EXCLUSIV | Mihai Morar are un vis măreț + Ce spune despre adopție: „Când nu ne mai așteptam să avem un copil al nostru…”

Mihai Morar este unul dintre Ambasadorii Hope and Homes for Children, alături de David Popovici, Amalia Enache, Marius Manole și Alexandru Tomescu.

Cele cinci vedete dau startul celei mai ambițioase campanii de strângere de fonduri realizată până acum pentru copiii din orfelinate și  își propun să strângă în jurul lor cea mai mare comunitate de donatori pentru a construi, de la zero, o casă familială pentru 12 copii cu nevoi speciale medii și severe. Ciao.ro a aflat chiar de la omul de radio Mihai Morar cum empatizează cu copiii fără posibilități și aflați în nevoie, dacă a cochetat vreodată cu ideea de a înfia un copil sau nu și cât de dor îi este de televiziune!

Ne aflăm la un frumos eveniment, o campanie Ambasador pentru acasă. Cum e?

Practic, încercăm să construim o casă, o casă a ambasadorilor. Noi suntem, mă rog, ambasadori ai proiectului, ai organizației Hope and Homes for Children, cea mai veche organizație din România care a scos copii din orfelinate și i-a mutat în familii sau în case de tip familial. Mai sunt doi ani de zile în care trebuie să mai mutăm 5-6.000 de copii. Atâta mai sunt instituționalizați în momentul ăsta în România. Însă tendința statului român este să-i mute cumva cu forța pentru a-și îndeplini promisiunea făcută la UE, că nu vom mai avea orfelinate.

Și când îi muți cu forța uiți că acei copii au nevoie de o casă, de căldură, de oameni care să le ofere empatie, să-i educe, să le ofere timp. De aceea noi construim casă asta, am numit-o Casa Ambasadorilor, pentru că suntem noi, eu, Amalia, Marius, Manole, Alexandru Tomescu și David Popovici. Fiecare încercăm să ne folosim. Aici se verifică dacă ești influencer sau nu ești influencer.

Mihai Morar are un vis măreț

Unde se va construi casa pentru copii?

În București. Îi știm pe copii, copiii sunt în orfelinat în momentul ăsta.
12 copii, îi știm pe nume, le știm poveștile, vor trăi acolo. Vrem anul ăsta să începem chiar și construcția. Pe măsură ce adunăm banii, avem terenul, urmează să ne apucăm de lucruri.

Cam de câți bani este nevoie pentru a construi această casă? Ce sumă ar trebui să se strângă?

450.000 de euro! Informația pe care mi-a dat-o colegă de la Hope and Homes for Children, ei știu. Chiar vorbeam mai devreme că acum 3-4 ani am devenit ambasadori. O casă costă 250.000 euro, dar s-au scumpit materialele de construcție și noi trebuie să dăm aceiași bani pe care îi dă orice român. Plus că sunt o grămadă de norme. Trebuie să aibă niște norme ISU, trebuie să aibă rezistență, siguranță la incendii și așa mai departe.

Dar asta este suma cu care noi ridicăm o casă. Și practic orice român poate avea un pat pe care știe că l-a cumpărat el și doarme un copil. Acolo vor fi îngrijitori profesioniști, oameni care cu asta se ocupă.
Adică nu mutăm niște copii doar de dragul de a spune că am scăpat de casele de copii. Bine, e un proiect de suflet, presupun că o să țineți legătura, o să ieși și vizitați. Noi am vizitat deja, adică în general pe unde mergem în România, avem case în aproape toată România construite.

Am vizitat case și în Bucureșți, în sectorul 4 și în Baia Mare, la Iași, cam peste tot în România. Sunt peste 140 de case, cred că, deja construite în cei 20 și ceva de ani.

Ce spune despre adopție

Apropo de casele astea, ai fost la Barcelona și te-ai îndrăgostit de o casă. Ai zis că îți dorești să-ți cumperi o casă acolo. Se va întâmpla?

Bine, asta e normal că omul trăiește cu visuri și important este să-ți dorești. Nu am nevoie de o casă la Barcelona, pot să dorm liniștit noaptea și anul ăsta și anul viitor și peste 10 ani dacă nu o să-mi iau o casă la Barcelona. Și chiar dacă nu o să-mi iau niciodată, măcar trăiesc cu visul ăsta, că la un moment dat s-ar putea să am o căsuță acolo. Eu așa mi-am construit fiecare lucru din viața mea. Întâi l-am visat și apoi am muncit pentru el.

Apropo de acești copii de la orfelinat, te-ai gândit vreodată la un moment dat,  nu știu, ți-a trecut prin cap să adopți vreun copil?

Cred că fiecăruia dintre noi i-a trecut asta prin cap la un moment dat. Mi se pare cel mai frumos lucru. Și știu, am prieteni care au înfiat, am făcut și podcasturi despre asta cu Daciana Sârbu, de exemplu. Părinții care înfiază mi se par niște eroi. Pentru că ei de fapt iau un copil care are o poveste, îl oferă toată dragostea lor necondiționată și trebuie să-i schimbe cu totul și cu totul povestea acelui copil. Și copilul ăla vine cu traumele din familiile de unde vine, chiar transgeneraționale.

Nu știi niciodată de ce. Și atunci tu trebuie să… Când e al tău, știi că e al tău. Dar când ai luat un copil și oferi dragostea necondiționată unui străin, mi se pare cel mai frumos și creștinesc lucru pe care îl poți face.

De gândit ne-am gândit, însă știi cum e? Mi se pare că în viața asta lucrurile se întâmplă… Tu ți le plănuieșți, îți aranjezi niște lucruri, te gândeșți la posibilități, dar nu știi ce vine în viața asta. Și la noi a venit Roa, de exemplu. Când nu ne mai așteptam să avem un copil al nostru.

S-au împlinit 10 ani de ZU TV. Radio Cum ați sărbătorit?

Sincer? N-am sărbătorit. Eu nu sunt fanul acestor sărbători. Am și uitat, crede-mă, că la prânz mi-am adus aminte că acum 10 ani lansam ZU TV, făceam ZU Music Awards la Romexpo, a fost o perioadă foarte, foarte faină și am avut și niște amintiri faine. Dar, pe de altă parte, nu rămân ancorat acolo. Știi, mereu sunt alte lucruri. Adică încerc să fiu focusat pe ce e în prezent. Că dacă mă gândesc că au trecut 10 ani de când fac ZU TV, de când am lansat ZU TV, mă gândesc, „Doamne, cât de bătrân sunt”. Și când au trecut.

Mihai Morar: „Când nu ne mai așteptam să avem un copil al nostru…”

Cea mai bună cafea o bei la tine, la Emozia Coffee?

Da, dar nu exclusiv. Rolul meu este acela de a populariza cafeaua de specialitate, nu de a-mi face reclamă mie și doar la Emozia. Astăzi, de exemplu, mi-am băut cafeaua la o cafenea în cartier, acolo la mine, și am tăguit pe Instagram.
În weekend am fost la o altă cafenea de specialitate.  Adică, mi se pare că trebuie să cresc comunitatea, nu neapărat. Dacă toată comunitatea crește, va crește și afacerea mea.
Și asta cred că trebuie să fie o gândire sănătoasă. Dacă îi merge bine vecinului, posibilitatea, probabilitatea de a-mi merge mie bine e și mai mare.

Cât de mulțumit eșți în urma podcastului Fain&Simplu și a conferințelor pe care tu le faci cu oamenii în țară?

Nu sunt mulțumit, sunt împlinit. Este un proiect care chiar mă împlinește și chiar dacă îmi ia foarte mult timp, nu e un proiect care mă consumă. Evident că depun foarte multă energie și că după o conferință am nevoie de două zile ca să-mi revin. Dar e o recompensă extraordinară să simți oamenii aceia pe care știi că te ascultă în fiecare secundă, să-i vezi la conferință, să te întâlneșți cu ei, să vorbeșți, să le afli poveștile, să afli de ce ascultă podcastul, ce v-ar vrea să asculte în podcast și așa mai departe.

Ți-a fost dor de televiziune în toată perioada asta de când faci podcasturile?

Nu. Nu, nu mi-e dor de nimic. Adică de ce mi-e dor încerc să, cum să zic, asta cu trăiesc, cu dorul de… Poate să-ți fie dor de bunici și pe bunici nu-i mai vezi niciodată, dar cum să-ți fie dor de ceva ce e la îndemâna ta? Dacă ți-e dor de ceva, du-te la omul ăla să-ți fie dor.
Doar așa că zicem că mi-e dor de… Nu mi-e dor.