EXCLUSIV| Cum a aflat Christian Sabbagh că și-a pierdut mama și de ce a apelat la intervențiile estetice

Christian Sabbagh, prezentatorul știrilor Kanal D din weekend, are o viață de roman și a povestit exclusiv pentru Ciao.ro despre asta!

Am aflat astfel despre cum i s-a spus la vârsta de 13 ani că a rămas fără mama lui, de altfel unul dintre cele mai grele momente din viața sa. Christian Sabbagh a dezvăluit în premieră și că din respect pentru publicul său își dorește să arate impecabil, de aici și faptul că a apelat la câteva intervenții estetice menite să îl facă să arate fără cusur.

Cristi, ești un bărbat care are grijă de imaginea lui și s-a tot scris că ai apelat la câteva intervenții de înfrumusețare, de genul botox și lifting facial! Cum ești acum? Te simți bine în pielea ta? Apelezi frecvent la astfel de artificii de înfrumusețare?

Am avut o intervenție estetică, lifting facial, pentru că îmi respect publicul, și vreau să arăt impecabil în fața acestuia. Anii de presă, nopțile nedormite și-au spus cuvântul și … am luat în acest sens. Timp de 20 de ani am lucrat noapte de noapte, alături de polițiști în stradă, am participat în diferite zone de conflict, nopțile nedormite, frigul, ploaia, toate și-au lăsat amprenta. Când ești tânăr nu sesizezi schimbările, dar iată că vine o vreme când anii ăia te marchează, iar tu, ca să vii în fața publicului trebuie să arăți impecabil. Mă simt foarte bine în pielea mea! Eu nu mi-am schimbat fizionomia, doar am apelat la ultima tehnologie în domeniul esteticii chirurgicale astfel încât să corectez acele amprente lăsate de timp și vreme.

Nu apelez frecvent la astfel de artificii de înfrumusețare. Totul a plecat de la cearcăne și am zis că dacă tot trebuie să fac intervenția, să scap și de riduri….

Cum ai grijă de tine, lăsând deoparte artificiile de înfrumusețare? Mergi des la sală? Ții un regim bine stabilit? E greu, e ușor să te menții în formă?

Cu ani în urmă nu aveam niciun regim alimentar adecvat, nici nu aveam timp să mă îngrijesc de mine, pentru că eram permanent pe teren. Acum, că anii au trecut, trebuie să am grijă de mine, trebuie să mă duc la sală, dar nu prea o fac, deoarece  merg la poligon. Eu am ales tirul sportiv, tirul dinamic, pentru că am găsit, în această disciplină, echilibrul perfect între corp și minte. Dacă în trecut, în tinerețe, eram mai impulsiv, acum am devenit calm, gândesc cu totul altfel. Sportul acesta m-a disciplinat enorm.

Ce nu îți lipsește niciodată din frigider? Care este mâncarea ta preferată?

Mâncarea mea preferată este una foarte simplă: cartofii prăjiți; deși încerc să-i consum din ce în ce mai rar, optând deseori pentru mai multe salate, creveți, caracatiță, în general, fructe de mare. Credeți-mă, oriunde m-aș duce în lumea asta, și indiferent că aș avea caviar pe masă sau alte mâncăruri sofisticate, dacă văd niște cartofi prăjiți, mai ales dacă sunt făcuți în untură, numai cartofi aș mânca.

Din frigider nu-mi lipsesc niciodată apa plată și minerală, laptele…pentru copii, legumele și fructele.

Ce părere ai despre școala online? Ai adus vorba pe pagina ta de Facebook despre Cyberbulling. Te-ai confruntat personal cu așa ceva? Tu sau copiii tăi?

Da, mi-a venit ideea pentru că această era tehnologizată a adus un nou timp de infracțiune, anume Cyberbulling-ul. Dacă până acum, copiii aveau divergențe la școală, față în față,  acum conflictele s-au mutat în mediul online. Nu doar copiii sunt victime, ci și adulții. E importantă conștientizarea acestor pericole, și m-am gândit să ajut,  pornind cu metode simple, pentru copii, învățându-i ce trebuie să facă pentru a preveni și stopa cazuri de abuzuri asupra lor. Am ales să o fac printr-un desen animat, printr-un joc video. Este foarte important ca ei, copiii care trec prin situații de agresiune de orice fel, să spună ce li se întâmplă, pentru că, de regulă, cei mici ascund astfel de lucruri, le este frică să vorbească cu părinții despre ele.

Care a fost cel mai greu moment din viața ta? Dacă a existat…

Au existat multe momente grele în viața mea, dar cel mai greu moment a fost atunci când mi-a murit mama. Aveam doar 13 ani, eram în Liban, învățam la un colegiu de preoți, acolo unde mă înscriseseră părinții. Și…am aflat . Tata m-a luat pe ocolite… eram la tata în birou, și țin minte că i-a scris ceva pe un bilețel tutorelui meu. Am văzut cum amândoi s-au întunecat la față…tutorele a aruncat bilețelul la coș, ca să nu-l  văd, dar l-am luat de acolo, l-am citit, și am aflat ce s-a întâmplat…N-am spus niciodată nimănui acest lucru!

Ți-e teamă de moarte? Știu că mai primești diverse amenințări…

De moarte nu mi-a fost niciodată teamă. Eu chiar am cu moartea, încă de când eram copil, îi cunosc chipul hâd, urât. Am copilărit într-o țară măcinată de război, am crescut acolo… nu mi-e frică și știu că mai devreme, sau mai târziu, cu toții ne ducem într-o altă .

Te-ai gândit vreodată să intri în politică?

Nu, niciodată, deși mi s-a propus. Politica nu este pentru mine. Pe mine nu mă interesează să întru în politică și nu m-a interesat niciodată. Am ales meseria de jurnalist, de a fi aproape de oameni, de a le arăta cum să facă diferența între rău și bine, atâta tot. Am ales să fiu independent.