Mihai Onilă, fostul solist al trupei Axxa, artistul care în urmă cu câțiva ani trecea printr-o dramă cumplită, are motive să zâmbească din nou. Și-a deschis o afacere pe sufletul lui și se pregătește de nuntă!
Reporter: Cât de mult te-ai vindecat după suferințele din trecut?
Păi dacă tot am vorbit de faptul că am o familie mare și frumoasă de care mă bucur în fiecare zi, pot să spun că 99%, 1% fiind partea de trecut la care încă om fiind, recunosc că încă mai lucrez.
Ce te face astăzi cel mai fericit?
Faptul că sunt sănătos și am o familie minunată în care avem petreceri aproape săptămânal. Având în vedere zodia Scorpion și mai apoi Săgetător în care sunt născute fetele. Eu urmez pe 30 ianuarie, dar pentru mine nu contează atât de mult să sărbătoresc, cât să fiu alături de cei dragi ai mei.
Faci nuntă anul viitor?
Cu certitudine facem Cununia Civilă la Comună și mai apoi vom avea o discuție aparte despre nunta în sine și despre locația în care o vom face. E posibil să o facem în țară.
Cum definești relația pe care o ai cu Laura, viitoarea ta soție?
100% Complementară…ca și Terapiile Complementare. Adică ne completăm unul pe celălalt în tot ceea ce facem. La fel și în ceea ce privește Iubirea, ne-o dorim atât cât putem de mult și probabil 100% din partea fiecăruia. Dar principal 50% din fiecare parte, ca la final să devină 100%, adică un întreg.
De când visai să ai propria ta clinică?
Dacă-ți spun că de mic copil, probabil că nu ai să mă crezi dar da, îmi doresc de mic copil să devin vindecător. Între timp am învățat că vindecător înseamnă cineva care te ajută și te învață să te vindeci. Și nu cineva care te vindecă, adică nu cineva care ia problemele tale în cârca lui.
Cu adevărat este un vis împlinit pentru că de 15 ani tot lucrez la el, iar cu pași mici am ajuns aici, în locul în care mi-am dorit.
Ai investit mult în acest proiect?
Ca investiție nu văd mai nimic din lucrurile de uz ca un efort ci mai degrabă pun la socoteală anii de studiu, practică și lucru în domeniul acesta al Terapiilor Complementare și a Vindecării proprii.
Ce servicii aveți acolo?
În primul rând avem servicii pentru recuperare fizică în mare parte, masaje pentru sportivi, de relaxare, de recuperare, masaje terapeutice cu pietre sau cu uleiuri esențiale.
Apoi avem terapii de recuperare și refacere a fizicului după accidente mentale, după depresie sau anxietate. Și apoi terapii sufletești din care eu consider că provin toate celelalte probleme și mentale și fizice. În Terapii Complementare mai intră și Terapiile cu Lumină gen Reiki Tradițional, Karuna sau Shamballa, Terapiile cu Bioenergie, Chi Greu sau Radiestezie.
Laura Drăgan a fost și ea destul de încercată de viață! A avut un accident în urmă căruia era să își piardă mâna. A făcut septicemie, a fost operată de urgență timp de 13 ore, timp în care a făcut stop cardio-respirator. Această experiență dureroasă și ireală a fost povestită pe îndelete de iubita lui Mihai Onilă pe pagina ei de Facebook. Acum, Laura este schimbată complet și și-a regândit total viața și prioritățile.
“Hmm, că tot sunt întrebată tot mai des despre accidentul meu de mășină de acum aproape 4 ani când am ieșit din trup. O să povestesc deși nu multă lume știe despre acest accident și ce urmări a avut el în viața mea. O să scurtez povestea, căci o să scriu o carte despre toate cele întâmplate, atunci când va fi momentul potrivit. Acum aproape 4 ani, mai exact 3 ani și 4 luni, pe 18 iulie 2018 mă îndreptăm eu cu copiii și fostul soț spre România, cu mașina.
Mergeam în vacanță, după mai bine de 2 ani. De când am plecat fostul nu păstra distanța, era agitat așa cum era starea lui de obicei. O să scurtez lucruri neimportante pentru o postare dar importante pentru carte. Am ajuns prin Kesckemet în Ungaria, am simțit că vom avea accident. Am spus: “O să avem accident”.
Și s-a întâmplat cu un camion. Accidentul l-am văzut din afară trupuluI. Deja ieșisem din trup. Nu simțeam nimic, nu simțeam durere, impact…nimic. Am reintrat în trup și imediat au început durerile. Eram lucidă, calmă, mâna dreapta se ținea doar printr-un mușchi. O găsisem pe tetiera din spatele meu, am luat-o cu mâna stângă și o protejam. Era vânătă, părea fără viață. Oase nu mai aveam, cot, nimic decât un mușchi care o mai ținea. S-a chemat ambulanța, eu simțeam că se scurge viața din mine. E ca și cum te scurgi sau curgi lin, cald, plăcut.
M-au transportat la spital în Budapesta. Acolo am fost operată de urgență, mi-au pus tijă de titan în loc de os și cot tot din titan. Mușchii pierduți erau acum niște găuri care au dus în câteva zile la septicemie. Belgia fiind țara unde eu am asigurare medicală a intervenit cu medic și avion pentru a mă expatria în țara unde rezidez. E adevărat, în doar 2 ore de când am plecat din Ungaria am intrat în comă, corpul fiind epuizat, pierdusem foarte mult sânge, plus septicemia care își spunea cuvântul asupra corpului meu.
Ajunsă în Belgia, m-au operat de urgență timp de 13 ore. Am făcut stop cardio respirator în timpul operației. Au urmat acele 45 de minute de resuscitări. Era deja spre finalul operației când medicii se luptau să mă salveze. Eu atât îmi aduc aminte,o sferă de lumină pe care urcam cu o viteză uimitoare. Mă simțeam ușoară, calmă, cald, plăcut, foarte plăcut. Sus era o lumină unde vedeam mai multe persoane mai mult umbre, siluete care făceau niște mișcări cu mâinile parcă mă atrăgeau spre ele. Mă duceam spre ele. Între mine și ele a apărut tata, el fiind plecat din lumea asta, pe atunci de 4 ani. Îmi strigă numele. I-am răspuns abia a treia oară. A zis „Laura ..fetele”, în acel moment am început să îmi dau seama că am copiii. Am coborât brusc cu aceeași viteză uimitoare dar greoaie.
Am simțit ca și cum m-a aruncat pe o placă de beton. Intrarea înapoi în trup a fost dureroasă, dură, greoaie. M-am trezit urlând de picioare la terapie intensivă pentru că se coagulase sângele în picioare de la genunchi în jos și aveam dureri groaznice. Deja aveam aparate, eram conectată la multe fire, aveam un fir direct în carotidă, mi se băga sânge, tratamentul anticoagulant. M-au ținut 24 de ore la o cameră, la 2 grade să îmi repună organele în funcțiune. După acele 24 de ore am ajuns în camera mea de spital unde am stat 5 săptămâni luptând pentru viața mea, cu septicemie, 5 operații pentru salvarea brațului și în acel timp începusem să văd în astral, să ies din trup, era ca și cum muream de zeci de ori pe zi.
Mă speria asta pentru că nu știam ce se întâmplă cu mine. Mă uităm la televizorul din cameră și dispărea peretele, tv-ul, camera, patul, mă vedeam în cu totul altă dimensiune. Eram doar lumină și culori. Mă simțeam bine acolo. Găseam metode să îmi anulez durerile prin exerciții care îmi veneau mental, prin respirație în 7 timpi, căutarea unei stări interioare care anula starea fizică. Așa am început în timp să mă refac, să mă vindec deși medicii îmi dădeau șanse de recuperare mici la braț. Nu am crezut nicio secundă că nu îmi voi recupera brațul.
Am știut în interior pentru că începusem să mă cunosc pe mine deja. Începusem să îmi dau seama ce șansă și ca am totul în mine ca să pot vindeca acest „costum”, corp fizic. Iată-mă pe scurt după 3 ani și 4 luni cu schimbări la 180°. Am divorțat, acel om era total în sensul opus vibrației mele, eu eram un fluture care deja își desfăcuse aripile dar căram o funie și o piatră după mine.
Am tăiat acea funie și mi-am luat zborul. M-am pus pe învățat, cursuri, reiki, radiestezie, dezvoltare personală, inițieri, până am ajuns terapeut. Acum eu îi pot ajuta pe cei care au nevoie de terapii, pentru că eu știu ce pot și știu prin ce am trecut. Acum sunt completă, am un partener de viață căruia eu îi spun Arhanghel Mihail, are răbdare cu mine și încă mă învață și o să învăț toată viața mea aici pe pământ să pot ajuta sufletele să se vindece, să se conștientizeze să găsească sursa problemelor lor și să îi ajut să le vindece. A trebuit să mor ca să învăț să trăiesc și a trebuit să trec prin iad ca să îmi amintesc cum e în rai…” a fost mesajul emoționant postat de Laura Drăgan pe pagina sa de Facebook.