Lumea politică mai pierde un om! Este vorba despre diplomatul Mirko Atanackovici. Diplomatul s-a stins din viață la vârsta de 74 de ani.
El era primul diplomat de la care plecaseră vești despre Revoluția din Timișoara. Bărbatul a murit în Serbia, scrie Adevărul.
Mai mult decât atât, nu multe persoane cunosc detaliul că diplomatul Mirko, aflat la Timișoara în decembrie 1989, avea rolul de Consul General al Iugoslaviei. De la el au plecat primele vești spre Occident despre Revoluția din Timișoara. Lui i se ofereau listele cu revendicări. Iar în data de 22 decembrie, deschisese un Consulat pentru corespondenții străini care sosiseră în oraș. După Revoluție, în 1990, diplomatul a fost primul om făcut cetățean de onoare de timișoreni.
„În primul rând, aş dori să subliniez faptul că pentru mine, în calitate de consul general al fostei Iugoslavii la Timişoara, Revoluţia care a izbucnit aici nu a fost o surpriză. Aveam multe informaţii şi din România şi din exterior şi am fost conştient că schimbările sunt inevitabile. Când Revoluţia a izbucnit, în 16 decembrie, mă aflam la Consulat. Chiar dacă distanţa nu esre aşa de mică, am auzit zgomotele produse de bastoane în scuturi, scandările timişorenilor, claxoanele maşinilor, probabil ale pompierilor, vuietele ce veneau dinspre Piaţa Maria. Mi-am dat seama imediat că evenimentele erau foarte grave şi chiar de atunci am început să transmitem, pe cale diplomatică, informaţii referitoare la evenimentele din Timişoara…”, a declarat Mirko Atanackovici, în cartea “Candela împotriva timpului”, scrisă de Titus Suciu şi Vasile Bogdan.
Fiica lui, Milena, a postat pe Facebook anunțul trist: „Cu mare tristeţe vreau să vă anunţ pe toată lumea că tatăl meu, Mirko Atanackovic, a decedat pe 06.04.2020. A fost o persoană cu adevărat iubit şi o persoană foarte admirată, a avut o inimă mare şi a vrut întotdeauna să ajute pe toţi cei pe care a putut. Datorită inimii sale mari, a devenit un adevărat erou, ajutând un oraş, o naţiune, într-un timp de mare nevoie şi pericol. Şi-a riscat viaţa în timpul Revoluţiei din ’89 pentru a-i ajuta pe români să îşi câştige libertatea şi asta este ceva ce nu mulţi ar face în poziţia sa. Dar cum spuneam avea o inimă mare şi nu l-a deranjat consecinţele, dacă ar fi pentru un bine mai mare. A fost un tată grozav, un soţ iubitor şi un bunic bun.. şi, de asemenea, un prieten adevărat. Ne va lipsi statisticile sale despre muzica, istorie, arta si politica, dar si mintea sa spirituala si simtul umorului. El va rămâne o adevărată inspiraţie şi un memento că este important să ai o inimă mare indiferent de situaţie. Te iubim tata si ne va fi dor de tine mereu dar vei fi mereu cu noi in suflet”.
Sursă foto: banatulazi.ro