Dan Helciug, unul dintre artiștii care odinioară făceau show-uri fabuloase atunci când urcau pe scenă, trăiește la limita sărăciei din cauza crizei provocată de pandemie. „Nu am trăit o așa perioadă grea din studenție”, recunoaște el.
Dan Helciug, solistul trupei „Spitalul de Urgență”, s-a retras la țară încă de la debutul pandemiei de coronavirus și ține concerte online doar pentru bucuria sufletului. Financiar, situația nu e roz. „Nu am trăit o așa perioadă grea din studenție”, recunoaște el.
Ultimele cântări publice pe care le-a avut trupa „Spitalul de Urgență” au fost în decembrie, de Revelion. Lunile ianuarie și februarie sunt de obicei „moarte” pentru artiști, urmând ca activitatea să fie reluată primăvara. Situația gravă provocată de pandemie, cu anularea evenimentelor publice, restricțiile de circulație și regulile de distanțare socială, au dat total peste cap planurile artiștilor. Pentru mulți, zero concerte înseamnă zero venit. „În toată perioada asta am trăit din rezerve, din economii, din banii pe care îi mai aduce soția, că ea e regizor de film și are diverse colaborări. Practic, eu nu am câștigat nimic de șase luni”, a spus Dan Helciug, citat de Click.
Artistul își amintește că în primii doi ani de facultate făcea deseori foamea. „Eram la Facultatea de Teatru, iar anul I a fost foarte greu pentru mine. Nu aveam bani, nu mă hrăneam corespunzător, aproape că eram anorexic. Din anul II am început să cânt prin diferite locuri și am început să mă mai îngraș. Am avut și diverse slujbe part-time: descărcam tiruri, munceam în piață la descărcat legume și fructe, am lucrat și ca electrician într-o discotecă, apoi am tradus și dublat în direct personaje din desene animate… Deci sunt obișnuit de mic cu greul”, spune Dan Helciug.
Departe de agitația orașului, Dan Helciug s-a retras la căsuța de la țară cu familia și trăiește din economii. Crește rățuște și găini, are carne și ouă „bio”, cultivă în grădină legume, iar lapte și brânză cumpără ieftin de la vecini. „Cultiv în seră roșii, castraveți, ceapă, usturoi, dovlecei, varză, vinete. Am tot ce-mi trebuie, nu mai fac piața. Inclusiv pâine facem acasă la cuptor de piatră. Mâncăm natural, fără fițe. Soția mea este pe aceeași lungime de undă cu mine în sensul că nu ne întindem mai mult decât ne duce plapuma, ne gospodărim și suntem responsabili, prevăzători. Dar nici nu facem o tragedie din situația asta. Dacă ar fi să ne lăsăm pradă grijilor, ne-am îmbolnăvi”, povestește artistul.