Regele Mihai a fost ultimul monarh al României, iar povestea vieții sale pare desprinsă dintr-un film.
S-a născut în castelul Foișor din Sinaia, la 25 octombrie 1921. Prima lovitură pe care viața i-a dat-o a fost la nici 6 ani, când, forțat de renunțarea la succesiune a tatălui său, Carol al II-lea, urmată de moartea bunicului său, Regele Ferdinand I, a trebuit să urce pe tronul României. Documentele vremii arată că prima întrebare a regelui copil a fost dacă mai are voie să se joace. Această situație era o premieră pentru România: era primul rege care domnea ajutat de o regență.
Prima domnie a Regelui Mhai I începută în 1927 s-a încheiat trei ani mai târziu, când tatăl său, Carol al II-lea, s-a întors în țară și și-a detronat propriul fiu, care a fost proclamat, în schimb, ”Mare Voevod de Alba Iulia”, titlu inventat de Carol al II-lea pentru a masca situația stânjenitoare pe care o crease pentru fiul său, notează rfi.ro.
Regele Mihai I a revenit pe tron în momente de cumpănă: în septembrie 1940. În Europa izbucnise Cel de-al Doilea Război Mondial, iar țara pierduse Basarbia, Bucovina de Nord și Transilvania de Nord. Deși era șeful statului, a aflat de la radio că Ion Antonescu aruncase România în război, alături de Germania nazistă, fără măcar ca regele României să fie consultat.
A venit, apoi, fatidicul moment 23 august 1944. Potrivit istoriografiei britanice, Regele Mihai I a marcat atunci în mod decisiv istoria omenirii, prin faptul că a scos România din războiul cu Națiunile Unite și a început lupta lui Hitler. Acest gest a scurtat durata Celui de-al Doilea Răboi Mondial și a salvat cel puțin o jumătate de milion de vieți omenești, după estimările istoricilor. O consecință directă a acestui gest a fost că Aliații au restituit României Transilvania de Nord, la Conferința de Pace de la Paris.
După ce l-a înfruntat pe Hitler, Regele Mihai a fost nevoit să se împotrivească și lui Stalin. Vreme de trei ani Regele Mihai I a încercat să împiedice instaurarea comunismului în România. În decembrie 1947, regele Mihai I a fost șantajat să semneze actul de abdicare și să plece într-un exil care a durat o jumătate de secol.
Documentele istorice arată că regele a plecat sărac în exil. În occident a fost nevoit să muncească, uneori fizic, pentru a-și întreține soția și cele cinci fete. Însă a găsit resursele sufletești pentru a continua să lupte pentru drepturile românilor.
Dar nici în exil nu a avut liniște. A fost urmărit clipă de clipă de agenții Securității, însă regele a continuat să transmită mesaje de speranță pentru români, prin undele radiourilor occidentale.
După căderea comunismului, a încercat să se întoarcă în România, însă a fost alungat sub amenințarea mitralierelor, de oamenii puterii instaurate la București.
De abia în 1992 regele s-a întors în țară, iar revenirea lui s-a transformat într-un marș triumfal: un milion de oameni l-a aclamat pe străzile Bucureștiului.
Însă exilul său s-a sfârșit, cu adevărat, după alți cinci ani, în 1997, când Regele Mihai și-a primit înapoi pașaportul românesc. Din acel moment, Regele Mihai a putut să își asume, oficial, rolul de promotor al aderării României la Uniunea Europeană și la NATO. Ultimii ani ai vieții și i-a petrecut între România și Elveția. A plecat dintre noi la Aubonne, Elveția, însă își va dormi somnul de veci la Curtea de Argeș, alături de aproape toți marii regi ai României.
Sursa foto: Facebook Regele Mihai