Fostul băiat rău al muzicii rap românești, Puya a devenit un familist convins! ”Am învățat că e mai important să fii aproape de cei dragi, decât să alergi după bani”

Fostul băiat rău al muzicii rap românești a acodat un interviu inedit pentru CIAO.RO. O să descoperiți un Puya extrem de interesant, nu doar un familist convins, ci și un artist complex care nu a uitat niciodată de unde a plecat și care mai are extrem de multe de spus!

”Am amintiri frumoase din copilărie”

Reporter: Care e cea mai dragă amintire sufletului tău, pe care o ai din copilărie?

Am câteva, dar dacă stau să mă gândesc. Cred că momentele când mă jucam prin zăpadă în fața blocului pe vremea când iarna dura 2 luni și se închideau școlile. Așa ceva nu se mai poate decât dacă ai bani să mergi la munte cu familia. Atunci era gratis! Paradoxul e că mulți vorbesc acum de cât de rău a fost comunismul. Eu am amintiri frumoase din copilărie. Se pare că telefoanele, jocurile video, desenele și Coca-Cola nu îți fac copilăria mai fericită. Posibil să mai fie și altceva. Mă rog, fiecare generație cu distracțiile ei! Nouă ne-a plăcut să stăm afară, nu în casă.

Cum ți se spune cel mai des, Puya sau Dragoș?

Puya.

Cât de mult te-a schimbat pierderea fratelui tău? Te-ai închis în tine? A fost o perioadă în care nu ai vrut să vorbești cu nimeni despre asta?

Nu e un subiect pe care îmi face plăcere să îl discut. Clar pe toți ne-a afectat, dar cum se zice:  “Vii cu vii, morții cu morții”! Trebuie să mergem înainte. Am învățat că e mai important să fii aproape de familie, decât să alergi după bani. Și oricât de mare și tare te crezi, până la urmă ești un fir de praf. Nu poți controla 100% ce ti se întâmplă în viață.

”În lumea asta plină de tentații abținerea e un exercițiu bun”

Mai suferi? Cât de des mergi la cimitir?

Nu pe cât de des s-ar cuveni, asta e clar. Dar îl avem toată familia în gândurile noastre mereu. De Paște sau de Sâmbăta Morților mergem să mai aprindem câte o lumânare.

Ești o persoană credincioasă?

Ce să zic, încerc să fiu. Încerc să țin post de Paște și de Crăciun și să mă spovedesc. E interesant să vezi cât de ușor cedezi în fața unei fripturi și a unei sticle de vin. În lumea asta plină de tentații, abținerea e un exercițiu bun. Până la urmă cred că te definește mai mult puterea de a spune din când în când “NU”, nu mereu “DA”. Ca să zici “DA” mereu la toate e simplu, asta oricine o poate face.

Cred în Dumnezeu dar nu am nicio problemă cu restul care au alte păreri (atei, musulmani, budiști etc.). Soacră-mea, de exemplu, nu crede în Dumnezeu. Dar ne înțelegem bine cât timp nu aducem subiectul religie în discuție. Cred că oamenii discută prea mult în contradictoriu și de prea puține ori apelează la dialectică. Ne-am împărțit în multe găști care țipă una la alta fără să se și asculte vreo secundă.

Cum te-ai transformat într-un familist convins și cât de bine te regăseșți în această postură?

Nu m-am transformat. Asta am vrut mereu, având și exemplul de acasă. Doar că așa cum se întâmplă de multe ori, în viață nu e mereu după cum vrei tu. A durat să găsesc o soție bună.

Puya își mai dorește un copil

Care sunt cuvintele care te definesc cel mai bine acum, pe Puya-artistul și pe Dragoș, omul?

Puya-artistul e “Domnul Puy”. Așa se numește și ultimul album, “Aventurile domnului Puy”, un tip trecut prin multe, dar încă cu chef de noi descoperiri. Dragoș e Tata. Nea’ Puyu! (rade).

Cum ești tu din postura de tată de 3 fete?  Ai visat vreodată la asta?

Nu prea am timp să mă gândesc cum trebuie să fiu. Sunt cum sunt. Încerc să fiu cum pot eu mai bine. Încerc să fac ce au făcut și părinții mei în principiu. Să creez o familie unită.

Mi-am dorit mereu copii, asta cu siguranță. Dar nu am plănuit exact momentul. Nunta am făcut-o când prima fată avea 2 ani.

Îți dorești și un băiat? Ar mai fi loc de un copil în familia voastră?

Ar fi frumos încă un copil, sigur. Ce o vrea Dumnezeu, eu am deja un băiat, Băiatu’ în iarbă,  vinul pe care l-am lansat anul trecut.

Puya a devenit un familist convins!

Cum ți-ai cucerit soția? A fost dragoste la prima vedere?

Asta e întrebare capcană? Nu știu cum îți imaginezi tu dragostea la prima vedere, dar probabil așa o fi fost. Am fost chemat la un bal de boboci la Deva, ea prezenta balul. Mi-au tras țeapă cu banii, deși aveau 1.000 de oameni în sală. După care am făcut schimb de telefoane și am tot vorbit. Așa e dragostea!

Un băiat de cartier are suflet mare?

Un băiat de cartier are un suflet foarte mare. La fel ca al tuturor oamenilor care au cunoscut cum e să nu ai.

Ce educație ai primit tu de la părinții tăi? Ai avut parte și de pedepse atunci când greșeai?

În primul rând dragoste. În al doilea rând ne-au învățat să fim uniți și orice ar fi să ne ajutăm. Cât despre educație, fiecare copil se naște cu un fel de-a fi. Gusturi la mâncare proprii, aptitudini sau talente specifice. Educația nu face decât să te ajute în a te perfecționa, sau nu, de multe ori, să reprime aceste trăsături ale tale. Părinții noștri ne-au dat aceiași educație, dar drumurile noastre sunt diferite. Cine nu își pedepsește copilul nu îl iubește, asta e lege!

Ai făcut boacăne multe când ai fost mic?

Nu așa multe. Mai mult frații mei cei mari se ocupau cu domeniul ăsta. Practic, la ce făceau ei nu prea aveai cum să ii depășești. Ale mele treceau neobservate. Era inutil să mai încerc.

De ce te-ai întors să locuiești în București? Ți-a lipsit Cartierul Sălăjan, locul în care ai crescut?

Da, mi-a lipsit, deși nu credeam. Zonele așa zise rezidențiale de pe lângă București sunt o adunătură de case și atât. Nu se construiesc comunități. Fiecare stă închis în metrii lui pătrați și își udă gazonul. Noi în cartier suntem ca la noi în sat. Ne știm unul pe altul, ne ducem copiii la școlile la care am învățat și noi. Ne salutăm dirginții și tovarășii cu care ne-am bătut când eram mici.

Și nu de rare ori ne strigăm copiii cu uite pe aia lu’ cutare. Plus că ai școli, grădinițe, magazine, transport, lumina gaze, canalizare, lucru pe care de multe ori nici Pipera nu le are. Foarte mulți din cei care s-au mutat acum în București, din provincie, însă habar nu au de solidaritatea asta. Și nu își rezolvă problemele decât la 112. Mai durează până te prinzi, aia e.

Cât de des s-a certat cu Sișu

Pandemia a fost un impediment pentru tine, din punctul de vedere al banilor? Cum  v-ați descurcat tu și fetele tale în această perioadă? Ce v-a lipsit cel mai mult?

Ne-am descurcat. Aș mânia pe Dumnezeu să zic că nu. Alții au fost mult mai afectați. Ce e nasol că fetele mele nu stăteau așa mult pe telefon. Nici nu aveau telefoane înainte de pandemie. Mergeam cu bicicletă pe afară ne mai plimbam, acum și când e frumos tot în casă vor să stea. A fost o reeducare pentru adulți dar mai ales pentru copii.

Sișu îți este ca un frate! V-ați certat vreodată de la câștigurile din trupa La Familia, de la bani? Sunteți în relații bune acum?

Dacă ne-am certat o dată? Ne-am certat de zeci de ori. Mereu am fost așa, ne-am spus verde în față ce gândim. Chiar dacă era greșit, sau după aia am regretat probabil. D-aia nu avem gânduri ascunse și prietenia noastră durează de atâta timp. Ca într-o familie. Nu te cerți cu mă-ta, cu tac-tu, sau cu frati-tu pentru totdeauna. Doar așa pe moment.

”Vremurile se schimbă, că așa e normal, dar tupeul de borfaș tre’ să rămână”

Ce părere ai despre muzica de la noi? Cum a evoluat în perioada asta?

Muzica de la noi a evoluat extraordinar de mult. Eu vin de pe vremea casetelor cu bandă când derulam melodia cu creionul. Și am văzut-o, ca să zic, în toată evoluția ei. Cred că încă e la început și, mai ales acum, când o melodie postată pe net poate fi ascultată de tot globul pamântesc, oricând, la orice oră, cred că românii au multe de spus.

Ce proiecte muzicale și noutăți pregătești acum pentru fanii tăi?

Am un album aproape gata de luna viitoare. O să încep să lansez câteva piese și dacă o să se poată, la anul în primăvară, fac și o lansare oficială. Că la ultimul nu am mai apucat…

Ai un mesaj de transmis pentru băieții de cartier care s-au făcut mari?

Vremurile se schimbă, că așa e normal, dar tupeul de borfaș tre’ să rămână la fel !