Entorsa de gleznă: Diagnostic, simptome și tratament

Entorsa de gleznă este o afecţiune foarte frecventă a gleznei, ce afectează zilnic la nivel naţional cel puţin 2000 de persoane (având în vedere automedicaţia şi neprezentarea la medic în multe din cazuri). Aceasta poate apărea în timpul practicării diverselor sporturi şi al activităţilor fizice, dar şi atunci când mergeţi pe o suprafaţă neregulată sau călcaţi strâmb.

„Entorsa gleznei este o leziune traumatică produsă printr-o mișcare forțată peste limitele fiziologice, care determină leziuni ale capsulei articulare, ligamentelor și uneori ale cartilajului articular. Este una dintre cele mai frecvente entorse întâlnite.”, explică dr. Tarek Nazer, Medic Primar Ortopedie, Traumatologie și Medicină Sportivă.

Entorsa gleznei, ca și afecțiune, poate fi împărțite în 3 grade:

Gradul I atunci când este o mică întindere a ligamentelor însoțită de edem local și fără rupturi de părți moi.
Gradul II se produce o întindere mai puternică sau ruperea parțială a ligamentelor cu apariția edemului și echimozei locale și durere la atingerea zonei afectate.
Gradul III este caracterizat prin ruperea completă a ligamentelor cu edem și echimoze avansate și imposibilitatea de sprijin pe membrul afectat și durere fără a atinge zona respectivă.

Simptome entorsa gleznei

Principalele simptome sunt durerea și tumefacția. Durerea se resimte în zona în care s-a produs entorsa și de cele mai multe ori glezna începe să se umfle imediat și poate să apară echimoza. Palparea zonei respective poate determina sensibiltate.

„Medicul va efectua o anamneză atentă și va examina palpând zona afectată pentru a stabili gravitatea leziunii, de asemenea se vor efectua examene imagistice precum radiografii, ecografie și examen de rezonanță magnetică pentru a vizualiza mai bine leziunile ligamentare.”, continuă medicul ortoped, dr. Tarek Nazer.

Tratament entorsa gleznei

Protocolul medical de recuperare al entorsei de glezna presupune, în primă instanță, perioada de vindecare care durează între 4 și 6 săptămâni. În primă fază se va proteja articulația, urmând ca mai departe pacientului să-i fie prescris un program de kinetoterapie care să restabilească mobilitatea și stabilitatea normal a gleznei.

„În funcție de gradul în care este încadrată leziunea, diferă și metodele de tratament. În gradul I va fi suficent purtarea unei fașe elastice, repaus parțial și poziția proclivă a piciorului, tratament antialgic și antiinflamator local și oral timp de 10 zile. În cazurile mai avansate este necesară imobilizarea gleznei în atela gipsată, perioadă de 7-10 zile pentru a grăbi vindecarea protejând țesuturile de mișcări, reducând inflamația. În cazurile grave, unde există și instabilitate articulară din cauza rupturii grave ale ligamentelor ce susțin glezna, este necesar tratamentul chirurgical. Acesta constă în sutura sau reconstrucția ligamentelor afectate.”, spune, mai departe, medicul ortoped,  dr. Tarek Nazer.

Indiferent de gradul entorsei, se folosesc principiile din metoda RICE (rest, ice, compression, elevation)

REST (repaus) – glezna trebuie să fie ținută în repaus fără sprijin pe aceasta;
ICE (gheață) – gheața trebuie aplicată imediat pentru a se reduce tumefacția. Gheața nu trebuie să ia contact direct cu pielea, ci trebuie utilizat un prosop între piele și gheață. Se menține 20-30 de minute și se utilizează de 3-4 ori pe zi;
Compression (compresie) – la nivelul gleznei se pune o față elastică cu rolul clar de a realiza compresie, reducând astfel edemul și durerea și conferind stabilitate la nivelul gleznei.
Elevation (glezna trebuie posturată în poziție procliva deasupra nivelului inimii pentru a facilita circulația venoasă.

Exerciții recomandate în cazul diagnosticului entorsă de gleznă

Decubit dorsal: kinetoterapeutul opune rezistanță în 1/3 distală a coapsei și pe fața dorsală a piciorului, pacientul execută o triplă flexie încercând să învingă rezistența.
Din așezat: genunchii extinși, piciorul la marginea patului și execută inițial singur, iar mai apoi cu rezistanță din partea kinetoterapeutului.
Cu fața la spalier, pacientul execută ridicări pe vârfuri.
Cu piciorul în afara patului, genunchiul extins, pacientul prinde planta piciorului cu o bandă elastică șo cu mâinile ține banda în tensiune și piciorul execută flexia plantară.