Deochiul. Privirea care poate ucide. Ce trebuie să spui IMEDIAT!

Deochiul te poate ucide. Acest lucru auzim încă din fragedă copilarărie de la bunicile noastre. Ca să te ferești de deochi și să îl alungi dacă te-a deochiat cineva, trebuie să spui anumite cuvinte și să urmezi un anumit ritual.

Te întorci de la o scurtă întâlnire cu colegii din alte birouri. Te-ai dus sănătos și te-ai întors că vai de ține: o durere de cap izbucnită că din senin îți sfredeleste tâmplele, te simți amețit și lipsit de putere. Ce naiba-i asta? Dacă lucrezi într-un colectiv mai mare, unde ai și colege mai în vârstă, există o mare probabilitate că una din ele să-ți pună diagnosticul pe loc: ai fost deochiat. Dacă ai noroc, poate tot una dintre colegele mai mature și cu experiență îți administrează și tratamentul. Și, lucru curios, uneori chiar îți trece.

Efect placebo? Să fie oare vorba despre faptul, constatat empiric de noi toți, că atunci când cineva se ocupă de ține, cu grijă și afecțiune, te simți mai bine, indiferent ce-ai avea? Dar, de fapt, ce ai avut? Există cu adevărat acest ciudat fenomen – îmbolnăvirea subită, că urmare a unei priviri „toxice” – numit deochi?

Deochiul te poate ucide?!

Credință în deochi sub o formă înrudită cu cea existența la noi dăinuie din timpuri străvechi în tot spațiul mediteranean. În Grecia, în Turcia, în Spania și Italia, în țările Orientului Mijlociu, teamă de o privire malefică este atât de răspândită, încât a dat naștere unui întreg folclor, de la legende și explicății paranormale, până la tratamentele preventive și curative, cu gesturi și obiecte protectoare, descântece și vrăji cu tăciuni aprinși.

Așa cum este el înțeles în credințele populare, deochiul ar implică un transfer misterios de energii necunoscute între cel ce deoache și victima să. Unii îl consideră pur și simplu un fenomen paranormal – el există, dar nu poate fi explicat în termenii cunosterii științifice actuale. Cel mult, poate fi explicat în termeni de magie. Alții, pozitiviștii sceptici, îl explică – fără dovezi științifice, dar într-un spirit științific -, că pe o influență de natură energetică asupra organismului victimei și vorbesc despre unde cerebrale, despre curenții bioelectrici ai corpului sau ceva asemănător, încercând să împace încă-necunoscutul cu ceea ce e deja cunoscut în oarecare măsură. Realitatea este că, deocamdată, nimeni nu știe ce este cu adevărat deochiul, dar mulți cred în el, atribuind cu ușurință o stare de rău, apărută subit, acestui enigmatic fenomen.

Interesant este faptul că e vorba despre un rău făcut fără intenție; persona care deoache poate să nu fie neapărat răuvoitoare. Curioasă este și distincția care se face în sudul Italiei între deochiul provocat de laude și admirație, numit mal occhio, și un soi special de vătămare, numit jettatura(aruncare, azvarlire); se consideră că oamenii capabili de așa ceva (jettatori) se nasc cu capacitatea de a aruncă, fără intenție, priviri nocive, asemeni unor proiecții sau radiații dăunătoare.

Se spune că papa Pius al IX-lea, eroul celui mai lung pontificat din istorie (32 de ani, 1846 – 1878), era considerat, la vremea să, un jettatore, iar credincioșii primiți în audiență, deși emoționați la culme de întâlnirea cu locțiitorul lui Dumnezeu pe Pământ, nu uitau să facă, în același timp, la spate, cu mâna, gesturi de apărare împotriva deochiului. Prea vechi pentru a putea fi pe deplin explicat (deocamdată)

Deochiul sau ochiul rău este menționat și în Vechiul și în Noul Testament

Aproape în toate regiunile unde există credință în deochi, el este privit că un soi de efect secundar al unei priviri invidioase ori doar admirative și stăruitoare sau al unei laude aduse de cineva. Chiar și azi, multe mămici pot spune povești adevărate despre felul în care și-au scos la plimbare copilașul sănătos-tun; pe drum, cineva l-a admirat și lăudat, iar la întoarcerea acasă, peste o ora-două, copilul a început să plângă și să vomite, relatează descoperă.ro.

Oricum, credința e foarte veche; deochiul sau ochiul rău (ayin ha’ra) este menționat și în Vechiul și în Noul Testament, și nu numai o dată. „Nu mânca pâinea celui ce se uită cu ochi răi şi nu pofti bucățele lui.” (Pildele lui Solomon, 23:6) ; „Căci dinăuntru, din inima omului, ies cugetele cele rele, desfrânările, hoţiile, uciderile; adulterul, lăcomiile, vicleniile, înşelăciunea, neruşinarea, ochiul pizmaş, hula, trufia, uşurătatea – toate aceste rele ies dinăuntru şi spurcă pe om”. (Marcu 7:21-23).

Uimiți de largă răspândire a acestor concepții, mulți specialiști au studiat profund fenomenul, încercând să înțeleagă cauzele pentru care oamenii sunt atât de convinși de existența unui asemenea rău. Din secolul al XIX-lea datează un text clasic Deochiul: originile și manifestările superstitiei, de Frederick Thomas Elworthy, iar mai recent, profesorul Alan Dundes, de la Universitatea din Berkeley, SUA, care se ocupă în mod deosebit de interpretarea folclorului, a publicat studii referitoare la acesta credință, inclusiv implicațiile psihologice care ar stă la baza ei.

CUM SCAPI DE DEOCHI:

Primul semn că o persoană este deocheată constă, conform creștinortodox.ro, în dureri puternice de cap, urmate de căscat, deși persoană respectivă nu este obosită. Dar mai există și alte simptome precum: țiuitul în urechi, urmat de febra puternică, stări de vomă, transpirații sau hemoragii nazale.  Deși după logică lui Lazarev ar trebui să se deoache doar oamenii, practică a demonstrat că se pot deochia și plantele, animalele, vitele, culturile sau recoltele.

Dacă nu se tratează prin rugăciune sau descantec omul sau animalul, se îmbolnăvește și moare; pământul, se crapă; iar sticlă, plesnește. Calea cea mai simplă pentru a feri pe cineva de deochi este să-l scuipăm de trei ori, zicând: „Ptiu, ptiu să nu-i fie de deochi.” Copii mici (în special nou-născuții) sunt cei mai expuși deochiului.

Există mai multe reguli pe care părinții trebuie să le respecte.

Copiii nu trebuie lăsăți să se uite în oglindă până la vârstă de un an, fiindcă se pot deochea singuri.

Pentru a fi ferit de deochi, nou născutul trebuie cântărit înainte de a face prima baie. Însă nimeni nu trebuie să știe acest lucru și nici să afle greutatea.

Se mai poate face pe fruntea copilului un semn cu cenușă de vatra, cu praful de pe talpa amestecat cu putină salivă, ori cu funinginea de la horn. Dar acest semn, făcut în mijlocul frunții, sau la încheietura sprîncenelor, îl poate face doar mama copilului.

Aurul este iarăși un bun apărător contra deochiului, de aceea orice obiect de aur purtat la gât, la ureche ori la mâna poate atrage energia rea din privirea vătămătoare.

Un sfat din popor spune că pentru a nu fi deochiati este bine să purtăm ceva roșu sau ceva pe dos.

Tot împotriva deochiului anumite popoare poartă diverse talismane considerate adevărate remedii. Un talisman de mare efect împotriva deochiului, chiar dacă este mai greu de realizat, este cel făcut din 2, 4, sau 6 coarne de radasca uscate și prinse fie direct la gât, pe un snurulet, fie puse într-un săculeț de pînză.