Soţul Sorinei Pintea, scrisoare tulburătoare ”Asist cum este omorâtă soția mea!”

Publicat: 05 Mar. 2020, 16:02 Arhiva
Soţul Sorinei Pintea, scrisoare tulburătoare ”Asist cum este omorâtă soția mea!”

Ovidiu Goga, soțul Sorinei Pintea, susține că nu se teme pentru faptul că soția lui nu-și va dovedi nevinovăția, fiind convins că într-un final va fi achitată. 

Goga se teme pentru faptul că Sorina Pintea este grav bolnavă, iar condițiile din arest ar putea conduce la ”o situație ireversibilă”. Soţul lui Pintea, Ovidiu Goga, prezintă, de asemenea, conversaţii cu medicii care cunosc cel mai bine starea fostului ministru al Sănătăţii.

„Asist cum este omorâtă soția mea, ceas cu ceas, prin agresivitatea organelor de urmărire penală și teama medicilor de a interveni”, scrie soţul Sorinei Pintea.

”Scrisoare despre Sorina Pintea, soția mea, către ORICINE!

Astăzi, 5 februarie 2020

Începând cu 28 februarie 2020, ziua în care Sorina m-a sunat și mi-a sus că DNA este la ea în birou, viața ei s-a schimbat radical. Pe parte judiciară, desigur că se vor administra probe și se vor aduce argumente de ambele părți, după care instanța se va pronunța, iar viața personală și profesională sperăm să se refacă la un nivel cât mai decent curând.

Însă în rău s-a schimbat dramatic viața din punctul de vedere al sănătății ei. Sper și rog pe ORICINE! să nu fie o schimbare ireversibilă sau mortală, cum am auzit un jurnalist spunând că ar merita.

Sorina poate păți oricând — dacă reapar sau se intensifică cauzele ce au declanșat dermatomiozita — ceva ireversibil atât din cauza bolii în sine, cât și din cauza creșterii dozelor în tratament (scăderea puternică a capacității de a respira, afectarea inimii până la imposibilitatea de a mai susține circulația sângelui, infecții generalizate pe fond de imunitate minimă, ajungerea în scaun cu rotile din cauza necrozei mușchilor, imposibilitatea de a se mai hrăni independentă din cauza necrozei esofagului, diabet sever etc. și, deces).

O doamnă profesor de la Spitalul Colentina a spus că a avut în toată cariera ei 5 pacienți cu dermatomiozită, din care 2 au murit … Nu au murit imediat de la diagnosticare. S-au chinuit, s-au tratat, și-am mai revenit, dar, până la urmă … Și câți medici au expertiză pe o boală care afectează 10 oameni dintr-un milion?! Nu e ca un infarct sau cancer în stadiu terminal în care mori subit sau mai ai x luni de trăit. Nu. Dacă nu funcționează tratamentul sau nu îl adaptezi urgent la deteriorări ale situației tale, te stingi pe picioare treptat, până ajungi paralizat, hrănit prin tub și intubat pentru respirație. Asta se poate întâmpla și în 2 – 3 ani.

Firește că nu orice medic și, cu atât mai puțin un procuror, un judecător sau un polițist pot observa asta sau își pot da seama că ai început ușor-ușor să aluneci pe panta fără de întoarcere. Sorina poate muri acasă, după ce iese din arestul preventiv, înainte să se pronunțe instanța și nimeni nu va fi vinovat, pentru că nimeni nu va știi (eu voi ști!!! și ea va șt!!!, dar ce folos?!) recăderea în boală a început în 28 februarie 2020 și neintervenția prin internare și suport atent, permanent și înalt calificat în zilele imediat următoare sunt cauza morții ei. Sau, doar a unei chinuite vieți în scaun cu rotile cu respirația pe sfert din cât ar trebui, viață care oricum nu durează cât a unui om sănătos.

În fiecare zi din 28 februarie 2020 în arest a început degradarea fizică, pe fondul stress-ului atât psihic (normal), cât și fizic: a dormit 4 ore în intervalul vineri 28 februarie ora 02,00 (moment al nopții în care ia pastila de cortizon zilnic și de la care nu a mai putut dormi în acea noapte a zilei 1 a acuzării; nu vreau să exagerez și să spun că a avut, poate, o presimțire, dar și când avea insomnii de durere tot mai adormea pe la 6-7 dimineața; acum nu; s-a dus la serviciu la 7,45 așa nedormită) – sâmbătă 29 feburarie ora 21,20 (când a dormit în arest prima noapte, după drumul pe timp de noapte Baia Mare – București cu mașina și după judecata cererii de arestare); bineînțeles că stoică cum o știm, nua spus nimic despre asta anchetatorilor. Iar în boala ei, medicii recomandă regim de 8 ore somn/8 ore activitate/8 ore odihnă, pentru a evita recăderi (reapariții ale simptomelor severe ale bolii).

Sâmbătă, 29 februarie 2020

La instanță, în timp ce se judecă cererea de arestare, i se înroșesc degetele tare (unul din primele semne din toamna ale dermatomiozitei ei). Îmi arătase că începuseră să i se înroșească și în momentul când ne-am luat rămas bun vineri, la plecarea spre bucurești cu mașina parchetului.

Duminică, 1 martie 2020

Avocații îmi spun că Sorina e bine. Ulterior am aflat că nu era. Începuseră să o doară tare mușcii picioarelor, ca în octombrie, când cu greu se mai putea îmbrăca singură, Ea se vaită sau se plânge foaaaarte rar.

Luni, 2 martie 2020.

I se face rău în arest, vine ambulanța repede, îi administrează ceva își revine și refuză să plece cu ambulanța la un spital. Vrea să se țină tare.

Se permanentizează și se intensifică parestezii (amorțeli până spre paralizie) locale la membre continuu, dar trec de la un segment de picior la altul; la fel și la mâini.

La insistențele mele generate de faptul că sâmbătă avea degetele înroșite este dusă la spitalul clinic ”Sfânta Maria” (sm). La acest spital doamna prof. dr. Ruxandra Ionescu (doamna profesor) i-a pus diagnosticul în 5 noiembrie 2019 (sau cu câteva zile mai devreme, nu mai știu exact), i-a prescris (după care coordonat) tratamentul și este întreg istoricul medical al pacientei Sorina Pintea. Înainte de a cere avocatul transportul la spitalul SM, am vorbit cu doamna profesor la telefon, i-am spus ce suspiciuni am și mi-a spus că ea, până luni, 9 martie, nu este la spital fiind în carantină acasă ca urmare a sosirii din Italia. Dar a vorbit cu colegii ei de la spitalul SM si o așteaptă pe Sorina și vor face tot ce trebuie și se vor ține la curent reciproc.

Aflu de la televizor că este externată de la spitalul SM în mai puțin de 2 ore de la sosire, înainte chiar ca avocații să ajungă și să își facă formele de vizită.

(Ulterior, miercuri, 4 martie, Sorina mi-a zis că a fost șocată și îngrozită de teama personalului medical față de anchetatori/polițiști. Conferențiarul — colegă cu doamna profesor — la analiza radiologică a esofagului, i-a chemat efectiv pe gardienii care o însoțeau și le-a spus precipitată ceva de genul ”vedeți, vedeți și dumneavoastră că are obstrucție pe esofag, da?!”, ca să se justifice pentru ce va scrie în foaie Sorinei; să nu aibă cumva reclamații/discuții pe viitor. Tot personalul medical era atât de timorat încât nici nu discutau cu ea și nici măcar nu o priveau, decât fugitiv. Se poate să uiți că ești medic și că trebuie să îți faci datoria față de oricine dacă nu sună cineva înainte să îți atragă atenția în sensul: ”Aveți grijă cum procedați să nu cumva să considerăm că ați favorizat-o pe doamna Pintea.”? Eu nu cred.)

Seara, avocatul îmi spune că sunt șocați de cât de repede ”au scăpat cei de la spitalul SM” de Sorina și că nu înțeleg ce a făcut doamna profesor.

Avocatul merge la Sorina și îmi spune că are acum și tulburări de înghițire.

Aici, practic, s-a rupt filmul pentru intervenția corectă și la timp pentru evitarea recăderii dermatomiozitei la Sorina. Apoi, fără suportul specialiștilor care îi cunosc istoricul (doamna profesor și colegii ei de la spitalul SM), sănătatea Sorinei s-a înrăutățit rapid și inevitabilul s-a produs, acum este în dermatomiozită cu recădere, care generată fiind de la început (încă din iulie-august, deci) de stress și oboseala (nu de alte cauze, cum ar fi cancerul sau virușii), odată ce revine factorul declanșator, atâta timp cât acesta se menține, tratamentul șoc, oricare, are foarte puține șanse dea duce la recuperare sau la oprirea decesului.

În loc să o interneze, așa arestată cum era, să îi facă analizele complete o dată, după care să le repete a doua zi, după odihnă, după care să le interpreteze în echipă multidisciplinară cum e normal și s-a și întâmplat până acum: reumatolog (specialistul nr. 1 în autoimune), pneumolog, cardiolog, hematolog (care e singurul care poate administra imunoglobuline, de exemplu), psiholog (care poate reduce stresul pentru ca tratamentul să fie mai eficace sau să nu fie ineficace). Aici procurorii trebuiau să nu intervină deloc sau să se asigure că personalul medical face totul pentru ca pacientul să fie corect tratat. Credeți că asta s-a întâmplat?

Marți, 3 martie 2020

Este dusă în cătușe, bruscată și expusă umilirii publice la o policlinică a MAI cu competențe spre 0 în boala ei, pentru că măcar atât să mai facem. Consultul este neurologic și psihiatric, pentru că, probabil l-a prescris conferențiara cea îngrozită de luni. Nu asta trebuie urmărit în boala ei, după cum știe orice specialist. În loc de internare, i se accentuează stresul la maxim pentru că este cărată de colo până colo. La vizita avocatului din acea zi, mi-a spus ulterior, abia s-a târât din celulă până la vorbitor (nu o mai ajută picioarele suficient).

I-au reapărut petele bolii pe frunte (negre) și, de data asta, nu numai într-o parte, ci în ambele părți; plus: sunt tumefiate, umflate (nu au fost așa în august, septembrie 2019).

Miercuri, 4 martie 2020

Mă sună seara și îmi spune plângând că i-a reapărut și vasculita pe picoare (distrugerea vaselor de sânge începând de la periferie și care, fără intevenție urgentă se extinde, putând afecta orice organ, inclusiv sistemul nervos central și periferic).

Joi, 5 martie 2020

Asist cum este omorâtă soția mea, ceas cu ceas prin agresivitatea organelor de urmărire penală și teama medicilor de a interveni. Și cât bine a făcut Sorina oamenilor și României! Iar acum nu se găsește un loc în spitalele publice ale României (ea nu a vrut să fie tratată într-un spital privat și nici în străinătate și insistă în acest lucru), pentru Sorina Pintea?!”, își strigă nepuntința și disperarea soțul Sorinei Pintea.

 

 

 

Publicat: 05 Mar. 2020, 16:02 Arhiva
Pe aceeași temă