Cum să spui „nu” fără să te simți prost? Hai să vorbim despre limite sănătoase!

Ți s-a întâmplat să spui „da”, deși în sufletul tău simțeai un „nu” mare cât casa? Ai refuzat pe cineva și te-ai simțit vinovat după? Stai liniștit, nu ești singurul. Mulți dintre noi au crescut cu ideea că trebuie să fim mereu „drăguți”, să nu supărăm pe nimeni și să ne lăsăm pe noi pe ultimul loc. Dar ce-ar fi dacă ți-am spune că poți avea grijă de tine fără să fii egoist?

Am stat de vorbă cu Cazimir Comandașu, psihoterapeut la Centrul EKA, care ne-a explicat clar și pe înțelesul tuturor cum putem pune limite sănătoase în viața noastră, fără să ne simțim vinovați.

Ce sunt, de fapt, limitele personale?

Gândește-te la ele ca la un gard invizibil care te protejează. Limitele personale sunt acele reguli pe care le pui tu ca să te simți bine, liniștit și respectat. Pot fi:

• Limite fizice – adică spațiul tău personal sau cât de mult te simți ok cu atingerile.
• Limite emoționale – cât îți place (sau nu) să vorbești despre ceea ce simți.
• Limite mentale – ce crezi, ce valori ai și cât accepți să fii contrazis.
• Limite materiale – lucrurile tale, banii tăi, timpul tău.

De ce ne e greu să spunem „nu”?

Pentru că… vinovăția! Din copilărie suntem învățați să fim cuminți, să nu supărăm, să ajutăm mereu. Și uite-așa, ajungem adulți care spun „da” din reflex, chiar dacă se simt storși de energie. Pe lângă vinovăție, mai e și frica de respingere – „dacă zic nu, o să mă judece, o să mai vorbească cu mine?”. Sau pur și simplu nu am avut modele în familie care să ne arate cum se pun limitele.

Și hai să recunoaștem: uneori jucăm rolul „salvatorului” – ne sacrificăm mereu pentru alții, dar uităm complet de noi.

Bun, și cum începem?

1. Ascultă-te. Ce simți când cineva îți cere un favor? Tensiune? Frustrare? Oboseală? Asta e un semnal clar că ai nevoie de o limită.
2. Fii sincer cu tine. Faci ceva din plăcere sau doar ca „să nu se supere”? Alege ce e mai bun pentru tine.
3. Exersează comunicarea asertivă. Adică spune ce simți, cu calm și respect. Nu trebuie să țipi sau să te scuzi în exces.
4. Acceptă că vinovăția o să apară. E normal la început. Dar nu înseamnă că ai făcut ceva greșit.
5. Fii blând cu tine. Așa cum ai vorbi cu un prieten drag, vorbește și cu tine: cu înțelegere, răbdare și respect.

Ce te mai poate ajuta?

Începe cu pași mici. Spune „nu” la lucruri mărunte, în contexte sigure – cu prieteni apropiați, în familie. Ai dreptul să-ți exprimi nevoile. Și, dacă simți că te copleșește totul, un psihoterapeut te poate ajuta să te înțelegi mai bine și să înveți cum să pui limite fără dramă.

Nu e egoism. E respect pentru tine.

A pune limite nu înseamnă că ești o persoană rece sau nepăsătoare. Înseamnă că îți pasă destul de mult de tine încât să-ți protejezi energia. Iar când tu ești bine cu tine, poți fi acolo pentru ceilalți cu adevărat.

Așa că data viitoare când simți că spui „da” doar ca să nu superi, întreabă-te: „Ce-mi spun mie acum? Mă respect?”

Pentru că un „nu” spus frumos celuilalt e de fapt un „da” spus sănătății tale, echilibrului tău și relațiilor sincere.

Vrei să fii bine cu tine? Învață să spui „nu” cu inima împăcată. Și nu uita: un pahar gol nu poate umple alt pahar. Ai grijă de tine, pentru că meriți!