Interviu cu Fuego despre copilarie si cariera. Paul Surugiu si-a spus parerea despre glumele facute pe seama lui

Artistul cunoscut pentru melodia „Cântec de Crăciun” („Împodobește, mamă, bradul…”) iubește Sărbătorile de iarnă.

Interviu cu Fuego despre copilarie si cariera. Artistul Paul Surugiu a acceptat invitatia Adevarul.ro de a raspunde la intrebari despre copilarie, cariera si proiecte de viitor. In plus, acesta a vorbit si despre glumele care se fac an de an la adresa lui.

Toate au pornit de la „Impodobeste, mama, bradul”. Dar pe Fuego nu il deranjeaza si, daca sunt glume bune, rade si el. Te invitam sa il descoperi pe celebrul Paul Surugiu, unul dintre cei mai indragiti artisti din Romania!

Interviu cu Fuego despre copilarie si cariera

Cum erau sărbătorile la Turda? Mergeaţi cu colinda?

Când eram eu mic, în anii ‘80, tradiţia era ca în noaptea de Ajun să colindăm până dimineaţa. Ne pregăteam cu vreo câteva săptămâni înainte. Alegeam cu mare atenţie membrii grupului de colindători. Chiar dacă erau şi câţiva fără voce, trebuia musai să existe trei-patru cu glas frumos, pentru a da nuanţe colindei noastre. Ne sfătuiam şi apoi alegeam colinda. Oricât de mult ne-am fi contrazis, în top, în majoritatea anilor, colindam cu „O ce veste minunată“ pe voci, din varianta lui Ştefan Hruşcă. Şi pentru că eram profesionişti încă din acea vreme, aveam un casetofon cu baterii mari R20, pe care-l luam cu noi. N-aveam negativ şi dădeam drumul la casetă, iar noi cântam peste vocea lui Ştefan Hruşcă, unul dintre artiştii mei preferaţi, de atunci până azi, atât pe colinde, cât şi pe muzica folk. Fireşte că succesul era garantat şi eram atipici! Şi o ţineam aşa până dimineaţa, când ne apucam să dăm spectacole la fiecare acasă. Simţeam diferit sărbătoarea şi nu ne păsa prea tare de cadouri sau alte cele. Cât despre Turda, aceasta era o feerie în perioada Crăciunului – un zumzet aparte o cuprindea, de peste tot simţeai aromă de cozonaci sau de sarmale şi oamenii erau măcar puţin mai liniştiţi, idiferent de statutul social sau de locul de muncă, mai mult sau mai puţin avantajos. Eram veseli de Crăciun!

Ce fel de copil aţi fost? Eraţi cuminte şi retras sau mai degrabă vă rupeaţi genunchii pe poteci?

Eram vulcan de energie. Cum am stat la bloc, făceam drumul de jos la etajul doi de minim 60-70 de ori pe zi. Alergam, făceam tot felul de năzbâtii, apoi dădeam spectacole. N-am făcut în schimb boacăne mari. N-am spart geamuri, n-am avut mâini şi picioare rupte. Aveam multă energie şi nu aveam astâmpăr. De fapt, cred că nu aveam răbdare prea multă, iar asta m-a urmărit şi peste ani, pentru că nici acum, la 42 de ani, eu nu sunt forte la acest capitol. Îmi plăcea enorm să cânt, iar scara mea ştia asta pentru că o făceam mereu, cu glas tare. Mi-am trăit pe deplin acea perioadă şi nu regret nimic din anii în care poate am fost mult prea obraznic pentru genul de copil pe care mama şi l-ar fi dorit. Iar ca un secret – de Crăciun, contrar tuturor glumelor, chiar îmi plăcea să împodobesc bradul, fără să o rog pe mama. Sigur că într-o zi mâncam mai toate bomboanele şi lăsam staniolul.

Sunt foarte cunoscute glumiţele de sărbători şi poveştile cu împodobitul bradului. V-au afectat?

Sunt imun, relaxat. Unele chiar îmi plac foarte tare şi fac şi eu, de multe ori, glume pe seama acestui trend, cu bradul. Au fost benefice mare parte din ele, pentru că mi-au crescut cota şi popularitatea. În general, eu apreciez umorul, dar pe cel de calitate, atunci când e făcut cu simţ de răspundere, argumentat, fără gratuităţi şi răutăcisme ieftine. Niciodată nu am fost afectat de lucrurile care nu sunt adevărate, de situaţiile în care anumiţi oameni vor să fie interesanţi cu orice preţ şi aleg metodele acestea simpliste, ieftine. Eu ştiu să-mi văd de drumul meu şi iată că, de 20 de ani deja, reuşesc să fiu pe buzele românilor, jucând şi două turnee anuale sold out. Glumeţii pot continua, iar interesanţii pot să ştie că locul meu rămâne aici, în timp ce al lor va dispărea curând, rămând în urmă un mare nimic.

Aţi mărturisit că nu v-a plăcut numele de Paul şi acesta a fost şi unul dintre motivele pentru care aţi adoptat un nume de scenă. Îmi puteţi spune povestea numelui Paul şi de ce nu v-a plăcut?

Nu am ales un nume de scenă pentru că nu-mi plăcea Paul, ci pentru că în acea perioadă erau în mare vogă pseudonimele. Mie mi se spunea acasă, de mic copil, Ciprian – Cipi. Paul era doar al doilea nume din buletin. Asta până am ajuns la George Grigoriu care a spus că Ciprian Surugiu nu e nume de artist şi că pe mine trebuie să mă cheme Paul Surugiu. Nu am nimic cu Paul, între timp a ajuns să-mi fie mult mai drag, doar că atunci eu eram puştanul Cipi.

Cum aţi ajuns să alegeţi Fuego?

Dintr-o banală întâmplare. Fără a fi ceva premeditat, alături de o prietenă de-a mea, ne-am apucat să facem mai multe bilete şi variante de nume pentru mine, după ce aveam deja o super piesă care urma să se lanseze – „Toată lumea dansează“, primul meu mare succes, la finalul anilor ‘90. Şi pentru că eu cântam latino am rămas la Fuego, după ce întâmplarea a făcut să extrag acest nume din bol. Nu l-am căutat cu atenţie şi nici nu mi l-am dorit neapărat.

Aţi mărturisit că regretaţi cumva acest pseudonim. De ce?

Nu-l regret. Este parte a consacrării şi a succesului meu, doar că acum, la un moment dat, după ce am evoluat, după ce am schimbat stilul muzical, acesta nu mai este în concordanţă cu mine cel din prezent. Dar nu-l pot renega complet şi nici nu-mi doresc asta. După cum am mai spus – m-am înţeles de minune cu Fuego, dar acum intră în scenă şi Paul Surugiu, mergând mână în mână. Oricum, în cele din urmă, important este ce faci şi ce transmiţi, nu doar cum te cheamă.

Fuego, mesaj de Craciun pentru fani

„Să aveți un Crăciun colindat de Rai luminat, să vă iubească toate bucuriile și să nu uitați, în anul acesta în care sărbătorim 100 de ani de la Marea Unire, să fiți buni români, să fiți omenoși, să fiți generoși, să vă prețuiți valorile și personalitățile culturale ale României. Și să nu uitați că România asta a noastră este o Românie atât de frumoasă pe care trebuie să o facem cunoscută peste granițele țării, o România care trebuie iubită și promovată. Vă iubesc pe toți!”, le-a spus românilor Paul Surugiu.

Citeste tot interviul cu Fuego doar aici! Ce spune despre Irina Loghin?!