EXCLUSIV | Anxietatea – când teama devine o busolă. Ce este și cum o învingem? Sfaturi utile de la psihoterapeutul Cazimir Comandașu

Trăim într-o lume care nu se mai oprește. Termene limită, presiune, așteptări și gânduri care nu ne mai dau pace. Mulți dintre noi au simțit-o — acea neliniște care nu pleacă nici după o noapte de somn. Se numește anxietate, și pentru unii e doar o stare trecătoare, pentru alții, o prezență constantă. CIAO.RO a stat de vorbă cu Cazimir Comandașu, psihoterapeut la Centrul EKA, despre ce înseamnă, de fapt, anxietatea și cum putem învăța să o privim altfel.

„În meseria de psihoterapeut întâlnesc adesea oameni care se confruntă cu anxietatea în formele sale foarte diferite. Pentru unii, este o stare trecătoare de neliniște, poate înainte de un eveniment important sau o schimbare. Pentru alții, anxietatea este o prezență constantă, intensă, care le blochează viața și le răpește liniștea.

Cel mai des, oamenii văd anxietatea ca pe un dușman interior – ceva ce trebuie înfrânt, controlat sau, dacă se poate, eliminat complet. Și este de înțeles: cine și-ar dori prezența unei stări incomode, obositoare, uneori chiar profund dureroase.

Totuși, dacă începem să ne apropiem de ea cu mai multă deschidere și curiozitate, în loc să o respingem imediat, descoperim că anxietatea nu este doar un semn că ceva „nu e în regulă cu noi”. De multe ori, ea este și un semnal important – o formă prin care o parte din noi ne cere atenție. În loc să fie doar o piedică ce aduce blocaje, anxietatea poate deveni o busolă. Ne arată unde e nevoie să ne uităm mai atent, ce ne doare, ce ne lipsește, ce ne sperie sau ce contează cu adevărat pentru noi.

Din această perspectivă, anxietatea nu este un obstacol de ocolit, ci o invitație – una dificilă de cele mai multe ori, dar care ne poate duce mai aproape de noi înșine.”

Ce este, de fapt, anxietatea?

Anxietatea este o reacție firească pe care o avem atunci când ne simțim în pericol, nesiguri sau stresați. Este felul în care corpul și mintea noastră încearcă să ne comunice un mesaj, să ne protejeze. Practic, este un semnal de alarmă intern.

Atunci când apare, inima începe să bată mai repede, respirația se accelerează, mușchii se încordează și mintea noastră intră într-o stare de alertă. Toate aceste reacții sunt normale – ne pregătesc să reacționăm, fie că e necesar să evităm ceva, să ne apărăm sau să găsim rapid o soluție.

Problema apare când acest „sistem de alarmă” se activează prea des sau fără un motiv real. Poate să se întâmple în situații cotidiene ori când ne gândim la viitor – iar corpul reacționează ca și cum ar fi într-un pericol major. Când anxietatea devine frecventă sau intensă, începe să ne obosească, să ne agite, să ne afecteze somnul, concentrarea și chiar să ne provoace atacuri de panică. Ajungem astfel la o calitate a vieții mai scăzută.

Partea folositoare a anxietății

Chiar dacă pare greu de crezut, anxietatea nu este doar ceva negativ. De fapt, are și un rol util în viața noastră. Fără ea, am putea lua decizii pripite, ne-am putea expune la riscuri sau nu ne-am îngriji suficient de sănătatea noastră, de carieră sau de relațiile importante.

Anxietatea funcționează ca un fel de radar intern care ne semnalează când ceva contează pentru noi. Poate un examen, o discuție dificilă, un obiectiv important sau chiar un vis amânat de prea mult timp. Ne face să fim mai vigilenți, mai pregătiți, mai conectați la ce avem de făcut.

Atunci când este prezentă în doze mici sau moderate, anxietatea ne ajută. Ne motivează să ne organizăm mai bine, să ne gândim înainte de a acționa, să ne punem întrebări importante. E un semnal care ne poate proteja și, uneori, chiar ne poate ghida spre schimbări benefice.

Mai mult decât atât, anxietatea poate fi vocea unei părți mai profunde din noi – o parte care vrea să fie auzită. Poate că ne atrage atenția asupra unei nevoi pe care am ignorat-o: nevoia de siguranță, de control, de apreciere sau de sens. Sau poate ne arată că am pierdut legătura cu valorile și dorințele noastre reale.

Privită cu deschidere și acceptare, prezentă într-o măsură echilibrată, anxietatea nu mai este doar un obstacol, ci și un indiciu că în interiorul nostru se întâmplă ceva important, care merită ascultat.

Partea dificilă a anxietății

Ceea ce face anxietatea cu adevărat greu de dus nu este doar intensitatea, ci și faptul că vine pe neașteptate și ne lasă deseori cu sentimentul că ceva nu e în regulă cu noi.

Majoritatea clienților declară, în cadrul procesului terapeutic, că se simt pierduți, copleșiți sau rușinați din cauza anxietății. Spun lucruri precum: „Nu mă mai simt eu”, „Nici măcar nu știu de ce îmi este teamă”, „Simt că pierd controlul asupra propriei vieți”. Aceste trăiri sunt adesea grele, dureroase, dar și profund umane.

Anxietatea poate fi atât de intensă încât ne face să ne îndoim de noi înșine, de capacitatea noastră de a face față vieții. Ne poate izola, ne poate rupe de ceilalți, iar uneori ne face să credem că suntem „stricați” sau „slabi” pentru că nu o putem controla. Dar adevărul este că anxietatea nu e un semn că ceva e în neregulă cu noi. E un semnal că în interiorul nostru există ceva important care vrea să fie ascultat.

“Nu ești singur cu ceea ce simți – psihoterapeuții sunt oameni pregătiți să te asculte și să te ajute. Să ceri ajutorul unui specialist în sănătate mentală poate fi primul pas spre o calitate a vieții mai bună.”

foto: arhivă personală