Marcel Ciolacu vrea să șteargă orice urmă de „baroniadă” în PSD. După cazul mitei pentru Dumitru Buzatu, unul dintre ultimii „grei” ai PSD, liderul partidului a spus că nimeni nu ar trebui să aibă mai mult de două mandate în administrație.
Ciolacu a revenit cu detalii asupra afirmației sale, în interviul de la digi24.ro, unde a spus că nu se poate lua o decizie, nici măcar la nivel de statut al partidului, pentru că ar putea fi atacat ca fiind neconstituțional.
Eu pot face acest lucru ca președinte de partid și statutul partidului poate fi atacat ca statut neconstituțional. În schimb, ca decizie o pot lua împreună cu colegii mei ca să fie o regulă, a afirmat Ciolacu.
Întrebat dacă mai există baroni în PSD, președintele partidului a spus că există acest fenomen în toate partidele tradiționale. Pericolul șederii mai mult într-o funcție este „beția puterii”. Ciolacu speră ca el să nu cadă victimă.
În toate partidele tradiționale, dacă vă uitați, găsiți acest fenomen (n.r. al baronilor). Și în politică există acest fenomen. De ce? Pentru că se acceptă oameni în aceeași funcție o perioadă mult prea lungă de timp. Din punctul meu de vedere, primari, președinți de CJ, nu ar trebui să aibă voie să fie mai mult de două mandate. Este suficient, fiindcă în acel moment câteodată puterea îmbată. Eu îmi doresc ca pe mine să nu mă îmbete.
Dacă și până va fi o regulă mutual acceptată în PSD, aleșii au comentat, pentru Gândul, această posibilitate. Fostul președinte al Consiliului Județean Maramureș, actual deputat PSD, Gabriel Zetea, a spus că pericolul longevității într-o funcție îl reprezintă să te înconjori de mai mulți oameni apropiați, care îți aduc doar ode.
Poate să fie sau să nu fie constituțional, să limitezi dreptul cuiva să candideze. Poate să fie o decizie internă. Eu, personal, sunt de acord, pentru că după două mandate intervine plafonarea, nu mai ai aceeași energie ca la începutul mandatului și atunci, da, s-ar face mai repede schimbul de generații în viața politică. Cu cât rămâi mai mult pe funcție, cu atât mai mult există posibilitatea să te înconjori de oameni apropiați ție, care să nu-ți spună lucrurile pe care le faci greșit și doar să-ți aducă ode și laude și ăsta este un risc pentru cei care se află în poziții de putere și de responsabilitate publică. Perpetuarea în funcție, 10, 20, 30 de ani nu e deloc sănătoasă.
Un alt ales local, liberal de data aceasta, consideră că nu este „neapărat un lucru bun pentru administrație”. Adrian Teban, președintele Asociației Orașelor din România, a spus la Gândul exclusiv, că e bine să lași primarii să-și facă treaba.
Dacă nu mai ai dreptul să candidezi, ok, nu mai candidezi. Nu poate fi neapărat un lucru bun pentru administrație. Dacă ne uităm în România, acolo unde s-au dezvoltat orașe și s-a văzut o creștere semnificativă a fost și datorită continuității primarului. Vedem cazuri în care s-au schimbat primarii, au venit oameni cu idei noi și nu neapărat lucrurile au mers mai bine. Aflarea în treabă este esențială la români. Fiecare se află în treaba celuilalt, la români. Mi-ar plăcea să avem un premier care să-și facă ordine în administrația centrală. Ar fi multe de făcut. Și, totuși dacă avem 1000, 2000, 3000 de primari și, dacă tot își iau salariile, să-i lăsăm să-și facă treaba acolo, în localitatea respectivă, pentru că sunt convins că oamenii îi vor sancționa în momentul în care vor lua decizii greșite.
Părerea unui reprezentant USR este că această abordare este o sabie cu două tăișuri. Fostul ministru al Economiei, Claudiu Năsui, afirmă că o rotație pe funcție este bună, pentru că unele persoane „prind rădăcini”, însă poate fi și un revers: slăbirea puterii parlamentarilor.
Cred că e bună o rotație pentru funcția publică în aparatul de stat. Sunt persoane care merg și fac rădăcini acolo, dar, pentru alte lucruri, poate nu este cea mai bună idee. Și aici este vorba despre experiența pe care o mai poți întâlni în funcție și, mai ales, de faptul că stai doar un mandat sau două mandate sau ai un număr limitat de mandate și că nu mai poți candida încă o dată, vei fi mult mai tentat să devii obedient grupurilor de interese, care îți pot asigura un trai bun și după acel mandat. Și tocmai de aceea este o sabie cu dublu tăiș. Multe țări au avut dezbaterea aceasta și cele care le-au implementat, de fapt, au slăbit foarte puternic puterea parlamentarilor și i-au făcut mult mai aserviți unor grupuri de interese. Este și faimosul revolving door, în care parlamentarii, când știu că nu mai primesc un alt mandat, votează într-un fel care favorizează niște mari corporații, pentru că știu că se vor regăsi, apoi, în statul lor de plată. Avem chiar exemple de prim-miniștri ai Germaniei, care au făcut exact lucrul acesta, știind că nu vor mai lua alt mandat după aceea.