Marian Râlea duce dorul scenei: „Ultimul spectacol, înainte să se închidă iar teatrele, l-am jucat pentru un singur copil”

Invitat în emisiunea lui Marius Tucă, celebrul actor a vorbit despre cum l-a afectat perioada pandemiei, atât pe el, cât și pe ceilalți colegi de breaslă. Totodată, Marian Râlea și-a adus aminte de ultimul spectacol jucat înainte ca noul coronavirus să facă ravagii în țară.

Marian Râlea a fost întrebat ce părere are despre teatrul de după pandemie. Mai mult, acesta a adus în discuție și ultimul spectacol care a avut loc în luna septembrie, înainte să reînchidă teatrele, pentru un singur copil.

„Se vor găsi alte forme teatrale de expresie. E foarte greu să înveţi să faci un spectacol pe care nu ştii dacă-l vei juca pe o scenă, poate înregistrăm, poate în online, poate o combinaţie. Am făcut Noaptea bufonilor cu Alexa Visarion şi n-am apucat să dăm premiera. S-au închis teatrele şi am reuşit să-l transmitem live, fără spectatori şi aia a fost premiera. În august am mai jucat de două ori şi s-au oprit spectacolele”, a declarat Marian Râlea.

„Dacă se reia va trebui să-l reînvăţăm şi să îl reinventăm, nu cred că se va juca la fel”, a mai expliat celebrul actor.

Marian Râlea a povestit despre şansa de a lucra cu mari regizori: „Ei sunt vinovaţi că m-au distribuit. Ei m-au provocat dintotdeauna, şansa mea a fost să lucrez cu mari regizori, au venit cu texte extraordinare, mi-a fost mult mai uşor să mă descurc.

Eu nu cred în one man show, daca nu sunt conduse de un regizor, nu cred că un actor poate face singur, Nu cred în spectacolele de teatru fără regizor, el conduce acest fenomen, el e creierul, cum sunt fenomenele naturale, iar când el nu mai e în sală atunci devine actorul foarte important”

Teatrul de atunci vs. teatrul de acum

„Noi am avut şansa să ne creăm libertăţi şi în vremea dinainte, eram pe scenă şi ne dădea o alură de stăpâni ai locului. După ’90 teatrul s-a eliberat, au existat nişte experimente teatrale importante. Am încercat să le înţelegem – spectacole în spaţii neconvenţionale, structuri care s-au modelat. Am fost afară la festivaluri mari, ne-am dat seama că fiind respectaţi acolo că nu greşisem, că putem construi şi noi aceste forme şi structuri noi de teatru, care se regăsesc acum în mare parte în teatrul independent. Noi cei trecuti de prima tinereţe ne refugiem în sălile noastre că aşa am fost crescuţi, dar am fost lângă tot ce înseamnă teatrul independent”, a expliat actorul.

„Clădirea teatrului clasic are un spirit anume, cel al actorilor care au trecut pe acolo”, a mai spus acesta.

„Amza Pellea si Marin Moraru încercau să ne înveţe ceva ce noi nu puteam să pricepem, şi ne spuneau că vom înţelege când ei n-o să mai fie, ne certau la cursuri, plângeam toţi apoi mergeam să mâncăm o ciorbă împreună şi să bem un vin şi să ne împăcăm. Pentru noi a fost un şoc când Amza a plecat dintre noi”.

 

Sursă foto: Arhivă Ciao