Mihaela Bilic consideră că pauzele între mese sunt importante și îi permit organismului să aibă timp de“curățenie”. În interviul exclusiv acordat pentru CIAO.RO, celebra nutrișionistă ne oferă sfaturi pentru a scăpa de obiceiuri nesănătoase și, implicit, de kilogramele în plus. Mihaela Bilic ne învață cum să reacționăm când apare senzația de foame, pofta de dulce și mâncatul compulsiv pe fond de stres.
Mihaela Bilic este de părere că pauzele între mese ar trebui să fie de măcar 5-6 ore și că un adult poate avea 2 mese, în loc de 3 mese și 2 gustări, cum recomandă nuriționiștii. Iată explicațiile detaliate în interviul de mai jos.
Dacă tot a venit toamna, care sunt alimentele benefice pentru un stil sănătos de viață în acest sezon?
Toate legumele din piață. Este momentul perfect să facem un exces de legume. Orice legumă, cum ar fi ea: gătită, cum ar fi ea de colorată, trebuie să mâncăm legume. Aș zice orice farfurie să fie plină măcar jumătate cu legume și peste ele să punem și carne și brânză și altele, dar legumele să fie baza. Iar acum toamna chiar avem legume în piață.
Este foarte importantă pauza alimentară. Câte ore ar trebui să fie aceste pauze între două mese?
Cât mai lungi, măcar de 5-6 ore ca să fie timp pentru organism să ia efectiv o pauză metabolismul, să facă curățenie ficatul, să mai uităm un pic de ideea de mâncare din capul nostru. Educație importantă: să mâncăm mult mai rar, contrar sfaturilor nutriționiștilor care ne-au zis: 3 mese plus două gustări! Nu e adevărat! Ca adulți, acum, în ziua de azi cred că și 2 mese ar fi suficiente! Sunt alții care mănâncă chiar o dată în zi, nu e nicio greșeală asta. Deci cu cât mâncăm mai rar și mai puțin, cu atât, culmea, organismul se simte mai bine.
Cum păcălim senzația de foame?
Nu o păcălim, nu avem cum să o păcălim! Cel mai simplu o antrenăm ca pe un mușchi. Deci trebuie să ne creștem toleranța la foame și să învățăm să rezistăm până la foame de nota 6-7 pe o scară de la 0 la 10. Noi, în mod normal, mâncăm la foame de nota 2-3, adică cum ni se face un pic foame, cum mâncăm. Și de fapt toleranța antrenată ar trebui să ne ducă efectiv ca unui copil să spunem: știu că îți este foame, mai așteaptă un pic, astfel încât foamea să crească măcar până la nota 6.
Dar cu senzația de dulce cum procedăm? Cum o putem dribla?
Și acolo este o nevoie de calmare a creierului, nevoia de zahăr. Nu e a organismului. Deci organismul nu are nevoie de zahăr, creierul ca să se calmeze are nevoie de zahăr. Și atunci acolo e din nou un fel de disciplinare. Trebuie să învățăm și să găsim în viața noastră alte metode de a ne calma mintea, pentru că dacă o calmăm cu zahăr, o să vrem din ce în ce mai mult și apar kilogramele în plus, când, noi, de fapt, căutam doar să fim liniștiți.
Deci e o belea zahărul și dacă ai prins gustul de dulce, dezvățarea de el e exact ca înțărcarea de la, nu știu, orice altă dependență. Cât de greu e să scapi de fumat așa de greu e să scapi și de zahăr. Trebuie să spui clar: de mâine nu mai mănânc. Punct. Și la un moment dat capul se liniștește, dar în prima fază e scandal.
Să vorbim și despre mâncatul compulsiv. De ce unii oameni slăbesc pe fond de stres și alții se îngrașă?
98 la sută din oameni se îngrașă. Cei care slăbesc, oricum erau slabi înainte. Deci puțin probabil să ne dispară apetitul, nu. Este o relație naturală pe care o avem cu mâncarea. Mâncarea ne calmează, așa ne-a învățat natura și noi nu trebuie să învățăm lucrul acesta, este instinctul nostru.
Deci când nu te cunoști prea bine, când nu știi ce e cu emoțiile tale, când nu ai alte metode de a te echilibra și a te calma, cu siguranță te vei duce la frigider. Primul drum e la frigider. Deci mâncatul emoțional nu poate dispărea pentru că există în ADN-ul nostru, însă ceea ce putem face este să fie înlocuit cu alte metode de calmare, nealimentare. Fiecare trebuie să și le descopere, că nu există o rețetă valabilă pentru toată lumea. Trebuie să ai o metodă care să îți producă cel puțin aceeași bucurie ca mâncatul.
foto: PR PRO TV