Multipla campioană Larisa Iordache nu-și poate vindeca sufletul după moartea subită a mamei ei: ”Durerea e mare! Nu e ușor să revin acasă”

Larisa Iordache, multiplă medaliată cu aur la campionatele europene de gimnastică, nu are încă sufletul vindecat. Marea gimnastă suferă după pierderea mamei sale, Adriana Iordache, care a decedat cu doar o lună înainte de startul Jocurilor Olimpice de la Tokyo. Gimnasta ne-a povestit cum face față acum dorului care o macină și cine îi dă putere să meargă mai departe.

Reporter: Larisa, cum e viața ta acum după ce te-ai retras din finala olimpică la bârnă de la Tokyo?

Sinceră să fiu, viața mea s-a schimbat destul de mult după întoarcerea de la Tokyo. Am avut mai mult timp pentru mine. Pentru a mă liniști și pentru a mă obișnui cu evenimentele întâmplate. Plus că a fost și o perioadă în care mi-am pus atenția pe vindecarea gleznei ce nu m-a lăsat să concurez în finala de la bârnă, cât și pe psihic. Nu este ușor să revii acasă și să lipsească cel mai drag om pentru tine. Încă lucrez la asta pentru a accepta și pentru a putea să mă concentrez pe viața mea.

Ce îți lipsește cel mai mult din gimnastică?

Emoțiile competiției. Aș vrea ca măcar o dată pe luna să le simt și să trăiesc sentimentele alea la maxim.

Ai ceva anume să le reproșezi antrenorilor tăi? Au fost prea duri în anumite momente? Ai tras prea mult de tine?

Nu! Nu am nimic să reproșez antrenorilor mei. Sunt oameni minunați! Și din contră, vreau să le ofer aprecierea mea pentru tot timpul, implicarea și susținerea pe care mi-au oferit-o.

Larisa Iordache: ”Durerea este încă foarte mare”

Ce restricții ai avut în perioada olimpiadelor, a antrenamentelor?

Atunci când realizezi că tot ce vrei tu să obții se află după ce faci niște sacrificii, nu le mai gândești atât de greu ca și greutate a evenimentelor. Adică nu îmi pare rău că m-am concentrat doar pe gimnastică pentru a ajunge cine sunt în ziua de azi. Restricțiile, sacrificiile și timpul vin odată cu dorința și satisfacția, cu victoria pe care tu o obții.

Cum stai tu emoțional vorbind? Te gândești des la mama ta? Crezi în legăturile care se creează în lumea de dincolo cu părinții, apropiații?

Durerea este încă foarte mare, însă nu pot face nimic pentru a o aduce înapoi pe mama. Trebuie să accept și să mă gândesc că ea și-ar fi dorit ca eu să fiu bine și să fiu fericită. Da! Cred în legătura care se poate face între părinți și copii. Și cred că mama mereu o să fie lângă mine și lângă fratele meu pentru a ne ajuta sau a ne împinge mai departe în momentele mai puțin plăcute pentru că așa era ea. Era un OM BUN, un suflet milos și mereu dădea tot ce avea mai bun pentru noi, copiii ei.

Ai simțit-o lângă tine pe mama ta de când a plecat într-o lume mai bună? Cât de mult îți lipsește?

Am simțit. Și știu că mă ajută de fiecare dată când sunt în impas. Nu există cuvinte pe care le pot folosi să spun cât de mult îmi lipsește.

Cine este iubitul Larisei Iordache

Ai fi vrut să îi mai spui ceva și nu ai apucat?

Aș fi vrut să-i fi spus multe. Și ea să-mi spună la fel de multe. Dar ce mai pot face eu acum?!

Ești fericită acum? Știu că ești într-o relație?

Din punct de vedere al relației personale sunt bine, da! Am un om lângă mine care mă susține și mă înțelege.

Cum trebuie să fie bărbatul de lângă tine?

Să fie înțelegător, să fie inteligent, chipeș, să știe ce vrea și să comunice orice!

Larisa Iordache: ”Îmi fac orice poftă”

Te-ai simțit vreodată trădată?

Sigur că da! Dar am noroc că sunt o persoană ce nu ține ranchiună. Iert, dar nu uit! Cred că viața așa-i făcută pentru că trebuie să-ți dai seama de oamenii care sunt buni de păstrat și cei care trebuie lăsăți să plece din viața ta.

Cum arată meniul tău de campioană?

Meniul meu în momentul ăsta este unul haotic. Pot spune că îmi fac orice poftă, oricând! Însă nu o mai pot ține așa mult timp pentru că se simte și se și vede puțin, mai ales în ochii mei critici. Însă cu siguranță un meniu echilibrat atunci când faci sport de performanță, trebuie repectat cu sfințenie. Pot spune că nu mănânc mâncăruri grele cu grăsimi atunci când am o perioadă competițională și trebuie să am grijă.