Saveta Bogdan este o cântăreață de muzică populară respectată și carismatică. Prietenă bună cu regretatul Petrică Mîțu Stoian, artista a depănat, printre altele, cele mai dragi amintiri pe care le are cu el, dar și cu Benone Sinulescu. Un alt mare interpret care ne-a părăsit de curând.
Reporter: Doamna Saveta, nu vă arătați vârsta deloc! Care este secretul?
Cred că nedormitul ăsta, eu mai mult de 4-5 ore pe noapte nu dorm. Eu, când mă cauți, sunt mereu pe drumuri. Sunt femeia cu drumurile, așa îmi zice vecina mea. Îmi dau cu cremele noastre românești, acum, când am fost la fiica mea, în America, m-am dat și cu creme mai bune de acolo.
Mama mea, Dumnezeu să o odihnească, a născut 8 copii. Când a murit, nu a avut un rid pe față și probabil că o moștenesc pe ea. Bănuiesc, dar când eram la țară îmi dădeam cu smântână pe față! Acum, dacă sunt plecată de 58 de ani de la țară, aici nu am așa produse naturale proaspete pe care să le folosesc. Dar mă îngrijesc cu creme românești, produse de-ale noastre.
Ați ținut cure, diete, sunteți adepta acestora?
Nu țin, dar sunt foarte atentă să nu mănânc mult dulce și pâine mai puțină, în rest nu! Mai beau dimineața un pahar de apă cu lămâie, altfel sunt foarte controlată la mâncare, mai puțină grăsime, dar mănânc și porc, toate felurile de carne, mult pește, în rest, toate minunile, dar sunt atentă.
Ce bunătăți pregătiți de Crăciun?
Îmi fac de toate! Piftie… răcitură se zice la noi. Îmi fac cozonaci, îmi fac ciorbe, îmi fac sarmale, cârnați proaspeți. Îmi fac toate minunile care pot exista, chiar dacă sunt singură. Și apoi o colind pe fii-mea în America, o sun pe skype și îi spun „Mami, ia, hai, să colindăm!”.
Cum de nu v-ați mutat în State?
Mi-a zis și fata mea acum, când am fost acolo, “De ce pleci mamă? Cât de bine era să stai lângă mine?”. “Păi era bine, mamă, dar eu am casa mea acolo la București și nu pot să îmi las casa singură, nu pot, dacă nu pot!”. Eu sunt învățată cu vorbele noastre românești. Cu bârfa noastră până la urmă, mie îmi plac toate chestiile astea. Și acolo nu am cu cine vorbi. Ei se duc la serviciu și eu nu am cu cine vorbi, rămân singură acasă.
De Revelion aveți cântări sau s-au anulat evenimentele stabilite?
Deocamdată nu s-a anulat nimic. Am o promisiune în străinătate, să văd dacă îmi iese treaba, mă rog să se țină. Doamne ajută!
Cum vi-l amintiți pe Petrică Mîțu Stoian?
Eu pe Mîțu mi-l amintesc de la emisiuni, am colaborat la multe emsiuni. Era un băiat foarte vesel. Spunea glume, bancuri, râdeam, glumeam, „Băi, Saveto, bă, toată ziua numai pe televizoare! “Mă, dacă mă cheamă oamenii, ce să fac!”, asta îmi spunea Mîțu mie.
Am aflat că s-a dus, mi-a părut foarte rău după el. Am aflat că s-a dus singur, s-a urcat în mășină și s-a dus singur, așa, se căuta, că avea ceva probleme. Dar uite că a ajuns acolo, trebuia să își facă ceva analize. Să i le vadă un doctor, dacă e competent, să poate să facă oxigenul hiperbaric. Trebuia să se caute, nu să se ducă așa. Mie îmi pare foarte rău! A fost unul dintre cei mai mari soliști ai noștri. Era un star al României, toată lumea era înnebunită după Petrică Mîțu Stoian. Erau disperați, avea și cântece, era iubit de oameni.
Ce amintire vă leagă cel mai tare de dânsul?
Am făcut noi o emisiune împreună, Rocada Vedetelor. Ne-au îmbrăcat în niște saci d-ăia grași și s-a îmbrăcat și el, de sumo, și am amintiri foarte frumoase.
La scurt timp s-a dus și domnul Benone!
Cu Beni al nostru am într-adevăr amintiri mai multe pentru că este aproape de mine. Eu l-am cunoscut la vârsta de 14 ani, la Sângeorz-Băi. În ’63 a venit cu Ansamblul Barbu Lăutaru, cu orchestra, mai colabora cu ei. A venit cu Maria Lătărețu, Romica Puceanu, Ana Ispas, cu foarte mulți soliști în vârstă. Unii mai sunt, alții nu mai sunt. Îmi era drag de el, a întins mâna la mine, „Mă fătucă, cum te cheamă pe tine, Saveta! Și ești de aici, din Sângeorz-Băi?”, “Da, de aici!”.
Și țin minte că pe unde mă întâlneam, și la o recepție de la Hanul lui Manuc, cu Ilena Sărăroiu, să-i ierte Dumnezeu pe toți, venea și spunea: “Uite, mă, fată asta este de la Sângeorz-Băi!”. Numai așa îmi spunea pe unde ne întâlneam.
Râdea, glumea, spunea bancuri, ne-am văzut acum 2 ani jumătate- aproape 3 în Maramureș. Am filmat la o seară de Revelion. Și atâtea bancuri spunea… Glume de-ale noastre. Era un om extraordinar, un mare cântăreț și aborda toate stilurile muzicale. Romanță, folclor, muzică de petrecere, tango. Îmi cerea lumea unde mă duceam să cânt „Radu mamii, Radule”, așa cum îmi cerea și de la Ileana Sărăroiu, „Târgoviștea”, șlagărele lor, nu am să uit cât o-i trăi, la orice spectacol!