Jorge se reface încet dar sigur după operație și accidentarea de la Survivor! A renunțat la cârje, soția lui, Ramona Prodea, riscă să rămână fără vedere după ce a avut probleme la ochi și i s-a dezlipit retina. Acum sunt bine amândoi, cât de cât, și așteaptă liniștiți sărbătorile pascale. Mama artistului va fi un adevărat ajutor de nădejde în casa lui de Paște, iar pe tatăl său, care s-a stins a doua zi de Paște, îl va avea mereu în suflet și în gând!
Cum te mai simți după operația la picior? Ai zis că azi a fost prima zi fără cârje (n.r.: ieri)! Totul bine?
Greu fără cârje. Trebuia să renunț doar la o cârjă dar merg prea într-o parte cu una și am preferat să le arunc pe amândouă. Doare dar nimic nu e mai satisfăcător pentru mine acum, decât să merg pe picioare.
De când o să-ți reiei toate activitățile și va intra totul în normal?
Activitățile le-am reluat la 5 zile după operație. Am filmat pentru Podcastul meu “Vorba lu’ Jorge”, am compus în studio, am avut întâlniri, nu m-am lăsat doborât emoțional și mental de o intervenție. I-am zis genunchiului meu că face ce spun eu, nu ce vrea el.
Ai avut vreun regret după acest accident și ți-a trecut prin gând că nu trebuia să mergi la Survivor?
Am regretul că nu am stat mai mult în competiție. Acum când mă uit la televizor, cred ce îmi spuneau colegii că eu ajungeam în finală. Dar nimic nu e întâmplător, acasă a fost nevoie de mine, copiii în mod special, și nu lua naștere podcastul.
Ramona, soția ta, cum se simte? A avut și ea probleme la ochi! A dat jos pansamentul? Mai are nevoie și de alte intervenții?
Doamne, dacă ne făcea cineva poză atunci, eu în două cârje și un picior, soția operată pentru dezlipirea retinei, vedea cu un ochi și în ăla avea atropină… Am râs mult. A fost un preview de bătrânețe. Lecție mare!
Cum o răsfeți acum, de sărbători? Merită din plin pentru că și ea îți este alături mereu!
Am fost foarte atent cu ea și alături, fizic și emoțional. A fost foarte mult afectată pentru că risca să rămână fără vedere la ochiul stâng și s-a speriat. Am ajuns de urgență la operație și dacă mai stăteam o zi era posibil să nu se mai poată face nimic.
Îi mulțumim lui Dumnezeu că avem acum un Paște liniștit, mai recunoscători ca niciodată.
Karina și David sunt ok?
Ilinca, Karina și David sunt fericiți și fiecare cu activitățile lui. Ilinca împlinește mâine 21 de ani și e mare veselie, Karina e și ea fericită că termină clasa a 8-a, iar David, la 6 ani, e turbo.
Cum petreceți Paștele? Stați acasă sau plecați din țară?
Acasă, unde să mergem așa? Soția nu are voie să zboare, eu abia merg….poate doar la băi la Herculane (râde) sau la Techirghiol, să pun nămol la genunchi (râde)! Acasă….vine mama, facem drob, pască, friptură, de toate pentru toți. Mai puțin pentru mine că de când am fost la Survivor, nu mai pot să mănânc carne.
Ce îți place cel mai mult la sărbătoarea Paștelui?
Atmosfera, casa plină, liniștea orașului, gândurile oamenilor, simți cum crește energia orașului pentru că toată lumea este liniștită și are gânduri pozitive. Iubesc Paștele.
La ce poftești atunci când vine vorba de masa tradițională de Paște?
La pască. E preferata mea. Îmi place combinația aia de cocă, brânză și stafide și parcă în restul anului nu are același farmec așa că mănânc doar de Paște.
Gătiți voi sau preferați să cumpărați totul de-a gata?
Gătim noi când vine mama la noi. E mai ușor când e și ea. În rest, mâncăm în vizite (râde). Când comanzi parcă nu are gustul ăla de “făcut cu drag de familie”.
Ce amintiri ai de Paște cu tatăl tău? Cât de mult îți lipsește în preajma sărbătorilor pascale?
Ne leagă amintirea despărțirii din păcate. Chiar mă gândeam la întrebarea “Ce îți place cel mai mult de Paște?” și când răspundeam, în gândul meu era “stai puțin, îți place Paștele?. Tata a murit a doua zi de Paște!”. Și totuși am găsit lucruri pozitive despre sărbătoare. Asta înseamnă că am trecut peste și îl păstrez în suflet ca o amintire frumoasă, chiar și de Paște.
Care e cel mai mare sfat primit de la tatăl tău și cât de mândru crezi că este acum de tine, de realizările tale și de familia ta frumoasă?
Tata m-a construit și mi-a clădit caracterul așa că știu sigur că e mândru de mine. Tata îmi zicea mereu: “fii smerit, fiule”. E ceva ce mi-a rămas în minte puternic. Poate că simțea el că e cel mai important lucru în drumul meu și cariera artistică. Cred că smerenia te ține “în parametri”, emoțional și mental, atunci când ești foarte sus sau foarte jos.
Cum stați cu cadourile de Iepuraș? Ce își doresc copiii? Ce îți dorești tu pentru tine?
Doamne…n-am cumpărat nimic. Azi, mâine, ne ducem, ca orice părinte “organizat” pe ultima sută de metri (râde). Anul asta avem și scuze puternice. Eu cu piciorul, soția cu ochiul, dar nu dezamăgim niciodată copiii.
Cum îți merge podcastul, “Vorba lui Jorge”?
Este o binecuvântare podcastul “Vorba lu’ Jorge”. A venit cu o energie așa bună. Sunt foarte recunoscător că într-o lună de la lansare avem deja 1 milion de vizualizări și am fost și în Trending pe youtube. Mulțumesc urmăritorilor care sunt acolo mereu cu mine.
Cât de norocos te consideri în momentul de față?
Din ce în ce mai norocos. Muncesc mult, planific mult, învăț mult și norocul vine și el că bonus. Să aveți un Paște luminat, liniștit, calm și plin de iubire. Capu’ sus, nasu’ jos!