Copilul tău poate învăța cu bucurie – cum arată noile metode educaționale care pun echilibrul emoțional pe primul loc

Tot mai mulți părinți încep să își pună întrebări despre ce înseamnă, de fapt, o educație bună. Sunt notele mari suficiente? E important să știe tabla înmulțirii la 5 ani sau să citească de la 4? Sau, poate, mai important este să-i oferim copilului un spațiu în care se simte în siguranță, iubit, ascultat?

În ultimii ani, o nouă direcție în educație prinde tot mai mult contur, și nu doar în țări din vestul Europei, ci chiar aici, în România. Este vorba despre o abordare care pune accentul, pe lângă rezultatele școlare, pe dezvoltarea emoțională a copilului.

Nu-i doar despre ce învață, ci și despre cum se simte

Pentru o generație de copii crescuți cu presiunea comparațiilor și a așteptărilor ridicate, școala a fost adesea o sursă de stres, nu de bucurie. Noul model educațional vine să schimbe această paradigmă. Aici, copilul este văzut ca o ființă întreagă – cu nevoi cognitive dar și emoționale.

Profesorii nu sunt doar transmițători de informație, ci și mentori care sprijină dezvoltarea socio-emoțională a fiecărui elev. În astfel de școli, care aplică deja acest model, se folosesc tehnici precum „jurnalul emoțiilor” sau așa-numitele „zone de reglare emoțională” – un colț liniștit al clasei unde copilul poate merge pentru a respira, a reflecta sau pur și simplu a lua o pauză.

Copiii învață să pună în cuvinte ce simt: „sunt trist”, „sunt agitat”, „am nevoie de o îmbrățișare” – iar acest lucru poate părea banal, dar e un pas uriaș în dezvoltarea unui adult echilibrat emoțional.

Învățarea devine o bucurie, nu o corvoadă

Un alt principiu-cheie în aceste metode este învățarea prin descoperire. Lecțiile nu se mai bazează doar pe manuale și teste, ci pe proiecte, colaborări și exemple din viața reală. De exemplu, un copil poate învăța despre fracții nu doar dintr-un caiet, ci și gătind o prăjitură și împărțind-o în felii egale pentru toți colegii.

Această abordare aduce în prim-plan curiozitatea naturală a copiilor și le dă libertatea de a explora, fără teama de a greși. Pentru că, într-un astfel de sistem, greșelile sunt văzute ca oportunități de învățare, nu ca eșecuri.

Copilul tău poate învăța cu bucurie. Ce spun fondatorii acestor școli?

Într-o școală din București, parte dintr-un grup educațional mai larg, modelul este aplicat deja de mai bine de un deceniu. Richard Joannides, fondatorul Verita International School, explică:
„ Când vorbim despre seturi de abilități sociale și emoționale, toată lumea se gândește în special la bunătate. Da, bunătatea este una dintre ele, dar cred că reziliența este un alt element important. Este vorba despre capacitatea unei persoane de a depăși dificultățile, de a se adapta și de a merge mai departe, chiar și după momente dificile. Dezvoltarea rezilienței este un proces – nu te naști cu ea, dar o poți dezvolta în timp, la fel cum îți antrenezi mușchii la sală”.  

Conform cercetărilor, reziliența joacă un rol mai mare decât IQ-ul în atingerea succesului deoarece, în perioadele de criză, aceasta face diferența.

“Competențele cognitive sunt esențiale dar nu sunt singurele necesare; ai nevoie și de abilități emoționale. Aș face comparația cu aripile unei păsări: ai nevoie de două aripi pentru a zbura iar prea mult din una nu o ajută pe cealaltă, ai nevoie de ambele în egală măsură„, spune Richard Joannides.

Școala pe care a fondat-o se bazează pe curriculum internațional, dar adaptat nevoilor copiilor din România. Accentul se pune pe gândire critică, colaborare, empatie și dezvoltarea unei mentalități sănătoase despre sine și ceilalți, despre lume și viață.

Rolul părinților în acest proces

E important de spus că părinții nu sunt excluși din această ecuație. Din contră, în aceste școli, familia este văzută ca un partener în educație. Există ateliere regulate pentru părinți, sesiuni de consiliere și grupuri de discuții despre cum pot susține acasă același tip de educație blândă și echilibrată.

Mulți părinți spun că, după ce copilul lor a început să învețe într-un astfel de sistem, s-a schimbat nu doar atitudinea față de școală, ci și comunicarea în familie. Copiii devin mai deschiși, mai calmi, mai dispuși să povestească ce simt.

Copilul tău poate învăța cu bucurie. Poți avea rezultate bune și fără stres

Poate cea mai mare temere legată de această abordare este legată de performanță. Își vor mai atinge copiii potențialul? Nu vor rămâne în urmă? Răspunsul este clar: ba dimpotrivă. Studiile arată că elevii care se simt în siguranță emoțională, care învață într-un mediu pozitiv și lipsit de anxietate, obțin rezultate academice mai bune, pe termen lung.

Este important să înțelegem că disciplina nu înseamnă frică, iar performanța nu ar trebui să vină cu un preț emoțional.

Concluzie: învățarea poate fi o aventură de care copiii chiar se bucură.

Educația modernă nu mai este despre memorat informații, ci despre a forma oameni întregi. Copiii au nevoie de învățare dar și de timp pentru a se juca, de ghidare dar și de libertate, de reguli dar și de empatie.

Iar în școlile care aplică deja acest model, vedem că se poate. Se poate să învețe, să crească, să evolueze… cu zâmbetul pe buze.

foto: pixabay.com