Șocant! Un bărbat din Suceava, care săpa o groapă în cimitir, a murit

Un caz șocant a avut loc în Suceava, unde este focarul de COVID-19 din România. Un bărbat din localitatea Cavjana a murit, în timp ce săpa un mormânt.

Bărbatul în vârstă de 60 de ani, care lucra ca gropar în cimitirul din Cavjana, a murit în cursul zilei de miercuri după-amiaza, scrie monitorulsv.ro. În jurul orei 17, autoritățile au fost sesizate că un om a fost găsit fără suflare lângă un mormânt. În momentul în care acesta săpa groapa, ar fi fost singur.

Medicii care au ajuns la fața locului nu au putut decât să constate decesul. Manevrele de resuscitare nu au reușit. Victima suferea de afecțiuni cardiovasculare și se bănuiește că a făcut infarct. Se așteaptă rezultatele necropsiei, iar în acest timp s-a deschis un dosar penal, așa cum este procedura.

O fosta pacientă a spitalului din Suceava, declaraţii cutremurătoare: „Eu și alți pacienți am fost externați noaptea, fără să facem al doilea test. Diagnosticul a venit după”

O femeie care a stat opt zile internată în Spitalul Județean Suceava a povestit experiența incredibilă pe care a trăit-o acolo. A fost externată la miezul nopții și trimisă acasă, fără să știe dacă este sau nu pozitivă la coronavirus, iar diagnosticul l-a aflat abia după câteva zile.

„Era săptămâna când începea degringolada de acolo şi erau depăşiţi, doctorii erau infectaţi, am înţeles.  Condiţiile erau la început sub orice critică. Toaletele erau doar două la un palier din acesta. Ce să vă spun, fără săpun, fără hârtie igienică, fără dezinfectant, într-o secţie care se cheamă infecţioase. Iniţial am fost puşi la un loc, cei testaţi, neconfirmaţi, cei cu pneumonii şi cei confirmaţi cu acest COVID. Vrând, nevrând eram câte doi, câte trei, câte patru în salon.

Cel mai mult m-a speriat faptul că nu venea nimeni să vorbească cu noi. Noi nu am ştiut suntem sau nu suntem infectaţi. Unii au fost testaţi, alţii nu. Nu aveam rezultate la aceste teste.

Era o schemă de tratament care nu se respecta la nimeni aproape. Toată medicaţia, pentru a înghiţi acele capsule, noi toţi vomam. Nu ştiu cât din acele medicamente reuşeau să ajungă în organism şi să îşi facă treaba dacă erau date pentru a-şi face treaba. Era o asistentă îmbrăcată în acel costum cu lacrimi în ochi se uita la mine şi am întrebat-o dacă mai poate şi ea pentru că era singură şi la parter şi la etaj, la toţi bolnavii respectivi şi ea mi-a spus: nu mai pot, am şi eu febră şi mă dor şi pe mine mâinile, muşchii, dar când vă văd pe voi cum sunteţi aici nu pot să nu vin la serviciu.

Am stat acolo enorm de mult singuri, singuri, ai nimănui. Nu aveam un număr de telefon unde să sunăm. Într-o noapte a căzut o bătrână din pat. Două ore aproape a stat jos, a venit din nou o infirmieră cred şi a reuşit să o urce pe pat. Nu aveam la cine striga.

„Noi ne-am ajutat acolo unii pe ceilalţi”

Externarea a fost cred o soluţie de avarie. Pentru că în momentul în care au văzut că o parte dintre noi am reuşit să ne ridicăm din pat şi să fim cât de cât mai bine, au venit cu nişte declaraţii pe propria răspundere că avem unde să ne autoizolăm, dar nu ne-au retestat, deci noi am fost scoşi de acolo fără a face testul numărul doi măcar în care să primim răspunsul că suntem pozitivi sau negativi. Noi am fost trimişi în familii marea majoritate dintre noi. Nu ni s-a explicat cum trebuie să plecăm de acolo, care e procedura, ce luăm cu noi de acolo.

Nu a dezinfectat nimeni hainele noastre, telefoanele noastre, nu aveai cu ce. Noi am plecat cu ce am venit, cu aceleaşi lucruri am plecat.
Ne-au îmbarcat câte 4 în salvare şi ne-au distribuit la adresele aproximative pe care le aveau.

În discuţiile cu doamna asistentă eram 18,19. Nu ştiu dacă am plecat toţi. Sunt care au cerut să fie testaţi şi după aceea să meargă acasă în familie. Eu am fost în a patra salvare, cred, cam a treia salvare, deci 12 am plecat sigur”, a declarat femeia.