Andreea Raicu a facut confesiuni intime: „Stiam ca pentru a primi dragostea adevarata trebuie sa muncesc”

Vedeta si-a deschis sufletul si a vorbit despre relatia cu tatal sau si cum a influentat-o de-l lungul anilor.

Andreea Raicu a facut confesiuni intime. Fosta prezentatoare TV a publicat un text destul de personal pe blogul ei, care a impresionat pe toata lumea.

Andreea Raicu a facut confesiuni intime

„Nu am avut cea mai bună relație cu tatăl meu, cu toate că în copilărie, că mai toate fetițele, eram iremedialbil indrăgostită de el. Mi se părea frumos, inteligent, atotcunoscător, cum pare orice adult unui copil… … Mi-ar fi plăcut să simt asta de la tatăl meu, să știu că sunt importantă și că mă iubește indiferent de ceea ce am făcut.

Mi-aș fi dorit să știu că este mândru de mine și de realizările mele și să știu că va fi lângă mine chiar dacă erau momente în care poate nu îmi ieșeau lucrurile. Dar el nu a știut să o facă, și nu pentru că nu mă iubea, din contra. Din atât de multă dragoste pe care nu știa cum să mi-o arate, își dorea să mă motiveze cât mai mult, să fiu cât mai bună.

A reușit, dar a lăsat și urme, o presiune care m-a urmărit continuu și cu care uneori mă mai lupt și în ziua de azi și pe care pot să o recunosc atât de bine și la alte fete care au trăit experiențe similare.

Când nu a mai fost, am proiectat acesta dorință și asupra partenerilor mei de viață, pe care i-am căutat să fie că tata, pentru că așa fac fetele care au probleme nerezolvate din copilărie… Își caută partenerii sau situații care să le fie familiare.

Așa că am căutat mereu să lupt pentru dragostea lor, așa cum făceam pentru a primi dragostea tatălui meu. Când o primeam pur și simplu, mult prea ușor, nu știam ce să fac cu cea. Mi se părea că nu e reală, autentică, pentru că nu luptasem prea mult pentru ea, nu luptasem suficient.

Știam că pentru a primi dragostea adevărată trebuie să muncesc. A durat mult să înțeleg de ce nu mă atrăgeau sau chiar mi se păreau plictisitori băieții care îmi arătau acel suport necondiționat și dragostea atât de ușor. Ajungeau să fie prietenii mei cei mai buni și niciodată posibili iubiți.

A durat însă și mai mult să pot să schimb acest patern bolnăvicios care se perpetuă încă din copilărie. Tot ce mi-aș fi dorit de la tata era să îmi spună că este mândru de mine și de cine sunt și că mă iubește indiferent de orice.

Probabil că asta ar fi oprit luptă mea continuă de a-i câștiga dragostea. Au trecut anii și am început să muncesc în televiziune, să câștig premii, să fiu admirată și apreciată.

Știam că este mândru de mine, dar nu a știut să o arate, iar eu indiferent de ce făceam sau obțineam, în raport cu el rămâneam aceeași fetiță care tânjea după dragostea lui” a spus aceasta.