Satul Rosia, din judetul Hunedoara, este uitat de lume. Singura cale de acces la el este un drum forestier, afundat in padure.
Doar un singur localnic mai locuieste in catunul uitat de lume din Muntii Metaliferi, undeva la granita cu Alba-Iulia. Vasile Utan sta intr-o casa din chirpici, luminata cu lampa de petrol.
Barbatul are 63 de ani si este singurul locuitor al catunului dintre munti. Pe timpuri, satul Rosia era populat. Cam in jur de 40 de familii isi duceau veacul aici si se ocupau cu agricultura, dar si cu exploatarile forestiere.
Vasile nu a parasit locurile natale si traieste fix ca in secolul al-XIX-lea. Casa lui chirpici are doar o singura camera si doua ferestre.
Soba cu lemne il ajuta sa isi gateasca si sa se incalzeasca. Desi are un stalp de electricitate in batatura casei, Vasile marturiseste ca nu are la ce sa ii foloseasca, pentru ca in zona telefonia mobila nu are semnal.
Vasile are un ajutor social de 140 de lei, insa a mai lucrat cu ziua la stana sau la taiatul lemnelor. Din cand in cand mai merge in satul Balsa, acolo unde mai socializeaza cu alti oameni.
”Tatal meu a ridicat aceasta casuta prin anii 1970 cu ce a putut. Aici a locuit cu mama mea, pana a murit. Eu am lucrat ca sofer vreo 20 de ani, in Deva, pe vremea lui Ceausescu, insa dupa 1990, dupa ce am ramas fara loc de munca, m-am intors aici. Cu timpul m-am obisnuit aici, chiar daca toata lumea a plecat din sat”, a povestit localnicul pentru Adevarul.
Pana anul trecut, in satul de munte a locuit Aron Truta, un barbat de 80 de ani. El a fost ultimul care a parasit Rosia.
”L-au luat copiii sa aiba grija de el, caci le era prea greu sa vina la Rosia. In trecut, satului i se spunea Burtuca. Existau mine de aur la marginea satului. Alti localnici lucrau la minele de la Sacaramb si Certej, astfel ca satul devenise destul de bogat”, a mai spus Vasile Utan.