Anderijn Peeters nu va uita niciodata prima intalnire cu animalele.
Cand a venit din rezervatia daneza, la cateva mile de Amsterdam, iarna trecuta, catva zeci de cai sfrijiti si de vaci rataciti se indreptatau catre ea, in cautare de hrana. Animalele infometate mancasera deja iarba si scoarta copacilor, iar pe jos erau petice pline de noroi, in locul ierbii.
„Erau infometate la maxim”, spune Peeters, antrenor de cai si avocat al drepturilor animalelor, din Olanda. „Aveau coastele si oasele la vedere. Pamantul era prafuit si gri. Au golit copacii de scoarta. Arata ca si cum trecuse o bomba pe acolo.”
Erau doar cateva din cele peste 5.000 de animale tinute la Oostvaardersplassen iarna trecuta, o rezerva artificiala de aproximativ 35 de metri patrati, creata de guvernul danez in incercarea de a repopula terenul. In anii 1990, au adus mici populatii de caprioare, bovine si cai, iar initial animalele au fot lasate libere si parcul a inflorit.
Dar pentru ca nu erau praduitori naturali inauntru, ca sa controleze populatiam, din cauza ferestrelor imense care inconjurau parcul, terenul a inceput sa devina suprapopulat si suprapasunat, odata cu trecerea anilor. Iarna trecuta, mai bine de jumatate din animalele tinute in rezerva au murit de foame, ca rezultat.
Insa guvernul si-a pastrat planul, sacrificand cateva animale care erau prea degradate si amendand pe oricine incerca sa le hraneasca pe restul.Peeters si alti avocati locali au facut-o, in ciuda acestor amenzi.
„Cand pui un gard in jurul animalelor, cineva va trebui sa aiba grija de ele”, a spus Peeters. „E simplu, animalele care sunt cu adevarat salbatice nu sunt puse in spatele unui geam. In cazul in care faci asta, trebuie ca ele sa fie capabile sa mearga altundeva pentru a isi procura hrana”.
De multe ori, in mijlocul noptii, Peeters mergea cu un grup de oameni si arunca mancare animalelor. Noptile inghetate de iarna au fost deosebit de obositoare, dar si-au pastrat speranta ca ar putea salva macar cateva dintre animale.
Cand a venit primavara, animalele au fost in siguranta cateva luni, dar cu toate ca iarba crescuse si in ciuda eforturilor activistilor de a hrani animalele, moarte acestora era deja un fenomen de neoprit.
Pe lângă solicitarea unor protocoale de alimentare adecvate, Goodall a cerut rezervei reglementate de guvern să creeze un program de sterilizare care să limiteze creșterea populației.
„Nu pot să cred că acest lucru se întâmplă într-o țară civilizată”, a scris ea. „Acestea nu sunt animale domestice – au fost introduse aici și au pus în spatele unui gard. Dacă sunt lasate fără hrană, trebuie hranite. Nu există nicio scuză pentru a continua cu o politică de neintervenție dacă aceasta duce la suferințe înspăimântătoare”.
Peeters și aproximativ 100 de membri activisti continuă să hrănească și să verifice animalele zilnic. Datorită presiunii publice, autoritatile locale au obligat ingrijitorii parcului sa inceapa sa hraneasca animalele pentru o scurta perioada de timp. Totusi, statiile de hranire au fost inchise in mai, spune Peeter.
În timp ce animalele se bucură în prezent de hrană, datorita activistilor, este doar o chestiune de timp înainte de a avea aceeași soartă brutală ca iarna trecută.
De data aceasta, Peeters și alții își propun să hrănească animalele cu mult mai mult înainte de iarnă pentru a le ajuta să-și construiască rezervele de grăsime care le-ar putea oferi un avantaj. Dar ei speră că, până atunci, guvernul va fi ajuns la o soluție pentru animale.
„Pot să vă asigur că există o mulțime de oameni care nu vor să-și petreacă iernile la ora 3 dimineața aruncand fan peste gardurile acestea”, a spus Peeters. „O vom face din nou, dar nu putem lăsa sa fie asta solutia. Altceva trebuie făcut.”