Raoul e în culmea fericirii! A suferit timp de 7 ani pentru că nu a mai avut permisul de conducere, acesta fiindu-i suspendat, dar într-un final artistul a avut sorți de izbândă. Și-a recuperat carnetul și conduce din nou după ce a mai luat 20 de ore de condus în plus. Cât de mult se plimbă, ce turnee pregătește dar și cât de mult îi lipsește mama lui, Raoul ne-a dezvăluit pentru Ciao.ro. De asemenea, interpretul ni s-a confesat că este prea pofticios și un adevărat gurmand și nu îl deranjează dacă uneori are câteva kilograme în plus.
Ești fericit că după 7 ani de zile de pauză ți-ai reluat activitățile de bun șofer și permisul?
Fericit e un cuvânt în care nu încape toată bucuria pe care pot să o simt după 7 ani în care fie am stat în dreapta, fie în spate, în orice mijloc de transport sau automobil în care am călătorit. Aproape că uitasem cum este să stai pe scaunul șoferului și trebuie să spun că au fost 7 ani plini de cutume, de suferință, de nervi, de îndoială, de tristețe și da, sunt un om fericit pentru că pot conduce din nou, mai ales că mie îmi place să călătoresc și să conduc la nebunie!
A fost nevoie să mai iei ore suplimentare de condus?
Permisul meu a fost anulat de către instanță iar eu a trebuit să fac școală din nou. A trebuit să dau examen scris și a trebuit să iau și 20 de ore de condus, nu pentru că nu aș mai fi știut să conduc dar asta a fost regula și cerința instanței și m-am supus rigorilor legii, până la urmă. Practic am făcut școala de șoferi din nou. Sunt începător!
Cât de frumoasă e viața ta în general? Cum îți place să o descrii?
Viața mea este rezultatul faptului că îmi place să cred că pot îmbina tot timpul utilul cu plăcutul deși cred că plăcutul are o mai mare parte în viața mea. Cred că sunt omul care muncește cu drag și atunci nu simte că muncește. Meseria de artist e una care presupune și foarte mult efort, foarte multă muncă. Unii ar spune că a fi artist presupune doar să urci pe scenă, să cânți, să iei banii și să te duci acasă și să trăiești o viață lipsită de griji! Nu este așa! Din păcate, viața de artist vine la pachet și cu foarte multe ore de nesomn, cu multă concentrare pentru a crea, pentru a face lucruri frumoase și pentru a te defini până la urmă ca artist și a nu trăda niciodată așteptările acelora care sunt fanii tăi, admiratorii tăi.
Din fericire pentru mine există 20 de ani de când sunt pe scenă și cred eu că am reușit să adun de partea mea suficient de mulți fani încât să am continuitate și să mă pot bucura de succes. Niciodată nu am fost un artist în căutare de a fi în top sau în trend. Am căutat mai mult stabilitatea și continuitatea. Consider că acestea sunt mult mai importante decât să atingi un vârf într-un top și apoi să cobori, fiind nevoit să faci loc altuia.
Cânt de 20 de ani muzică de dragoste pe care în mare parte o scriu eu, atât muzica, cât și versurile și cred eu că sunt un artist împlinit din punctul ăsta de vedere și sunt fericit. Pe de altă parte, că om, pasiunea mea cea mai mare este aceea de a călători și călătoresc foarte mult. Într-un an de zile, din 365 de zile, aș putea spune că 300 de zile sunt plecat, fie în țară, fie în străinătate, în locurile în care îmi sunt dragi.
Că e mare, că e munte, că e la noi, că e afară, călătoria mă face să mă simt mereu tânăr, nu că aș fi bătrân, chiar sunt în floarea vârstei, ca să spun așa. Și călătorind pot să mă descopăr pe mine în alte locuri și pot să descopăr alte locuri și alți oameni și mă dezvolt atât ca om și, de ce nu, ca artist.
Îți dau bătăi de cap kilogramele în plus? Ții des diete sau ești pofticios?
Toată viața mea mi-a plăcut să mănânc. Din nefericire, kilogramele pentru mine întotdeauna au fost o problemă. Niciodată nu am fost obez sau gras dar întotdeauna a existat un surplus de kilograme la mine care este vizibil. Nici nu știu dacă mi-ar sta bine prea slab, cred că nu aș arăta extraordinar, poate că dacă aș da vreo 5-6-7, poate chiar 10 kilograme jos, poate că mi-ar sta mai bine, dar până la urmă am mereu scuza că artiștii se ascultă, nu se cântăresc.
Sunt un gurmand, îmi place să mănânc tot ce e bun și sunt perioade în care mai renunț la pâine și la ceea ce mă îngrașă doar de dragul de a arăta puțin mai bine. În rest, nu îmi fac niciun fel de probleme, nu am niciun fel de frustrări sau de complexe, dacă sunt puțin mai plinuț sau mai pufos, ca să spun așa. Atâta timp cât nu sunt cărat cu roaba de gras ce aș putea fi, cred eu că e bine.
La ce poftești cel mai des când vine vorba despre alimentație?
Mâncarea de acasă e lucrul la care nu pot renunța niciodată. Am fost învățat să mănânc ardelenește, tocănițe, ciorbe, pâine cu untură și cu ceapă, toate acele lucruri care dăunează grav greutății dar parcă, crescând cu ele, nici nu pot să renunț și nici nu cred că aș vrea foarte tare. Cel puțin în perioada sărbătorilor mă apucă tot felul de pofte și de gusturi și niciodată nu mă dau în lături de la a-mi satisface aceste pofte culinare. Vara îmi plac salatele, îmi plac supele ușoare, vara, în general, sunt mai slăbuț.Toamna și iarna, nu!
Această toamnă și această iarnă este una dintre cele mai aglomerate din ultimii ani pentru că am mai multe turnee. Un turneu în Canada, în comunitatea românească de acolo, de la Montreal, de la Toronto și Niagara, apoi am un turneu în 20 de orașe din România, alături de Valentin Sanfira și de grupul HC Dance, un turneu în care îmi lansez și cea mai nouă carte scrisă de mine, „Celelalte cuvinte”.
Am emoții dar știu sigur că va fi o experiență unică, faptul că ajung în sălile de spectacol, la spectacol unde lumea cumpără bilete, un spectacol care, de altfel, este conceput de mine, regizat de mine. Cred eu că audiovizual publicul va avea parte de un adevărat regal muzical. Așa îmi place mie să cred. Pentru asta, cel puțin, mă pregătesc!
Ești foarte încântat de casa ta frumoasă din Buftea! Când ai timp să stai acasă ce îți place să faci cel mai mult?
Acasă e locul meu de liniște pentru că acolo unde locuiesc eu, în zona Buftea, m-am retras într-un colțișor unde nu e foarte multă lume, nu sunt foarte multe case și având parte de liniște, am parte și de inspirație. E locul în care creez, locul în care mă simt bine, locul în care pot să ascult un cântec sau chiar pot să îl scriu și cred că e mediul meu creativ cel mai bun. Din păcate sau și din fericire, nu sunt prea mult timp acasă dar atunci când sunt, prețuiesc fiecare secundă și fiecare minut plus că la mine acasă e mai mereu plin de prieteni, de oameni dragi, de familie, de cei pe care îi iubesc, de cei care știu sigur că le face plăcere să fie alături de mine.
Tot ce ține de mama mea mă emoționează și mă aruncă într-un val de melancolie și de dor cumplit pe care nu pot să-l sting. Mama mea a plecat, nu mai este cu mine dar mi-a lăsat puterea să merg mai departe, mi-a lăsat învățăturile ei despre curaj și despre putere și despre a răzbi, despre a ține drumul înainte și cred că e cea mai importantă lecție de viață care mă urmează în fiecare zi și în tot ceea ce fac. Îmi este dor de mama cumplit de tare dar o am cu mine tot timpul în suflet. Din sufletul meu nu a plecat, e în inima mea și bate acolo atâta timp cât sunt și eu pe pământul ăsta!