EXCLUSIV | Ada Condeescu și-a ales profesia din copilărie. Are legătură cu vacanțele la bunici: “Aveam și eu voie, că acasă nu țin minte să mă fi uitat”

Ada Condeescu este una dintre cele mai apreciate actrițe. O știm din pelicule precum “Eu când vreau să fluier, fluier” sau “Loverboy“, dar și din piese de teatru. În curând o vom vedea și într-un serial la Antena 1, dar și pe marele ecran în Retreat Vama Veche, care, din 18 octombrie, intră în cinematografe. În interviul exclusiv acordat pentru CIAO.RO, actrița ne-a povestit că și-a ales profesia din copilărie, după vacanțele la bunici, la Turnu Severin. Ada Condeescu ne-a vorbit și despre colecția de scenarii de acasă, toate tipărite și pline de notițe.

Ada Condeescu a crescut într-o familie de literați, tatăl ei fiind directorul Muzeului Literaturii Române, în timp ce mama era muzeograf acolo. Și-a făcut debutul pe scenă încă din clasa a VI-a. Actrița mărturisește că bunicul a fost cel care inspirat-o în alegerea acestei meserii.

Ada Condeescu: “Nu sunt chiar tehnici, ci mai degrabă niște lucruri testate în timp care au funcționat”

Cum reușești să asimilezi cât mai multe informații și la teatru și în filme? Ai vreo tehnică specială?

Mă bazez foarte mult pe memoria vizuală. Am o memorie vizuală foarte bună și atunci de fiecare dată îmi subliniez cu marker colorat replicile și țin minte pe foaie. Adică eu nici nu pot să-mi schimb textul pe care îl am de la începutul unui spectacol. De exemplu, textul pe care l-am jucat la Brașov avea deja 7-8 ani, era același, îl duceam, făcea drumul cu mine București – Brașov și invers.

Acum, la noul proiect la care lucrez, trebuie să fie totul tipărit. Nu pot pe telefon, pe laptop, pe tabletă, în niciun caz.  Mi se pare ciudat să vezi așa pe un ecran, eu trebuie să fiu old school așa și îmi place foarte mult, îmi fac anumite notițe. Textul trebuie să fie legat într-un anumit fel. Nu sunt chiar tehnici, ci mai degrabă niște lucruri testate în timp care au funcționat și pe care le-am făcut așa ca un soi de tradiție și obicei al meu.

Obișnuiești să păstrezi scenariile proiectelor în care ai jucat?

Păstrez oricum toate scenariile, le am acolo, normal, e viața mea acolo. S-au strâns, sunt într-o geantă, am acolo tot: și textele de teatru și textele de film. Chiar am și unelele de filme care nu s-au mai făcut, dar primisem scenariul.

Ada Condeescu: “Teoretic îmi plăcea ce făcea tata, dar practic nu mă pasiona. În liceu am înțeles și eu altfel lucrurile”

Ai fost genul de copil genial, care a citit de la o vârstă fragedă?

Nu, tocmai pentru că părinții mei aveau mult prea multe cărți în casă aș spune, atunci eu am fost cumva închisă și retrasă din cauza asta. Și am descoperit lectura foarte târziu. Abia în liceu cu adevărat a început să mă pasioneze și să fac asta pentru că voiam și să-mi iau din alte activități și din timpul meu și să mă focusez pe citit.

Ce autor ți-a atras atenția?

Sincer, autorul care m-a făcut să descopăr literatura a fost Mircea Cărtărescu, m-am îndrăgostit pur și simplu de scriitura lui. Eram în clasa IX-a când s-a întâmplat asta, deci zic eu destul de târziu pentru câte cărți aveam în casă. Dar asta m-a dus mai departe și făcând un liceu de profil cu limba italiană făcută la perfecție, cu literatură cu tot, am reușit să mă duc mult și în zona asta de istorie literară. Probabil și așa pentru că teoretic îmi plăcea ce făcea tata, dar practic nu mă pasiona, dar în liceu am înțeles și eu altfel lucrurile. M-am maturizat puțin.

Ada Condeescu: “Îmi făceam propriile povești, dar cred că era după perioada în care vedeam cu bunicii mei tot felul de seriale”

Care a fost momentul în care ți-ai ales profesia asta? A fost ceva care a declanșat alegerea?

Chiar mă gândeam acum vreo săptămână la lucrul acesta, poate pentru că am și început un proiect pe TV, un serial care va fi la Antena 1. Mi-am adus aminte că bunicul meu era foarte pasionat de serialele care erau pe vremuri la TV, apăruseră. Știu că unul dintre serialele lui preferate era Kasandra și își dorea foarte mult să fiu și eu. Nu mai țin minte exact de ce, cum. De ce-ul era interesant, dar nu mai pot să-l aflu. Cred că de atunci cumva. Avea el ideea asta că actorii călătoresc mult, după care a fost o chestie și inside așa, dar cu siguranță a pornit de acolo, de undeva din zona aia și mirajul acela față de un ecran în care se întâmplau niște lucruri.

Eu eram mică atunci și mă duceam la Turnu Severin la bunicii mei în vacanțe. Ei se uitau la seriale, la telenciclopedie, la tot felul de lucruri și aveam și eu voie, că acasă nu țin minte să mă fi uitat. Cred că de acolo mi s-a strecurat în suflet și în minte ideea asta de actorie și de fapt de a-ți construi alte lumi. Știu că după aceea, eram mică, în București, și îmi imaginam tot felul de lucruri în oglindă, că sunt Jasmine din Aladdin. Îmi făceam eu propriile povești, dar cred că era după perioada în care vedeam cu bunicii mei tot felul de seriale. Era și Dallas pe vremea aceea.

Foto: Instagram