Una din femeile din Romania care s-a facut remarcata in istorie a murit. Aceasta are o poveste fascinanta de viata!
Aspazia Otel a murit. „Sfanta“ din inchisoare a stat 14 ani in temnite comuniste. A murit in noaptea de luni spre marti, informeaza Adevarul.ro. Aspazia Otel a fost nasa Zoei Radulescu, fiica lui Gogu Puiu, liderul rezistentei armate din Dobrogea.
Aceasta s-a nascut pe 9 decembrie 1923 la Cernauti. A venit pe lume intr-o familie de invatatori. A mers la scoala primara din Ghizdita si la liceul din Balti. Dupa un semestru de liceu, s-a imbolnavit si parintii au retras-o. Aspazia Otel a facut hipocalcemie.
Parintii au pus-o sa aleaga intre Chisinau si Cernauti. A ales sa urmeze liceul de fete ortodox ‘Elena Doamna’, din Cernauti. In 1944-1948 a mers la Facultatea de Litere si Filosofie de la Universitatea Babes Bolyai din Cluj. in timpul facultatii, conferentiaza in cadrul FORS (Fratia Ortodoxa Romana Studenteasca), cu lucrarea Iisus in poezia romana.
A fost eleva preferata a lui Lucian Blaga. El o incurajeaza sa isi cultive talentul literar. In 1946-1948 a fost dactilografa la Centrul de Studi TRansilvane condus de istoricul Silviu Dragomir. A fost arestata pe data de 9 iulie 1948, in timpul sesiunii de examene.
A fost condamnata la 10 ani de temnita. I-a facut in mai multe inchisori: Mislea, Dumbraveni, Miercurea Ciuc. Motivul arestarii a fost aderenta la Cetatuia – organizatia de tineret a femeilor din Miscarea Legionara, similara Fratiilor de Cruce – organizatia de tineret a barbatilor – din cadrul „Liceul ortodox de fete” Elena Doamna din Cernauti.
Dupa 10 ani de temnita, a fost dusa la biroul de eliberare: „Dupa ce am semnat biletul de iesire m-au pus sa ies afara si m-au asezat intr-un pluton. Am fost calificata drept irecuperabila si am crezut ca merg sa ma impuste“, povestea ea. Dar pedeapsa ei s-a prelungit cu patru ani: „M-au inchis singura foarte mult timp, aproape ca am uitat sa vorbesc. Nu ma asteptam sa mai scap de acolo.“
Pentru ca in timpul detentiei nu a vrut sa parasca, Aspazia Otel a fost izolata. „Ne tineau doua zile flamanzi si in a treia zi ne aduceau jumatate de portie de mancare, rece ca gheata. M-am facut ca o visina putreda“, a povestit aceasta. Dupa 14 ani, a fost eliberata.
„Lumea de afara era altfel, comunismul devenise victorios. Mi-a fost mai greu sa ma acomodez cu acea «libertate», decat cu inchisoarea“, marturisea femeia. In 1958 s-a mutat la Roman unde s-a angajat cu greu pe post de contabila la cooperativa. S-a casatorit cu Ilie Alexandru Petrescu in 1964.
Dupa decembrie 1989 participa la toate comemorarile martirilor si mucenicilor din temnitele comuniste, fiind coorganizatoarea Sfantului Paraclis de la Mislea, locul de pomenire a tuturor sfintelor din temnitele comuniste.