Peste cateva zile, romanii vor sarbatori Craciunul alaturi de familii si de cei dragi.
Traditii si obiceiuri de Craciun. Nasterea Domnului este sarbatorita in zilele de 25, 26 si 27 decembrie. Seara de 24 decembrie este cunoscuta ca Ajunul Craciunului. Sarbatoarea aceasta dateaza din secolul la IV-lea, cand Biserica Crestina a ales data pentru a concura cu nasterea zeului Soare din traditiile pagane.
Unii istorici ai religiei spun ca Nasterea Domnului a avut loc spre sfarsitul iernii. Crestinii ortodocsi de rit vechi il sarbatoresc pe 7 ianuarie, dupa calendarul iulian, care este decalat cu 13 zile fața de cel oficial.
De la an la an, traditia impodobirii bradului se schimba. Daca in urma cu zeci de ani se puneau fructe, nuci si dulciuri in brad, acum se pun diverse ornamente. Bradul se impodobeste cu cateva zile inainte de Craciun. Ornamentele erau, initial, de culoare rosie sau verde. Acum sunt multicolore si sclipitoare.
Obiceiul bradului vine din Germania. Legenda spune ca Sfantul Bonifaciu a ordonat taierea stejarilor, care erau venerati de pagani. In cadere, copacii au distrus totul in jurul lor, mai putin brazii. De atunci, bradul a devenit simbolul Craciunului si este impodobit in Ajun.
In unele sate din Oltenia, in dimineata de Ajun, unii oameni se trezesc devreme. Fac focul in soba si atata jarul din ea cu un vreasc. In tot acest timp, rostesc o urare de Craciun: „Buna dimineața lui Ajun! /C-a venit intr-un ceas bun /Sa ne-aduca: porcii grași și unturoși /Și oamenii sanatoși, /Vacile cu viței, oile cu miei, scroafele cu purcei, cloștile cu pui, gainile cu oua. La anul și la mulți ani!”.
O alta traditie indragita de Craciun este cea a colindatului. Colindatorii merg, in prima zi, din casa in casa, cu steaua in mana. Le vestesc oamenilor nasterea lui Iisus. Cine nu deschide usa colindatorilor, va avea parte de un an neroditor si plin de ghinioane.
In Maramures, adultii merg la colindat impreuna cu cei mici. Sunt primiti de gazde cu cozonac, sarmale, preparate din porc, colaci, vin si suc. Pe 25 decembrie, oamenii trimit mesaje si urari de Craciun celor dragi cu care nu s-au intalnit.
O alta traditie spune sa agati vasc la usi sau la lustre. Vascul apare in multe culturi, dar originea lui nu e cunoscuta. Popoarele scandinave credeau ca vascul o reprezinta pe Friga, zeita dragostei. Cuplurile care se saruta sub o crenguta de vasc ar ramane impreuna toata viata.
Traditia crestin-ortodoxa spune ca, cine pune vasc in casa, va avea un an imbelsugat, cu fericire si pace in familie.
In trecut, cine voia sa afle cum va sta cu sanatatea in anul urmator, se folosea de un mar. Persoana curioasa alegea un mar si il taia in jumatate. Daca marul avea viermi, omul era urmarit de boala. Daca marul era putred, anunta moartea celui care l-a ales.
Toate gospodinele fac curatenie luna, in toata casa, inainte de Ajun. Se spune ca, daca o faci in ziua de Ajun, alungi norocul din casa. In aceasta seara nu se bea rachiu. In seara de Ajun, gospodinele din Muntenia, Oltenia si Banat fac un aluat pentru a alunga deochiul animalelor din gospodarie.
Este o traditie importanta respectata de toti credinciosii. Dupa un post de 40 de zile, pe 25 decembrie, dupa ce au fost la biserica, romanii se infrupta dintr-o masa plina. Oamenii servesc produse din porc, animal sacrificat pe 20 decembrie, in Ziua de Ignat. Din carnea lui se fac sarmale, toba, caltabosi, lebar, carnati si multe alte bunatati.
In satele din Maramures, colindatorii iau cu asalt ulitele din Ajunul Craciunului. Sunt rasplatiti cu nuci, mere, colaci sau bani. Tinerii umbla cu „Steaua” sau cu „Capra”. Dupa ce au colindat noaptea, isi iau bicele si ies pe ulitele satului. Cine le iese in cale este „croit” de biciul „mosilor”. „Mosii” maramureseni poarta o masca facuta din blana de cornute si bat la usile oamenilor pentru a-i speria si pentru a le ura un an mai bun.
De Craciun nu se da cu matura, nu se spala rufe si nu se da nimic cu imprumut. Cei care au animale si pasari le dau mancare pe saturate si o bucata de aluat dospit pentru a le feri de boli. In Ajunul Craciunului se leaga pomii fructiferi cu paie pentru a fi mai roditori in anul care vine. Superstitiosii ung cu usturoi vitele, la coarne si la solduri, pentru a alunga spiritele rele. Se spune ca, daca vitele se culca in seara de Ajun pe partea stanga, este semn ca iarna va fi lunga si geroasa.
In satul Limba, din judetul Alba, se pastreaza inca un vechi obicei – „Pitaratul”. Denumirea vine de la „pitarau” – colacul pe care cei mici il primesc atunci cand merg la colindat. E facut din aluat care ramane de la paine sau de la cozonaci. in prima zi de Craciun, cetele de feciori colinda in biserica, dupa incheierea slujbei, fiind ascultati de tot satul.
Pe langa impodobirea bradului, in unele gospodarii se pastreaza un obicei stravechi – decorarea caselor cu plante: busuioc, maghiran si bumbisor, purtator de noroc. Bucatele traditionale sunt preparate de seara. Femeile nemaritate isi pot vedea ursitorul daca pun intr-o strachina, pe prispa, sub fereastra, cate un pic din toate mancarurile.
In Bucovina, oamenii fac turte de Craciun si le pastreaza pana la primavara, cand sunt puse intre coarnele vitelor atunci cand pornesc la arat. Acesti colaci trebuie sa fie rotunzi precum Soarele si Luna. In ziua de Ajun, femeile obisnuiesc sa ascunda fusele de la furca de tors sau sa bage o piatra in cuptor pentru a tine serpii departe de gospodarie.
O traditie frumoasa care s-a pierdut este cea de a iesi afara cu mainile pline de aluat si de a atinge fiecare pom din livada, repetand: „Cum sunt mainile mele pline de aluat, asa sa fie pomii incarcati cu rod tot anul”. In unele zone, pe langa colindatori ies pe ulitele satului cetele de mascati – „babe si mosnegi” care prin joc, gesturi si dialog transmit urari pentru anul care vine.
In satele din Oltenia, in Ajunul Craciunului se practica „scormonitul in foc”. Toti membrii familiei se aduna in jurul focului si, pe rand, dau cu o nuia, spunand: „Buna dimineata lui Ajun/ Ca-i mai buna a lui Craciun/ intr-un ceas bun/ Oile lanoase/ Vacile laptoase/ Caii incuratori/ Oamenii sanatosi/ Sa se faca bucatele, porumbul, graul”.
In Oltenia, vaile rasuna de Colinde in fiecare Ajun. Cea mai raspandita este „Steaua”, care se canta, in general, in cete de cate patru. Fiecare membru are un rol: unul tine Steaua, altul este responsabil cu stransul banilor, al nucilor si al covrigilor promisi, in vreme ce alti doi tin sacul si un ciomag, pentru a se apara de caini. Tot in Oltenia, in ziua de Craciun, femeile mai respecta inca un obicei vechi de sute de ani – dimineata, ele pleaca la cimitir, unde dau cu tamaie mormintele, dupa care se intorc acasa si scot colacii de le copt. Pe fiecare colac sunt puse un ou si o lumanare, iar apoi se da de pomana prin vecini.
in localitatile de pe Valea Almajului, colindatorii iau cu ei un bat din lemn de alun incrustat in coaja sau afumat la lumanare. Batul este lovit de podeaua casei pentru a alunga duhurile rele. Alunul fiind nasul, in folclorul romanesc, cu el se alunga serpii, norii, spre a feri gospodaria de diavoli si a-i aduce prosperitate. Batranii arunca in fata colindatorilor boabe de grau si porumb. Oamenii cred ca daca vor amesteca boabele peste care au trecut colindatorii cu samanta pe care o vor pune in brazda vor avea parte de o recolta buna in anul care vine.
In Ajunul Craciunului, sarbii din Banat fac focul pentru pentru a arde „badnajak-ul”. Este vorba despre un trunchi de stejar tanar care este aprins in noaptea de Craciun in curtea casei. Scanteile focului ar aduce bunastare gospodariei.
Varianta dobrogeana a „Caprei” este „Strutul”. Traditionala costumatie de Craciun este facuta in aceasta zona dintr-o tesatura groasa de lana, de care sunt prinse legaturi de stuf, plante gasite din abundenta pe malurile lacurilor dobrogene. Flacaii se strang in cete inca din 6 decembrie, de la Mos Nicolae, pentru a incepe repetitiile. In trecut, cetele erau foarte bine organizate. Fiecare avea un „cap” care se asigura de pastrarea tuturor traditiilor, un ajutor, un contabil, un tuicar, un pisic si o iapa. Aceste oranduiri se mai pastreaza inca in unele localitati in care baietii se mai organizeaza dupa vechile obiceiuri.
In nordul Dobrogei, in apropierea Muntilor Macinului, cetele de feciori au si „Oleleul” – personaj de origine pagana care intra primul in gospodarie, inconjoara ceata de colindatori de doua-trei ori, dupa care o vegheaza. Oleleul are misiunea de a speria duhurile rele. El este imbracat in general in cojoc din piele de oaie si inarmat cu un buzdugan si cu o sabie din lemn. Costumatia este completata cu beteala, clopotei si talangi pe care „oleleul” le bate din pamant pentru a proteja gospodariile de spiritele rele.
Sursa: calendarulortodox.ro / mediafax.ro