EXCLUSIV| Care este motivul real al divorțului dintre Rona Hartner și soțul francez: “Imediat după nuntă au fost mai dese conflictele”

Vestea că Rona Hartner divorțează la 49 de ani de artistul și compozitorul francez Herve Camilleri, bărbatul de 47 de ani care i-a fost soț timp de un an și jumătate, a venit pe neașteptate.

Se pare că neînțelegerile dintre cei doi erau destul de dese în ultima vreme, așa că  acesta ar fi fost unul dintre motivele care a dus la separare.

Ați luat prin surprindere cu vestea divorțului! Care a fost de fapt motivul acestei separări neașteptate?

De 2 luni suntem despărțiți. Ne-am dat seama cam prea târziu…Am încercat, dar toată izolarea asta nu ne-a ajutat. Cuplul nu mai era ce am crezut noi că este! Pur simplu cred că nu am știut să ne rezolvăm deloc conflictele noastre și ni s-a întâmplat să ne certăm odată și o săptămână întreagă fiind de acord pe același subiect. De aceea am divorțat. Diferența de vârstă dintre noi era de un an și jumătate, deci nu asta a fost problema, el era născut în ianuarie ‘75 și eu în martie ‘73. Asta ne-a unit foarte mult, că eram apropiați. Aveam aceleași gusturi muzicale, aceleași gusturi vestimentare, ascultasem aceeași muzică, aveam aceeași credință, aveam foarte multe chestii împreună, în comun, devenisem un cuplu fuzional.

Mi-a fost aproape și când am fost bolnavă și ne-am rugat! Atât de multe chestii aveam împreună și în comun încât la un moment dat  și din cauza coronavirusului și a pandemiei am stat foarte mult împreună. Nu ieșeam din casă, era totuși prea mult. Deja că noi eram aproape la fel, identici. Suntem 50 și 50% amândoi responsabili. Nu vreau să dau vina pe el sub nicio formă și dau vina în egală măsură și pe mine. Așa că am decis să divorțăm și vom semna actele pe 20 mai. De 2 luni de zile practic nu mai suntem împreună.

Nu există nicio șansă practic să vă împăcați până la semnarea actelor de divorț?

Nu, nu există! Vă spun dacă ne împăcăm, dar nu există nicio șansă! Eram foarte prolifici, foarte artiști, foarte capabili să creăm, am făcut 3 proiecte muzicale în 3 ani împreună, foarte muncitori. Dar noi ca și cuplu ni s-a întâmplat să fim certați o săptămână, fiind de acord pe același subiect. Nu am mai știut din ce punct să luăm situația și ne-am dat seama că e ceva în neregulă. Nu se aștepta nimeni să ajungem aici, noi nu am spus. Ne-am gândit că avem o problemă, un conflict, nu face nimic, a doua zi ne împăcăm, uităm.  Dacă mă rogi să îți povestesc un conflict, nu pot, pentru că eu le-am uitat, pe bune, știu doar că au fost foarte multe, dar le-am uitat complet. Nu am vrut să am ură și ranchiună! Nu ne-a văzut nimeni niciodată certați. Din punctul meu de vedere, a doua zi conflictul dispărea.

Imediat după nuntă au fost mai dese conflictele și cu 4 luni înainte de pandemie. Pandemia ne-a pus capac. Un cuplu din două în Franța a divorțat. Conflictele au început imediat după nuntă. Cred că se mai întâmplă uneori ca anumite cupluri să se înțeleagă foarte bine și când se căsătoresc să se schimbe ceva.

Era gelos?

Nu știu ce era în sufletul lui, după 3 ani de zile nu am înțeles de ce ne-am certat.  Nu știu exact, e un mister!

Ce stare de spirit aveți acum?

Am făcut un partaj corect, amiabil! Ne-am luat fiecare câte un avocat și ne trimitem mesaje foarte respectuoase, mai avem multe chestii de reglat. La fiecare mesaj pe care mi-l trimite îmi spune “Fii binecuvântată!”, și eu îi spun la fel! Ideea este că el își aduce aminte numai lucrurile bune, eu nu, deocamdată, dar chiar dacă păstrăm o distanță clară, netă și tot, vrem, dacă ne vedem pe stradă și dacă ne mai întâlnim vreodată față în față, să ne salutăm și să ne respectăm.

Ce faceți acum? Dacă se va mai întâmplă, vreți să vă reluați viața, să vi-o refaceți?

Eu mi-am reluat viața mea castă cu Dumnezeu și cred că eram mai fericită așa. Am stat 10 ani singură, înainte de a-l cunoaște și nu mi-a lipsit nimic în mod afectiv, am fost foarte fericită așa că pentru mine, mi-am reluat viața de persoană consacrată a lui Dumnezeu, sunt mama. Oricum fata mea are și ea un iubit, are 13 ani, se ține și ea de mânuță cu el, e important să aibă și ea sentimentele ei, să își facă greșelile ei în viață, nu trebuie să le facă numai mama pe toate, să facă mama toate prostiile.

Sunteți pregătită pentru o nouă relație, la un moment dat?

În momentul de față nu sunt deloc pregătită și în general, după fiecare divorț, eu am făcut vreo 5 ani de terapie. Am vrut să aflu de ce s-a întâmplat, mi-am pus niște întrebări ca să nu fac aceleași greșeli și din fericire nu le-am făcut pe aceleași. Am să am grijă să îmi fac un doliu cum trebuie, să dureze, să mă gândesc, nu am timp să vin cu valizele unei foste relații să aduc  valizele în altă relație și să cred că relația următoare o să-mi rezolve problemele dinainte. Vreau să am timp, să mă retrag, să stau cu Dumnezeu, să mă duc la locuri de rugăciuni, la mănăstiri,  îmi văd de treaba mea. Și sunt mamă, iar fata mea nu își dorește deloc să fiu în altă relație acum! A zis,  “Mama, prefer să stai singură deocamdată!” Și o înțeleg! La o anumită vârstă copiii vor să își trăiască și ei viața lor și noi să ne vedem de treaba noastră!

Intenționați și acum să apelați la ajutorul specialiștilor?

Dacă văd că mă copleșește tristețea sau am insomnii, o să mai merg la psiholog, dacă o să am probleme, greutăți, dacă nu, o să rezolv chestia asta într-un mod spiritual, o să stau de vorba cu un duhovnic, să văd ce a fost bine, ce a fost rău.. La fiecare lucru de acest gen sau divorț, eu îmi iau din start 50% din responsabilitate, dacă nu, nu evoluez, e clar că nu aș evolua dacă aș da vina numai pe el și aș zice că nu m-a înțeles. Nu îmi  place să fiu victimă, nu am fost în viața mea și nu voi deveni acum, la vârsta asta!