Povesti din spitalul groazei! Ce li se intampla de fapt pacientilor cu probleme psihice in timpul tratamentelor si cum erau vindecati cei care sufereau de schizofrenie

Mii de pacienti diagnosticati cu boli psihice, care au fost internati intr-un spital specializat in combaterea acestui tip de probleme, au fost supusi unor orori de neimaginat.

Cata vreme acestia au stat internati in respectiva unitate medicala au primit pe langa tratamentul prescris si ore de „terapie” care era abia in fazele de testare, iar astfel le-a fost distrusa si ultima farama de normalitate.

Cei care ajungeau sa fie internati in spitalul Byberry, din Philadelphia, in Statele Unite ale Americii, sufereau de afectiuni psihice care acum ar putea fi tratate cu doar cateva pastile. Insa, in anii ’40, acestia erau supusi la fel de fel de orori in speranta ca vor fi vindecati.

Spitalul de boli mintale Byberry, din Statele Unite, si-a capatat renumele de „casa groazei” dupa ce zeci de povesti au fost facute publice de cei care au lucrat acolo. De multe ori, pacientii cu probleme psihice nu mai ajungeau sa se intoarca acasa, alaturi de familie.

Daca supravietuiau tratamentelor inumane si metodelor aplicate de medici, ajungeau sa fie abuzati de alti pacienti si sa isi gaseasca sfarsitul intr-un mod ingrozitor. Spitalul Byberry si-a deschis prima data portile in 1903, sub forma de ferma unde munceau persoanele cu probleme psihice.

Mai apoi au fost construite cateva cladiri, iar in scurt timp a devenit un adevarat campus prin care erau ajutate si alte spitale din zona, daca aveau prea multi pacienti. Dupa cativa ani de cand a inceput sa creasca, la Byberry au fost internati tot mai multi oameni si oficialii au inceput sa se confrunte cu o problema a personalului.

Chit ca multi dintre asistentii si infirmierii de la Byberry nu aveau nici macar pregatire medicala, a fost rapid angajat oricine se oferea sa munceasca acolo. Tocmai din acest motiv, multi dintre cei care au ajuns sa lucreze in respectivul spital american au abuzat pacientii si i-au chinuit in feluri cumplite.

Spitalul Byberry a functionat pana in anul 1987, iar la inceputul anilor ’90 a fost oficial inchis, pentru ca existau mult prea multe controverse si scandaluri in legatura cu felul in care sunt tratati pacientii.

Pentru unii pacienti de la acest spital era foarte usor sa evadeze, pentru ca exista o politica a usilor deschise. De multe ori acestia fugeau dezbracati si murdari prin curtea spitalului si reuseau sa scape, sarind gardurile inalte de cativa metri. Multi alegeau sa se sinucida in apropiere de spital, fiind gasiti de politisti.

Mizeria din aceasta unitate medicala era de nedescris si pacientii erau lasati in paturi cu lenjerii murdare chiar si cateva luni. Cei mai periculosi ajungeau in camere de izolare in care nu patrundea lumina soarelui, iar personalul uita sa ii si hraneasca.

Pacientii cu probleme psihice din acest spital american erau de multe ori batuti cu bestialitate sau chiar omorati de catre infirmieri. Acestia aveau insa grija cand aplicau metodele inumate, pentru a nu fi vazuti si trasi la raspundere.

De aceea era practicata terapia cu apa, in care un prosop mare era udat si infasurat in jurul gatului unui pacient. Un barbat care a lucrat acolo a povestit ca un alt infirmier a inceput sa rasuceasca prosopul, pana cand ochii bolnavului s-au bulbucat si acesta a murit sufocat.

De asemenea, doctorii practicau tot soiul de interventii chirurgicale fara anestezic. Multi pacienti ajungeau sa aiba dintii scosi sau sa le fie puse copci pe „viu” si resimteau toata durerea. Un psiholog a povestit ca in anii ’70, pacientii cu schizofrenie erau tratati astfel pentru ca se spunea despre ei ca nu simt durerea.

La fel, pe bolnavii de la Byberry era testat si un medicament numit „Thorazine”. Oamenii erau injectati constant cu aceasta substanta pentru ca era considerat un tratament revolutionar. Insa, in timpul testelor au murit sute de pacienti care nu intelegeau foarte bine ce li se intampla.

Zeci de pacienti au ajuns chiar sa dispara de cateva luni de la Byberry, dar nimeni nu mergea sa ii caute. In anul 1989 au fost gasite doua cadavre ale unor oameni despre care nu se mai stia nimic, chiar printre buruienile din jurul cladirii.

(sursa: huffingtonpost.com)