, adică un artist care îți cântă la un eveniment doină, eu îl consider artist. Hore și sârbe cântăm cu toții, nu-i asta o problemă. Omul nu este îndemnat la joc din cauza versurilor tale și datorită ritmului, un adevărat artist cântă o doină baladă.

Chiar acum descopăr Tik Tok ul. Nu sunt prea priceput și am prins-o într-o zi aici la clasă, la oră și efectiv am pus-o instant să ne cânte baladă și a fost un lucru extraordinar că am primit o grămadă, o grămadă de aprecieri.

Apropo de cursuri, cum sunt tinerii copii? Sunt talentați?

Sunt talente, există, dar problema este că ei nu mai au valențe. Iar în ziua de astăzi nu mai au exemple pozitive, muzica populară merge pe o pantă destul de alunecoasă avand în vedere că am început în folclorul românesc să preluăm inflexiuni din alte genuri și atunci…. și este interzis să se întâmple lucrul ăsta. Iar succesul ăsta de moment pe care îl fac unii dintre așa-zișii artiști le dă și lor impresia că ar vrea să meargă și ei tot în zona aia.

„Pe partea asta sunt mult mai dur decât soția mea”

E total greșit. Folclorul se cântă din suflet, se cântă natural așa cum te-a lăsat Dumnezeu și aici nu intru pe parte tehnică. Atâta vreme cât nu ești natural și ești mecanic, omul nu va simți niciodată mesajul cântecului tău. Iar eu asta vreau să îi strunesc și într-adevăr, pe partea asta sunt mult mai dur decât soția mea. Eu nu le permit să cânte altceva decât folclor, dacă vor să se facă lăutari, pot merge liniștiți, nu este o rușine, dar nu le trebuie școală. Eu tind și vreau ca elevii noștri să devină artiști atunci când noi vom îmbătrâni să fiu mândru când mă uit la televizor sau mă întâlnesc cu ei la un eveniment că acel artist a ieșit din munca mâinilor mele.

Da, așa ar fi normal, sunt foarte mulți profesori, s-au deschis foarte multe școli care nu duc într-o direcție bună. Nu vreau să fiu rău că până la urmă fiecare își face meseria și treaba cum dorește, dar totul ține de realizări. Acolo îți arăți adevărata valoare ca și profesor. Ce repertoriu are elevul tău? Cum se prezintă elevul tău și ce îmbracă elevul tău?

Și dacă totul este impecabil, atunci și tu te poți mândri că ești un profesor exemplu, dacă nu înseamnă că….. și mai are soția o vorbă: “dacă profesorul nu a reușit și nu are o carieră solidă în muzică, n-are cum să te ducă pe tine mai departe, dacă nici el însuși nu a ajuns”.

Anastasia, fetița lui Nicușor Ioniță face vocalize de pe la un an și ceva: „Recunosc că nu am niciun merit, mama s-a ocupat. A imprimat deja 2 cântecele”

Anastasia, micuța voastră ce face? Cu cine seamană? Îi place muzica și ei?

Îi place muzica, da, e ritmică, face vocalize de pe la un an și ceva cu maică-sa. Aici recunosc că nu am niciun merit, a imprimat deja 2 cântecele, vrea altele noi, îmbracă costum popular. A participat la filmări, dar eu aici n-am niciun merit, pentru că soția mea s-a ocupat de a învăța cântecele, de a le imprima în studio.

Eu, așa cum spuneam, din septembrie și până acum, am fost mai tot timpul aici, acum, pentru că am definitivat și suntem să zic așa în regulă, o să mai îmi iau un pic de liber și să-mi petrec mai mult timp acasă.

Vreau să spun și de ceilalți 2 copii, pentru că, având în vedere că sunt sub acoperișul meu, eu îi consider copiii mei și îi iubesc ca un părinte, ca un tată.
Chiar dacă nu sunt tatăl lor biologic, eu consider că a fi părinte nu e suficient să fii cu numele sau în certificat, ci trebuie să dovedești prin fapte că ții la copilul acela. Iar eu le-am promis lor și mi-am promis mie că voi munci cât pot de mult, dar lor să nu le lipsească nimic. Sau cel puțin să nu aibă lipsurile pe care poate le-am avut eu când am fost copil.

Ce relație are Nicușor Ioniță cu ceilalți doi copii ai Silvanei: „Le ofer dragoste, încerc să le ofer și parte materială, fac tot posibilul să nu le lipsească nimic”

Dar când ai apărut în viața lor te-au primit cu brațele deschise sau au fost reticenți ca orice copil?

Nu, tocmai asta și a fost o condiție între mine si Silvana, cunoscându-mă de foarte mulți ani și cred că asta am mai spus-o. A fost o condiție, mai întâi să vedem cum vor reacționa copiii si apoi să începem o relație. Dacă copiii pur și simplu nu mă plăceau… nu mai începeam nimic. Dar atracția a fost la prima vedere.

Chiar îmi aduc aminte, uite cu tremur al glasului, de Andrada, care acum este o domnișoară în adevăratul sens al cuvântului care merge în mall, pleacă cu taxiul, își face propriile cumpărături…. Atunci când am cunoscut-o… cum stătea atârnată de gâtul meu.

Eu le-am oferit de la început și până mă ține Dumnezeu pe lumea asta, să le ofer dragoste, încerc să le ofer și parte materială, fac tot posibilul să nu le lipsească nimic.

Dar dragoste de la mine vor primi tot timpul și cred că e mai importantă uneori decât un bun material.

Cum sunt împărțite treburile în casă?

A rămas soția cu treburile. Luca are îndatoririle lui, Andrada le are pe ale ei. Cumpărături mici de la magazinul din colțul străzii…. Luca este responsabil cu partea de gunoi menajer, el duce, fetele nu pot că au unghii, glumesc. (râde – n.r.)  Andrada e foarte implicată în a avea grijă de Anastasia, ele două fac gimnastică, au fel și fel de acțiuni, de activități. Și, bineînțeles, o ajută și pe mami la curățenie, iar mama este responsabilă cu toți cei trei copii, cu gătitul.

Nicușor Ioniță: „Suntem o familie, zic eu, fericită”

Dar și cu școala, așa cum spuneam, dacă eu din septembrie cam șomez a trebuit să se ocupe și de școala de muzică. Că am stat la muncă la noul salon. Suntem o familie, zic eu, fericită.

În ultima perioadă chiar am renunțat și să mai apar atât de mult și nu știu de ce am tendința de a mă retrage ușor, ușor. Am fost invitat la foarte multe emisiuni, dar am preferat să meargă doar soția sau soția împreună cu copiii sau soția doar cu Anastasia. Consider că am cântat destui ani, 20 la număr. Doamne Ajută.

Lucrurile nu mai sunt așa cum au fost. Publicul nu mai este același. Când am debutat, te priveau într-un anumit fel, spectacolele aveau o anumită ținută acum, din păcate, trăim vremea banului și publicul nu mai știe să discearnă calitatea de necalitate. Și atunci, ceea ce îi dai, el așa consideră că e OK, iar eu nu vreau să trăiesc într-o lume de asta. Eu vreau ca cei care mă iubesc și m-au iubit și mă vor iubi și îmi iubesc repertoriul să rămână publicul meu, dar mai ușor cu aparițiile alături de oricine.

Și aici o citez pe regretata Ionela Prodan chemand-o într-un spectacol. I-am spus, “Doamna Ionela, care ar fi onorariul?” Și ea zice “Mamă, n-ai tu bani să mă plătești, dar te rog să nu strălucesc printre tinichele”. Același lucru îmi doresc și eu, să nu strălucesc printre tinichele.