Unde își încarcă Fuego bateriile de fiecare dată și cum se deconectează, cât de mult investește în pasiunile lui și ce proiecte noi pregătește din această toamnă, artistul ne-a povestit în exclusivitate.
Reporter: Paul, care este sau care a fost cea mai mare provocare a vieții tale de artist, de până acum?
Aici ar fi cazul să fac o listă întreagă și n-ar fi suficiente paginile revistei ca să ne ajungă. Fiecare proiect pe care aleg să-l realizez este o nouă provocare. Pentru că oricâtă experiență ai avea în plan artistic, oricât de sigur ai fi pe tine, niciodată nu știi cu exactitate ce poate ieși la bun sfârșit.
A fost o provocare atunci când, la insistențele doamnei Doina Păuleanu, renumit critic de artă, pe care am pierdut-o anul trecut din cauza Covidului, am ales să-mi fac publică pasiunea pentru pictat și să-mi arăt lucrările public, eu neavând acest curaj.
O provocare, un pariu mai bine zis, este și proiectul ”Drag de România mea!”, de la TVR 2, care face patru ani deja în toamnă. Mi-am zis că poate fi interesant ca eu să fiu cel care aduce la lumină un show clasic de divertisment, curat, care să nu intre în nici o modă actuală, dar care să fie elegant, cu vorbe frumoase, inteligente și atent alese, din care fiecare să aibă ceva de învățat.
Și iată că provocarea aceasta a dat și dă roade, având audiență, pregătind deja sezonul cu numărul 9, care va debuta după jumătatea lunii septembrie.
Atunci când vrei să fugi de tot și să te liniștești, unde te duci să îți încarci sufletul?
Nu fug de lume, nu fug de responsabilități și nu evadez din zona mea de confort prea des. Dar chiar și așa, am niște prieteni la munte la noi, într-un loc uitat parcă de modernism. În care totu-i pur, în care te îngemănezi cu natura și liniștea te cucerește. Se văd Bucegii și eu am posibilitatea de a pune ordine în gânduri, de a găsi noi sensuri și de a recăpăta inspirația și determinarea necesare pentru a continua.
Dar dincolo de toate, eu îmi încarc sufletul acasă. Îmi place unde locuiesc și îmi place să am zile în care să deconectez de la tot și să-mi văd de bucurii! Și se mai încarcă sufletul meu de bine și de frumos, de fiecare dată când ajung în Basarabia, la Chișinău!
Pregătești noi expoziții de pictură și ești un împătimit colecționar de artă! Picturile tale le donezi prin proiectul caritabil “ART by Fuego”, dar tu ai exagerat vreodată cu investițiile în astfel de opere de artă? Ai acasă vreo piesă de rezistență de care nu te poți despărți?
Într-adevăr, iubesc arta plastică în toate formele ei și încerc să fac și bine prin ceea ce pictez eu. Tablourile mele se vând și din fondurile obținute, sprijin tinerii artiști. În toamnă voi avea vreo trei expoziții în țară și sunt fericit tare că îmi ies și că pasiunea aceasta a ajuns la un anumit nivel, de mai bine de șapte ani, prin care îmi pot împlini o vocație și pot ajuta.
Tablourile mele au ajuns și în străinătate și e o mare satisfacție să știi că opera ta desăvârșește un spațiu. Cât despre mine, una dintre cele mai mari pasiuni este cea a colecționatului. Sunt un împătimit colecționar și da, uneori am și exagerat cu achiziții sau investiții. Am și tablouri mai valoroase și altele mai puțin valoroase. Mi-am spus la un moment dat că tot ce strâng, economisesc din munca mea, după plata tuturor datoriilor și a impozitelor, trebuie să investesc în sufletul meu.
Și așa am ales tablourile. Iubesc arta românească. De la marii pictori, pe care nu-i am din păcate în colecție, până la formatori sau artiști contemporani, toți mă fascinează și mă fac și pe mine să pictez și să ajung mai bun! E una dintre pasiunile mele ascunse, sunt destul de înflăcărat și încerc să nu ratez nimic! Sunt bine pus la punct cu istoria artei românești, cu viețile autorilor și cred că e un domeniu fascinant ce-ar trebui mult mai des tratat, comentat, promovat!
Cât de tare te afectează glumele care se spun despre ține? Uneori acestea continuă la nesfârșit – de exemplu, când vine Crăciunul, cu bradul!
Am învățat să nu mă mai afecteze, să nu pun la suflet și să arăt că sunt cu treapta deasupra multora. Și glumele astea nevinovate cu Crăciunul, în timp, mi-au adus o anumită popularitate. Desigur, dacă au fost făcute asumat, cu bun simț! Nu suport și nu admit mârlănia, proasta creștere, miștoul ieftin făcut doar de dragul de a fi interesant.
Eu nu vreau să fiu unanim aplaudat și-mi convine să existe și public pentru care mai am mult de lucru sau în fața căruia nu am reușit să mă ridic la anumite „standarde”. Asta nu dă nimănui dreptul în schimb, să arunce cu noroi, să jignească și să facă tot posibilul să minimalizeze munca și dăruirea unui artist, a unui om care apare în fața publicului său, oricare-ar fi acesta.
Nu vreau să mă iubească toți sau să-mi asculte muzica. Vreau totuși, nu doar pentru mine, ci și pentru mulți din colegii mei, să arate respect și decență. Nu e greu să spui că nu-ți place ceva sau cineva, cu un set de argumente, cu vorbe decente și cu un dram de rațiune.
Când toate acestea lipsesc, orice demers de-a epata, cu orice preț, de-a fi interesant și spiritual și a ieși în față, e lipsit de inteligență și în cele din urmă, poate fi calificat ca fiind o formă, așa, pe departe, de proastă creștere. E ușor să vorbești, mai greu e să construiești, să faci bine, să te dăruiești.
Ai vreo mare povara pe suflet de care își dorești să scapi și nu poți? E ceva ce te urmărește din trecut?
Nu! Sunt un om împăcat cu sine și cu trecutul său! În fond, fiecare dintre noi am făcut la un moment dat alegeri, unele mai bune, altele mai puțin fericite. Nu mă urmărește nimic din trecut și cred că cei care au astfel de polițe, sunt oameni care nu pot accepta evoluția lor și faptul că anumite momente au avut rolul lor bine definit.
Sigur că în anumite situații aș fi procedat altfel, dacă gândesc cu mintea de acum. Sigur că aș repara anumite episoade sau situații, dar asta nu înseamnă că trecutul mă urmărește și nu-mi dă voie să merg mai departe. Viața este o continuă schimbare, o evoluție pe care n-are rost să o împotmolim cu bucăți nesemnificative de trecut. Iar un suflet împovărat este unul nefericit în esență. Nu e cazul meu!
Știu că ai o adevărată colecție acasă cu haine de scenă, impresionante! Ce faci cu ele după ce nu le mai folosești?
Hainele mele de scenă sunt o poveste. Așa vreau să fie și așa mă simt bine! Nu sunt omul convenționalului! Port redingote lungi pentru că mă avantajează, pentru că nu sunt comune și pentru că dau foarte bine pe scenă. Aleg să lucrez mereu cu profesioniști și cred eu că apar în fața oamenilor așa cum trebuie de fapt să apară un artist pe scenă – elegant, sclipitor, atent la fiecare detaliu și mereu altfel.
Asta și atrage parte din publicul meu. Acasă nu-s deloc extravagant și cred eu, așa cum îmi spunea acum vreo 30 de ani profesorul meu, George Grigoriu, că la spectacol, când apar, trebuie să fie sărbătoare și să mă îmbrac ca atare.
Am sute de haine acasă, pe care nu le mai port unele, pentru că nu mai sunt de actualitate, altele pentru că nu-mi mai vin sau sunt deteriorate. Nu mă îndur să le arunc sau să le dau. Pe unele le-am regândit alături de o echipă de creatori, pe altele le păstrez.
Am un loc imens cu ele, peste 400-500 și încerc, la un moment dat să le găsesc o utilitate directă sau să le păstrez pentru cândva, pentru un muzeu, pentru că unele sunt opere de artă! Și mai e ceva – oamenii care vin să vadă un artist nu trebuie să-l vadă cu aceleași haine pe care le pot avea și ei! Iar eu am ținut și voi ține mereu la asta, voi investi și-mi voi respecta publicul, fie că place unora sau nu!
Ce investiții importante îți dorești să faci pe viitor? Sunt la modă apartamentele în Dubai! Ești tentat să îți cumperi o astfel de proprietate? Sau dacă ar fi să îți cumperi o casă în altă țară, unde ar fi această?
E o perioadă complicată, în care nu știu dacă e cazul de investiții majore, astfel că n-am în plan nici o investiție. Mai ales una extravagantă, cu Dubai sau alte zone exotice. Nu sunt tentat să devin proprietar într-o zonă pe care nu o cunosc bine și pe care nu o pot analiza cu atenție. Eu nu sunt un om extravagant, nu am astfel de atitudine și nu mă arunc cu capul înainte fără să gândesc înainte. Investițiile mele, în ani, au fost bine gândite și temperate.
Nu-mi permit, la cât muncesc și am muncit, să arunc banii în neant, pe fereastră, într-o zona pe care nu o știu. Asta nu înseamnă că nu e în regulă! Nu mi-aș lua o casă în altă țară. Dacă vreau să vizitez orice loc din lumea asta mare, mă sui în avion și merg acolo. Nu am nevoie de o proprietate care să mă lege de un loc sau de o investiție care să fie vulnerabilă! Dar îi felicit pe cei care au acest curaj de care eu nu dispun!
Unde ți-ar plăcea să te retragi la un moment dat la bătrânețe și să fii liniștit?
Aici pot răspunde fără să mă gândesc. Nu aș pleca din România, pentru că aici e sensul meu, sunt prietenii, amintirile și felul prin care ajung să fiu cea mai bună variantă din mine, dar dacă ar fi să fiu pus într-o situație de retragere, fără bătăi de cap, aș merge în Basarabia.
Știu că poate suna ciudat pentru unii, dar la Chișinău eu mă simt perfect, este un oraș frumos, plin de verdeață și de energie pozitivă, în continuă dezvoltare. Îmi place pentru că sunt iubit, pentru că am prieteni și locuri la care țin mult, pentru că pot fi cu sufletul împăcat! Dar totuși, acasă pentru mine este România, cu bune și rele, cu toate hibele ei.
Și nu e vorba de patriotism la mijloc, ci de rațiune, de identificare cu un spațiu și de rădăcinile pe care le-ai prins și la care nu vrei să renunți așa ușor! Oare cum ar fi dacă toți am gândi la fel și ne-am supăra într-o zi și am pleca? Să știți că nu orice zboară se mănâncă și alte locuri nu sunt neapărat mai fascinante sau mai frumoase!
Am remarcat că ai slăbit! Cât de greu îți este să fii la dietă având în vedere că ești gurmand? Ești acum din nou la regim? Ce mănânci, cum faci, cum te abții?
Am slăbit aproape 10 kilograme pentru concertul meu din mai, de la Sala Palatului. Am mai pus vreo 4 înapoi, acum iar am intrat la un regim. Nu e simplu, pentru un om căruia îi place să mănânce, dar e important pentru sănătatea mea, pentru felul în care arăt și pentru confortul meu psihic. Nu transform așa zisa dietă într-un chin, pentru că altfel, la cum sunt eu, nu ar da roade. Niciodată nu am performat dacă am fost obligat să fac ceva ce nu mi-a convenit.
Acum da, sunt din nou la un regim în care nu mănânc făinoase, absolut deloc, absolut deloc dulce și în rest cu grijă la ore, la cantități, la felul în care mă hidratez. Nu fac ceva nemaiîntâlnit, dar mă temperez, nu mai dau frâu liber poftelor și renunț la dulce, indiferent de forma acestuia! Mai puține fructe, pentru că au zahăr și o stare pozitivă! Asta-i secretul, alături de determinarea aferentă!
Ce sfaturi ai pentru cei care vor să îți urmeze exemplul? Cum să slăbească când există atâtea tentații culinare?
Evit să dau sfaturi de genul acesta. Nu sunt în măsură, pentru că nu am cunoștințe și pentru că toți suntem diferiți. Eu nu sunt un exemplu, pentru că nu sunt constant și pentru că uneori nici eu nu mă pot controla, oricât aș vrea. Dar cred că principala cheie stă în determinare, în voință, în atingerea unei ținte. Mai apoi ar fi minunat să ne transformăm stilul de viață, dar asta e mai greu.
Dacă ai o țintă precisă, ceva care să te motiveze, atunci vei reuși să slăbești. Dar când spun motivație, mă refer la ceva puternic și mă refer și la înfrânarea dragostei de a mânca, pe care mulți, inclusiv eu, o avem!
Știu că ești foarte solicitat vara asta la spectacole și evenimente! O să fugi câteva zile și într-o vacanță? Ai vreo destinație preferată vara?
Mă bucur tare că ne-am revenit cât de cât și lucrurile funcționează și cu evenimente, petreceri, spectacole. Eu nu sunt un fan al verii, așa că foarte rar am avut vacanțe vara. Nu sunt fan al statului la soare, al bronzatului sau băii în mare. Nu am o destinație de vară preferată, pentru că nu merg undeva vara și nici nu am de gând nici anul acesta.
Vacanța, zilele de evadare, vor veni în toamnă, când voi fugi câteva zile, undeva prin Europa, fie că este Italia, pe care o ador, Franța sau Turcia. Ba chiar am pe listă să ajung și în Praga, unde, spre rușinea mea, nu am ajuns până acum. În rest, în vara asta, muncă și desigur, puțină relaxare la mare la noi, nu la soare, dar în zonele în care mă simt eu bine, în sudul litoralului!
Pregătești un nou spectacol grandios în această toamnă, la Sala Palatului! Ai început deja să muncești pentru el?
Da, pregătesc un spectacol de zile mari la Sala Palatului, pe data de 2 decembrie și desigur, după cum v-am zis, un nou sezon, al nouălea, al emisiunii ”Drag de România mea!”, din fiecare duminică, de la ora 15.00, la TVR 2, dar și o surpriză în august, o carte scrisă de mine, despre mine și colegii mei, alături de Bookzone!
Spectacolul va fi pe 2 decembrie și chiar dacă încă nu l-am anunțat oficial, pot să vă spun că va fi grandios! De ce? Pentru că este un concept unic, alături de profesioniști și artiști de marcă, o călătorie prin întreaga țară, cu multe momente spectaculoase, așa cum mulți dintre voi nici nu așteaptă. Sper doar să nu revină pandemia și să nu fim nevoiți iar să amânăm sau să regăsim soluții salvatoare.
Am început deja lucrul, am făcut și afișul, pe care-l vom lansa pe la mijlocul lui august, ne-am gândit la repertoriu, la momente, am vorbit cu invitații și vă spun că sunt câteva dintre cele mai importante nume în plan artistic ale românilor, din toate timpurile. Va fi un show cu ”Drag de România noastră!”.