Am aflat de la un artist vesel, mereu iubit de public, Fuego, pe numele său, Paul Surugiu, cât este de fericit! Exclusiv pentru Ciao.ro, Fuego ne-a vorbit despre Paște, artă, turneul la care lucrează de zor, pasiunea pentru gătit dar și despre fobiile care îi dau târcoale. Deși este priceput în bucătărie, Fuego a refuzat propunerile pe care le-a primit pentru a participa la show-uri culinare. Este ipohondru și urmează preventiv un tratament ușor despre care ne-a vorbit doar pentru Ciao.ro!
Paul, ce îți bucură cel mai mult sufletul acum?
Sufletul meu râde în permanență. Sigur că mai are și momente mai gri, dar nu-l las să pice în nicio stare care să-i aducă tristețe. Cred că sunt descris cel mai bine de fiecare popas făcut de anumite priviri în viața mea. Sunt un cumul din trăirile care m-au marcat și care m-au întărit, am trecut și trec prin multe și fac față nedreptăților, chiar dacă ele uneori mă rănesc și mă pun la pământ de am impresia că nu voi mai reuși vreodată să mă ridic. Sufletul meu plânge uneori, alteori e agitat, dar deseori e împăcat cu sine, cu fiecare parte care i-a dat voie să se exprime în voie și să facă față avalanșei de complexitate care l-a invadat. Am sufletul fericit.
Eu sunt fericit atunci când dăruiesc, când munca mea dă roade, când primesc telefoane și mesaje de la oameni care-s inspirați de ce fac și care-mi spun că se alină prin muzica mea ori că sunt împliniți când mă ascultă. Nu e vanitate aici, e doar satisfacția că cei peste 30 de ani de muncă n-au fost în zadar. Mai sunt fericit când mă trezesc dimineața și-s sănătos, când știu că am activitate, că pot face producții, proiecte, că pot trăi din ele, că pot plăti angajați și oameni și că pot face la rândul meu pe alții să fie, măcar puțin, fericiți. Cred că e simplu și există o prea mare fandoseală în jurul acestui subiect.
Dragii mei, n-ai nevoie de case, de familii, de bani, mașini, bunăstare, sărăcie, obediență, smerenie sau trufie, ca să fii fericit. Ești așa cum alegi tu să fii. Nimeni nu-ți evaluează fericirea și o pune la tablă. Fericirea mea este soarele pe cer, este câinele meu, sunt colegii, oamenii pe care-i ascult și îi iubesc, o placă de vinil sau un fruct gustos!
Cum și unde te vor prinde sărbătorile de Paște?
Mă vor prinde la masă, probabil! Nu am evenimente de sărbătorile pascale, am refuzat orice ofertă, pentru că prefer să mă bucur în liniște de aceste clipe, să fiu alături de prietenii și de familia mea! Probabil voi merge să iau lumină în noaptea de Înviere, iar a doua zi ne adunăm să petrecem și să ne bucurăm împreună unii de alții.
Mai apoi mă voi relaxa câteva zile, voi picta și-mi voi încărca bateriile pentru finalul lunii, când am o săptămână întreagă de turneu național, cu show-ul ”Strânge-mă-n brațe!”, în București, Brașov, Vaslui, Rădăuți, Suceava, Botoșani și Balți! Cred că e foarte important, perioada aceasta, să avem sufletul deschis, să găsim împăcarea cu noi și să nu lăsăm pe nimeni să ne strice starea! Și mai consider că momentele perfecte nu sunt acelea petrecute într-un loc anume, ci alături de oamenii potriviți!
Ce preparat îți iese cel mai bine atunci când bucătăria e doar a ta?
Mă joc uneori în bucătărie și fac totul felul de preparate noi, la care nimeni nu se așteaptă. Combin elemente și-mi ies lucruri interesante. Sunt bun la sosuri și combinații pentru celebrii tăiței de orez (noodles), fac și ciorbe, supe, fripturi, salate, fac tot ce e nevoie! Fac și ochiuri și cartofi prăjiți. Ideea e că e o pasiune de care, din păcate, nu am timp! Dar nici nu mor de foame atunci când știu că pot face singur orice-mi doresc, cu lejeritate, fie că iese sau nu!
Dacă tot ești pasionat de gătit și petreci timp în bucătărie, atunci când nu ai un program prea încărcat, te-ai gândit vreodată să participi la un show culinar precum Chefi la cuțite sau Masterchef? Te-ai vedea câștigător?
Am primit propuneri de a merge la show-uri de gătit, dar eu nu am timp de mine, cu atât mai puțin să mă implic în astfel de proiecte. Nu știu dacă aș face față, nu am cunoștințe. Sunt un om pasionat, căruia îi place în bucătărie, dar care nu a dezvoltat această pasiune la nivel superior, profesionist.
Așadar, nu, nu m-aș vedea câștigând o competiție de acest fel! În schimb da, sunt fericit atunci când mănânc sau când gătesc, pentru mine și pentru alții. Mă bucură să degust noi preparate, să am parte de experiențe culinare desăvârșite, să inovez în bucătărie, la nivelul meu, neprofesionist sau pur și simplu să mănânc o bucată de pâine caldă, abia scoasă din cuptor.
Este ceva ce nu îți place la tine, nu neapărat estetic, și eviți sau amâni să schimbi?
Din punct de vedere estetic, nu am complexe de niciun fel. Sunt tare bine cu mine și nu am vreo problemă. Desigur, dacă aș avea câteva kilograme în minus, ar fi ideal, dar deja asta ține de mine, de seriozitatea mea, de felul în care aleg să mănânc. Dacă exagerez, cresc în greutate și se vede asta. Dacă am grijă, slăbesc ușor și sunt la formă pe care mi-o doresc, normală pentru vârsta mea. Dacă e să vorbim despre mine ca individ și despre caracterul meu și lucrurile care nu-mi plac la mine, ar fi mai multe.
Sunt perfecționist și asta nu cred că e o calitate, pentru că mă enervez de multe ori, trec pe pastile, fac tensiune și mi se suie sângele în cap dacă cei alături de care lucrez nu-s pe aceeași lungime de undă cu mine. Mă aprind repede și-mi trece la fel de repede. Sunt impulsiv, uneori prea puțin răbdător, mă încred prea mult în oameni și am multe temeri. Pe astea din urmă, pe toate, le-aș mai ajusta puțin, ca să fiu mai aproape de cei din jurul meu!
Sunt curioasă cine îți spune Ciprian, dintre apropiații tăi? Este unul dintre prenumele tale de care nu știu mulți!
Prenumele de Ciprian mi se trage de la…doamna Irina Loghin. Sunt născut la câteva luni distanță de fiul doamnei Loghin, iar atunci când am apărut eu, bunica, care era fană înfocată a mamei mele adoptive, a îndemnat-o pe mama să-mi pună acest nume, în ideea în care așa îl chema pe fiul Irinei Loghin. Și uite așa m-am ales eu, pe lângă Paul, cu acest prenume, la care țin mult. Cine-ar fi știut atunci că peste vreo 30 de ani aveam să fac duetul cu doamna Loghin și să devenim atât de apropiați?
Până la 17-18 ani, când am început orele de canto și pregătirea cu George Grigoriu, toată lumea îmi spunea Ciprian, de la școală, la familie sau prieteni. Azi puțină lume mai știe de acest nume, dar chiar și așa, prietenii de la Turda, cunoștințele noastre din copilăria mea, mama, bunica, rudele apropiate, toți îmi spun și acum CIPI, pentru că așa s-au deprins, pentru că e un nume frumos, care face parte din viața mea până la un anumit punct!
Ai 30 de ani de carieră în spate! Ai realizat tot ce ți-ai propus până acum din punct de vedere artistic?
Sunt unul dintre artiștii fericiți. Da, am făcut tot ce mi-am pus în plan. Am
văzut că se poate să dau glas viselor, am răspuns provocărilor, m-am lovit și de eșecuri, am făcut și greșeli, am făcut show-uri impresionante, am umplut și umplu săli, sunt pe buzele oamenilor și m-am menținut. Dar n-am arătat nici jumătate din câte pot face, iar pe 30 noiembrie, de la ora 19.00, la Sala Palatului din București, vă aștept la concertul aniversar 30, un super show în care voi celebra cei 30 de ani de parcurs artistic.
Va fi mare sărbătoare, voi avea invitați speciali, de colecție, va fi o desfășurare de forțe, sunet și lumini, ecrane, dansatori. Voi cânta melodii din toți acești ani, reinterpretate, voi arăta cine sunt și ce pot și ne vom bucura împreună de un concert live 100%! Voi fi pe scenă alături de băieții de la Angry Band din Basarabia, în formulă extinsă.
Acești 30 de ani sunt pentru mine totul. Sunt fiecare turneu, fiecare cântec, fiecare lacrimă sau împlinire, sunt un cântec nesfârșit de împliniri, de momente bune sau mai puțin bune. Sufletul meu aparține publicului și nu spun asta ca să dea bine în discurs, ci pentru asta e realitatea vieții mele, de mai bine de 30 de ani, iar dacă vreți să știți ce am în suflet, în gând, prin muzica și arta mea, vă aștept cu drag să-mi fiți aproape! Bilete găsiți exclusiv pe Proticket!
Cât de panicat ești atunci când ai probleme de sănătate și de ce anume îți este teamă cel mai tare când simți că nu mai poți?
Eu sunt puțin ipohondru, asta e cert și am mai spus asta! Nu mă panichez foarte tare, nu am atitudini exagerate, nu disper, nu sun la Salvare, nu fac gesturi extreme. Încerc să mă liniștesc, sun un doctor dacă e cazul și găsesc rapid soluții la problemele mici care apar, fie pe fond de stres, de oboseală. Am temeri cu privire la moarte, asta e cert!
Nu neapărat că îmi imaginez că se întâmplă acum, dar mă gândesc la acest inevitabil și uneori mă mai apucă panica puțin, dar totul e la nivel optim și-mi revin. Atunci când nu mai pot, când sunt extenuat, se activează ceva în mine și parcă mai pot un pic. Mi se mai face și rău uneori de la suprasolicitare, dar fac o pauză, beau o gură de apă, încerc să mă țin tare și să nu mă panichez! Și îmi iese de minune! Cert este că sunt stăpân pe mine și n-am frici absurde!
Ai moștenit vocea de la tatăl tău și ai spus că la voi în familie au existat probleme cardiace. Ți-a fost teamă la un moment dat pentru viața ta?
Vocea e moștenită de la mama, nu de la tata. Tatăl meu a murit acum 13 ani, de probleme cardiace. Atât i-a fost scris să trăiască. Nu, mie nu îmi este teamă că aș putea păți la fel. Cred că există o anumită predispoziție, dar de acolo, până la a face scenarii inutile, e cale lungă. Teamă pentru viața mea îmi este în avion. Am această fobie dintotdeauna, chiar dacă e cel mai sigur mijloc și este inexplicabil, mie tot mi-e frică de ceea ce se poate întâmpla!
La rândul tău urmezi și tu un tratament simplu care te menține. Îl iei preventiv sau pentru că este nevoie și astfel ții totul sub control?
Îl iau preventiv. Consider că e mai bine așa. Tratamentul meu e ușor, nu vorbim de lucruri complicate. Am o serie de specialiști pe probleme cardiace la care merg frecvent, o dată la șase luni. De fapt, eu sunt un exemplu la acest capitol. Merg des la analize, la controale, atunci când am impresia că e ceva merg să mă controlez și să verific. Sunt de părere că orice simptom lăsat netratat, neverificat, poate fi fatal pe termen lung, poate ajunge să aibă repercusiuni mai grave.
Tratamentul meu pentru inimă e simplu, non-invaziv și nu face decât să mă păzească, după ce o serie de mai mulți doctori și-au oferit opinia lor pertinentă. Nu sunt un om obsedat de propria sănătate, dar cred că e important, la ce lucruri nocive mâncăm și la ce viață plină de stres trăim, să ne controlăm!
O nouă expoziție de tablouri care îți poartă semnătura?
Sigur că da. Am pictat în lunile mai libere, ianuarie și februarie și am o colecție specială de flori. O parte din această colecție o vedeți în sezonul 10 aniversar ”Drag de România mea!”, în sufrageria noastră. Mai apoi, în mai am un vernisaj în Bucovina, apoi în iunie, unul la Brașov și în toamnă, revenim la Galați cu o nouă expoziție și un eveniment de marcă.
Sunt fericit că tablourile mele ajung în casele oamenilor și îi bucură. Sunt fericit că pot ajuta și iată că în 7 ani de când a luat naștere proiectul, am făcut peste 20 de expoziții naționale, în locuri de poveste și am ajutat vreo 500 de tineri artiști să-și continue visurile. Tablourile mele sunt simple, flori sau case, și au în ele o bucată zdravănă din sufletul meu!