Aceasta poveste este una trista, dar care va reflecta perfect realitatea crunta a Romaniei. Si a situatiei din spitale...
Nea’ Vasile a fost gasit intr-o Dacie abandonata de catre un tanar. Acest lucru se intampla in urma cu o luna. Barbatul de 65 de ani isi ducea viata amarata in acea masina. Era parcata in apropierea sediului Primăriei sectorului 2 din Bucureşti. Nea’ Vasile nu se putea misca deoarece avea ambele picioare amputate.
Cand a fost gasit de un tanar, unul din monturi sangera. Laurenţiu P. a sunat la ambulanţă, iar nea’ Vasile a fost transportat la Spitalul Universitar. In urma cu doua zile, Nea’ Vasile a murit pe patul de spital, informeaza adevarul.ro.
S-a stins din viata in urma unui stop cardiorespirator. Nea’ Vasile mai suferea si de atero-scleroză şi a fost supus mai multor intervenţii chirurgicale. Tanarul care l-a gasit l-a vizitat si a stat mai mult de vorba cu el. Laurentiu sustine ca batranul de 65 de ani i-a spus ce a patit.
In vara, picioarele barbatului au fost amputate. Din nefericire, Nea Vasile a fost nevoit sa plece din spital inainte ca ranile lui sa se vindece. A stat o perioada in chirie, dar a fost nevoit sa plece cand a ramas fara bani. Isi depusese dosarul de pensie, dar banii au intarziat 3 luni.
Din nefericire, povestea lui Nea Vasile are un final trist. Batranul de 65 de ani, cu picioarele amputate, a murit. Nici macar nu a apucat sa se bucure de prima sa pensie. Cei care l-au cunoscut sustin ca e vina medicilor care l-au externat prea devreme inainte ca ranile lui sa se vindece.
Nea Vasile i-a povestit lui Laurentiu ca a muncit 38 de ani. Una din societatile la care a activat a fost Secţia de Proiectare şi Prototipuri din Braşov. Depusese actele pentru a primi pensie. Aştepta primii bani pentru a închiria o locuinţă. Până atunci, trăia într-o Dacia.
In luna mai s-a internat în spital şi a ramas fara picioare. A ieşit din spital în luna iulie desi rănile nu erau vindecate. Nea’ Vasile s-a întors la spital pentru a i se curăţa rana: „Rana se deschisese. Am plecat din spital după cinci-şase zile. Am mai întârziat pentru că nu avea cine să vină şi să mă scoată“.
Nea Vasile a fost gast cand locuia, deja, de 5 zile in Dacia. Povestea lui s-a viralizat in mediul online dupa ce un tanar l-a filmat pe batran si l-a publicat pe Facebook:
„După o viaţă de muncă şi plătit taxe a deschis uşa amară a vieţii. S-a întâmplat să fie la vârsta de 65 ani, chiar înainte de prima pensie, cand în urma unei boli a trebuit să treaca prin operaţii de amputare. În spital a cheltuit vreo 5.000 de lei (că mai mult n-avea). La 2 zile de la ultima operaţie i s-a dat de înţeles că ar trebui sa plece. A mai stat o zi – două, timp în care a fost lăsat singur în salon cu 6 paturi ca sa priceapă mesajul. Atât de bine a priceput mesajul încât s-a dus pe hol şi a intrat în vorbă cu un vizitator pe care l-a rugat să semneze o foaie de ieşire şi să accepte 400 de lei, ultimii pe care ii mai avea.
Nea Vasile era liniştit, pentru ca era convins ca o să-i intre pensia. A mai dat şi 600 de lei pentru un drum până la Braşov ca să îl vadă cei de la primărie că nu mai are picioare, apoi, la întoarcere, şi-a găsit o cameră unde a plătit 800 de lei. Nu mai avea nici un ban în buzunar. Ajutorele primite de la prieteni şi de la cei cărora le reparase câte ceva prin casă s-au terminat, dar nu şi-a făcut griji pentru că ştia că ar trebui să intre totuşi macar o pensie.
L-am găsit în stradă, dormea de o săptămână într-o maşină. Un om care a plătit 38 de ani taxe. După 3 luni de la formalităţile pentru pensia de vârstă şi cea de handicap încă nu a primit nimic. De fapt, a primit ceva: o inştiinţare că mai trebuie să meargă o dată de la Bucureşti la Braşov pentru a fi văzut şi de comisia medicală.(…) În România, un om de 65 de ani trebuie să aştepte 3 luni până la prima pensie şi să trăiască cu aer până atunci. În România, un om fără picioare trebuie sa aştepte 3 luni până la pensia de boala şi să trăiască din nimic pana atunci.
Într-un stat în care cetăţeanul contează aceste formalităţi ar dura o zi sau s-ar face înaintea începerii perioadei de plată. Doamna de la salvare mi-a răspuns resemnată că nu avem ce face căci suntem mici. I-am răspuns că separat suntem mici, dar ca cetăţeni noi toţi împreună nu ar mai trebui să ne simţim mici. (…) Nea Vasile nu merita astfel de zile până la prima pensie. Nici un om nu merită astfel de zile“.
Nea Vasile a fost ajutat, in vara, de Marius Simionica, un roman plecat la munca in Anglia. Acesta si-a format un obicei din a se implica in actiuni de binefacere. Si bine face! Dupa ce a aflat de drama lui Nea Vasile, l-a vizitat la Spitaului Universitar Bucuresti. I-a promis ca il va ajuta cu plata chiriei pana cand va primi pensia. Din nefericire, Nea Vasile a murit…
„Am un un sentiment de frustrare şi neputinţă… M-aş certa cu oameni ăştia care, iniţial, l-au lasat să plece nevindecat din spital, m-aş certa cu tot sistemul românesc care este atat de nepăsător şi indolent, m-aş certa cu toţi oamenii ăştia care acceptă cu atâta uşurinţă să fim bătaia de joc a clasei politice şi toate derivatele ei! Omul ăla m-a ţinut strâns de mână tot timpul şi mi-a spus că nimeni nu a făcut ceva pentru el… mai ales un străin să vină în spital la 12 noaptea şi să îl asigure de tot suportul… Era bine şi spera că în curând să îşi ia pensioara după 40 de ani munciţi. Din păcate nu a mai apucat. Sper să ne ierte pe toţi, pentru că toţi suntem vinovaţi atât în cazul dânsului cât şi celorlalte zeci de mii de copii şi oameni care mor cu zile din diferite cauze care implică nepăsarea şi totala indiferenţă a celor care pot face ceva. Am ajuns o ţară în care sportul national este «datul vinei pe alţii»“, a marturisit Marius Simionica.