Anda Adam, înșelată și cu banii luați. Declarații incendiare la ”Exclusiv VIP” cu Cristi Brancu. Anda Adam a oferit detalii legate de scandalul imobilului în care a investit și pe care nu l-a mai putut cumpăra. În studioul emisiunii de la PRIMA TV, Cristi Brancu a difuzat declarațiile artistei.
Cristi Brancu a facut un rezumat al cazului. Anda Adam declară că a fost înșelată. Artista a anunțat că voia să cumpere o casă, a oferit o sumă avans și a făcut reamenajări, destul de costistoare. A vrut să cumpere casa, dar proietarii nu făcusera succesiunea. Timp în care Anda a vrut să facă un credit. Se pare că, până la urmă, nu s-a mai ajuns la vânzare-cumpărare, iar Anda Adam cere în tribunal 50.000 de euro.
Iată declarațiile Andei Adam, oferite la ”Exclusiv VIP”:
“E o casă pe numele socrilor lui, care decedeaseră. Nu are cum să îți vândă un imobil. Îi dai cu încredere un avans, îți dă cheile, tot pe încredere, ca tu să aștepți să facă succesiunea și, actele de succesiune – care durează 6 luni minimum. Tu bagi bani în casă, că te muți. Am schimbat parchetul, am refăcut toată intrarea. După ce își vede omul actele în mână, vine la notar fără niciun act în original. Că, vezi doamne, să semneze o promisiune. E clar că l-a învățat cineva să facă asta. Am venit la notar, am oamenii de acolo martori. S-a uitat peste hârtiile date de notar, un om care respectă legea. A citit, a fost întrebat și de alte detalii legate de acte și proprietatea pe care o dețineau.
Nu știu ce nu i-a convenit sau care a fost nelămurirea și a spus că nu are acte. Notarul a spus : ”Păi, văd că aveți acolo 6 case la vânzare, dintre care pe 3 le-ați vândut. Cum ați venit fără niciun act? Luați hârtiile, că poate nu aveți încredere, dacă vreți să le confruntați cu alt notar sau avocat și vă așteptăm să semnăm.” Nu a mai venit niciodată. Eu am rămas cu banii băgați într-o casă. Toate la mine sunt pe factură. Este atât de simplă situația: dai avans, ți se da cheia, te apuci să investești în ea, bagi jumătate din cât costă casa și apoi te rogi după actele de succesiune și vii și nu mai dai nimic.”
”I-am spus că doresc să fac un credit pe firmă, ca doream sediu social acolo al label-ului meu, că mi-am făcut label-ul meu. Am zis să fac credit pe firmă, să îmi pun sediul social. Și i-am zis : ”Uite, pentru tine a durat mult succesiunea” ; și i-am zis să mă aștepte și pe mine să fac creditul. Dacă ulterior vreau să iau casa printr-un credit, nu pot depune la o bancă anticipat pentru că nu era succesiunea făcuta. I-am spus că nu îmi aprobă nimeni creditul în 9 zile până în Crăciun și Revelion. I-am zis că până la final de ianuarie are toți banii. I-am zis că îi dau chirie pentru toate aceste luni de așteptare. Și a zis : ”Bine, dar vreau să îmi dai pe 3 luni: noiembrie, decembrie și ianuarie”. Am trimis banii – 1.800 de euro, la notar în plic. La notar nu a luat nici plicul cu banii. L-am pus în legătură direct cu cei de la bancă și el nu le-a dat o grămadă de acte. Adică tot a fost în defavoarea mea.”
”Nu se poate să nu ia în considerare nimic. Mă dor inima și sufletul. Nu vrei să știi maică-mea, mă sună din America. Doar pentru că am crezut un om pe cuvânt. Cu avans transferat prin bancă și toate celelalte demersuri. Bani în plic pentru chirie, conform conversațiilor. Am fost de acord cu tot, doar să nu mă trezesc că nu mi-o mai vinde și tot acolo am ajuns. Am mutat toate lucrurile și am dat cheia avocatului meu, care a despus-o în instanță. Mi-a veit ordin de avacuare. Ce să evacuez? Că nu stau acolo. M-am rugat de el până în ultimul moment: vinde-mi casa! La cum arată casa acum, ceri pe ea 110 (n.r. mii de euro). Numai balustradele de sticlă 8.000 și ceva – o balustradă! Am factură! Mi se pare normal: bagi pe altul în casa și o vede cum am făcut-o eu… Ăla vine și stă în mama luxului făcut de proasta de Anda Adam…”
”Toată vara am petrecut-o pe șantier și mi-am băgat banii, să o vândă el mai scump ! OK, nu mai vrei să mi-o vinzi. Dă-mi banii cât am băgat în ea și vinde-o tu cu cât vrei. Nu mai vreau eu să o cumpăr. Cu Eveline lângă mine, soția lui m-a înjurat. Copilul meu nu mai știa cum să reacționeze.”